La mulți ani !

La mulți ani !

Tututor celor care mi-au fost alături în anii de viață străbătuți până acum le urez, sincer, „La Mulți Ani !” și le doresc multă, multă sănătate, împlinirea dorințelor ce și le pun azi (sau chiar ieri ori chiar de mai demult) cu privire la noul an, 2011.

Eu ... eu îmi doresc ca liberalii să devină principala forță politică a țării, îmi doresc să scăpăm de ambiguitatea doctrinară, chipurile „liberală”, promovată de Băsescu și ai lui din PD-L, îmi doresc ca militarii și polițiștii (grupuri profesionale cu care am afinități profunde) să aibă puterea de a deveni ceea ce în cultura organizațiilor noastre se spune că sunt: cei care prin sacrificiul suprem, la nevoie, asigură apărarea și securitatea cetățenilor români.

Și, îmi doresc enorm, ca anul care vine să însemne și anul în care România se va despărți de ultima ei dictatură. Dictatura băsesciană și a „partidelor unice” PD-L și UDMR.

Mulțumesc tuturor celor care mi-au transmis tradiționala urare.

Crăciunul

Azi este Crăciunul. Imaginea de alături este cea pe care milioane de copii o visează. Acolo, în sanie, în spatele moșului, este sacul cu jucăria sau jucăriile preferate. Tot acolo însă sunt și speranțele noastre, ale oamenilor maturi pentru un an mai bun decât cel care se încheie.

Crăciun fericit, tuturor ! Hmmm ... poate cu mici excepții.

Am primit multe urări și am transmis. Nu am avut cum răspunde tuturor, fie din nepricepere fie din alte motive.


Ce ne dorim acum ? Un an fără guvernarea dezastrului național. Sper să avem această dorință împlinită. Unii au scris că acest „Crăciun” este cel mai trist și mai șters din viața lor. De la revoluție până la acest fatidic an 2010 nu au mai avut sărbători atât de cenușii și triste. Există însă speranța. La anul, fără Băsescu și PD-L+UDMR+UNPR la guvernare, este posibil să avem un „Crăciun” normal. Un „Crăciun” al speranțelor ce se pot împlini.

Nu pot trece mai departe fără să mă gândesc la „Crăciunul” copiilor familiei Sobaru ! Tatăl a făcut gestul de protest în Parlament și pentru viitorul lor. El a fost singur. Noi, cei care am văzut protestul în toată puterea lui ar trebui să îl ducem mai departe. În formele care să împlinească voința tuturor românilor.

Schengen. Probleme la aderare.

S-a ratat aderarea la Spațiul Schengen la termenul prevăzut. Ideea este anunțată peste tot. Comentarii, păreri, aiureli, tot tacâmul.

În primul rând este vorba despre intenția unor state vest-europene de a întârzia accesul României și Bulgariei la Spațiul Schengen până când aceste state își revin din grava criză politică în care se complac. Nu știu ce este în Bulgaria, însă acolo se pare că este mai mult vorba despre crima organizată și corupție. La noi, pe lângă cele două „probleme”, se adaugă grave aspecte politice. România nu mai respectă, ostentativ, criteriile politice de aderare la Uniunea Europeană. România are un nou dictator, gen Ceaușescu sau Lukașenko, care le știe pe toate și care are alte valori în tărtăcuță, contrare valorilor europene unanim acceptate.

Este corectă afirmația potrivit căreia aderarea la Spațiul Schengen este, în special, o problemă tehnică. Ce nu pricepe Băsescu și gașca lui de mafioți este faptul că rezolvarea tehnică a supravegherii și controlului frontierelor nu rezolvă problema. Organizarea instituțională, dotarea cu tehnică și mijloace moderne trebuie însoțită de eficiența activităților la frontiere. Iar aceasta este „plecată cu sorcova”. Cu privire la regimul frontierelor (supravegherea frontierelor terestre, aeriene, fluviale și maritime și controlul la trecerea frontierei a persoanelor, mărfurilor și bunurilor), s-au făcut pași importanți însă nu suficienți. Dacă suntem în regulă cu supravegherea frontierelor avem probleme la controlul la trecerea frontierei. Iar aici este o problemă serioasă, pentru că migrația, traficul de persoane, contrabanda și corupția sunt prezente azi în evaluările oficialilor europeni cu privire la România atât din datele interne (rezultate ale acțiunilor organelor de ordine publică naționale ale acestor state) cât și în media (în special română).

Prin aderarea României la Spațiul Schengen celelalte țări membre ale Spațiului Schengen transferă o parte din obligația lor față de cetățenii proprii la securitate internă autorităților competente din România. Este foarte important ca noi să înțelegem îngrijorarea legitimă a acestor state cu privire la capacitatea României de a asigura securitatea internă a celorlalte state membre cu privire la migrație, crimă organizată, contrabanda cu droguri, mărfuri și produse, terorism internațional etc. Acesta este conceptul de bază al sistemului Schengen. Iar noi nu suntem capabili, azi, să îl îndeplinim.

Este semnificativ faptul că scrisoarea către Comisie este semnată, în numele Germaniei și Franței, de miniștrii de interne. Aderarea României la Spațiul Schengen a devenit un risc instituțional pentru cele două țări. Unele informații spun că și alte țări europene se alătură acestui demers. Ministrul francez al Afacerilor Europene, Laurent Wauquiez, a explicat, într-un interviu pentru "Le Figaro", de ce se opune Parisul aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen în martie 2011, interviu preluat în parte de cei de la Adevărul. Printre cauzele care au determinat cele două țări să devine ostile aderării se numără și aceasta "România a redus cu 40 la sută salariile vameşilor: aceasta nu este cea mai bună garanţie că sunt total impermeabili corupţiei". Precizez că formularea „vameși” se referă la întregul personal al autorităților române cu atribuții la controlul la trecerea frontierelor. Dar se poate extinde la întregul personal cu atribuții la securizarea frontierelor, ba și la organele de control din interiorul statului care contribuie la această securizare. În plus, adaug eu aici și personalul din consulatele României din statele terțe care, potrivit acquis-ului Schengen, ar putea emite vize Schengen pentru resortisanții statelor în care reprezintă, azi, România iar după aderarea la Spațiul Schengen chiar Uniunea Europeană.

Pentru că vorbim despre securitatea internă europeană, nu pot trece peste o Comunicare a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 22.11.2010, COM(2010) 673 final, din care o să preiau unele pasaje care vin să susțină cele de mai sus.

Intitulată „Strategia de securitate internă a UE în acțiune: cinci pași către o Europă mai sigură”, comunicarea ne ajută să înțelegem ce vrea UE să facă și să comparăm cu ce facem noi, în România, sub conducerea aiuritoare a lui Băsescu și găștii care îl înconjoară.

Pentru că documentul este destul de mare pentru o postare, voi selecta doar principiile alese de autori pentru a da valoare celor „cinci pași”.

În primul rând, evidențiez un concept care în România a fost înlăturat de Traian Băsescu atunci când a declarat că statul nu trebuie să răspundă de soarta fiecărui cetățean. Vă mai amintiți ?

Să vedem cum gândește Comisia:

„Strategia de securitate internă a UE în acțiune” propune un program comun pentru statele membre, Parlamentul European, Comisie, Consiliu, agenții și alți actori, inclusiv societatea civilă și autoritățile locale. Acest program ar trebui să fie susținut de o industrie de securitate solidă a UE, în care producătorii și prestatorii de servicii conlucrează cu utilizatorii finali. De asemenea, eforturile noastre comune de a formula răspunsuri la provocările în materie de securitate cu care ne confruntăm în prezent vor contribui la consolidarea și dezvoltarea modelului european de economie socială de piață, prezentat în strategia Europa 2020.”

Se pare că Europa vrea altceva. Auzi la ei, industrie de securitate a UE ! În timp ce noi cumpărăm de la SUA sau alții tehnica și tehnologia necesară instituțiilor publice. Total aiurea. Am distrus cercetarea proprie, producția proprie, nu suntem capabili să ne aliniem la marii producători europeni (de ex. EADS) s.a. Dragostea față de „licuriciul cel mare” a portocaliilor băsescieni se opune însăși aderării noastre la UE. Băsescu, își dovedește incompetența în funcția de demnitate publică în care a fost cocoțat de cei mai nepregătiți români, aducând România cu „curul în două luntre” iar prin acțiunile de politică externă desfășurate a reușit performanța de a îndepărta cele două luntre una de alta. Suntem practic cu „curul” în apă.

Să iau o altă formulare din Comunicare.

„Strategia de securitate internă a UE în acțiune”, precum și instrumentele și acțiunile pentru punerea în aplicare a acesteia, trebuie să se bazeze pe valori comune, inclusiv pe statul de drept și pe respectarea drepturilor fundamentale, astfel cum se prevede în Carta drepturilor fundamentale a UE . Modul în care abordăm gestionarea crizelor trebuie să se caracterizeze prin solidaritate. Politicile noastre de combatere a terorismului ar trebui să fie proporționale cu amploarea provocărilor și să se concentreze asupra prevenirii unor eventuale atacuri. Atunci când aplicarea eficientă a legii în UE este facilitată prin schimbul de informații, trebuie să protejăm, de asemenea, viața privată a persoanelor și dreptul fundamental al acestora la protecția datelor cu caracter personal.”

Noi suntem total aiurea. Pe considerente de buget și de prioritate a principiilor economiei în fața principiilor drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, înscrise în Carta drepturilor fundamentale a UE, în celelalte documente internaționale cu privire la drepturile și libertățile fundamentale ale omului actuala guvernare pedelisto-udemeristo-uneperistă plus minoritățile naționale altele decât cea maghiară (de fapt reprezentanții tuturor etniilor minoritare din România) se opune, cu înverșunare, alinierii țării la UE și normele acesteia. Iar aici există mulți „autori”. Mugur Isărescu și mulți, mulți economiști afiliați lui susțin și acum, în media, că actualul Guvern a fost împiedicat în acțiunile economice de CCR prin declararea ca neconstituțională a tăierii cu 15% a pensiilor ! Pensiile și cuantumul lor fiind în jurisprudența internațională un drept de proprietate, modul în care gândesc Isărescu și dobitocii care îl secondează ne arată că indivizii sunt împotriva unui principiu fundamental al statului de drept: dreptul la proprietate. Practic, acești economiști ne propun întoarcerea la socialism.

Undeva, cineva, comentând la o postare pe un blog, a afirmat că Franța și Germania ar fi de acord cu aderarea României în secunda doi după ce Băsescu și gașca de mafioți cu care s-a înconjurat vor părăsi puterea. Înclin să îi dau dreptate. Problema României este Băsescu și Guvernul mafiot care îi pune în aplicare tâmpeniile.

Nu sunt de acord cu Băsescu. România nu este discriminată. România a (re)devenit un stat nesigur pentru UE și, în consecință, pentru fiecare stat membru al Uniunii.

Bugetul controversat.

Bugetul de stat și celelalte bugete pentru anul 2011 au devenit subiectul principal al zilelor din urmă. Normal. Din modul cum au întocmit bugetul vedem cum gândește Guvernul. Se pare că nu prea gândește.

Principala preocupare a liberalilor, și nu doar a lor, a fost să propună măsuri de relansare economică pentru a crește numărul contribuabililor și valoarea contribuțiilor la bugetul consolidat al statului bașca creșterea numerică a persoanelor ocupate în economie. Adică revenirea la bunăstare. Nu s-a putut. Guvernul este dependent de FMI. Mai bine zis, este dependent de prostiile cu care s-a angajat în fața FMI. Așa că, bugetul, cu unele amendamente care au fost acceptate la comisiile de specialitate ale Parlamentului urmează să ajungă în plen. Unde nu este exclus să se revină la forma inițială a Guvernului în caz că Băsescu își manifestă „preocuparea” iar Boc trece la executare.

Aseară, la televiziunile neagreate de Băsescu, se vorbea despre câteva mii de amendamente depuse de parlamentari pentru construirea de biserici sau lucrări la acestea. Se pare că au fost respinse în totalitate însă, la Antena 3, la emisiunea lui Radu Tudor se vorbea despre banii lăsați la dispoziția premierului Boc cel mic, bani ce se pot duce, ca de obicei, acolo unde campania electorală a PD-L o cere.

Iau de la „Gândul” articolul de bază. Se vorbește despre modificările aduse bugetului prin amendamentele acceptate de la opoziție. Dar ... este vorba doar despre comisii. Azi este plenul.

Mihai Voicu are o expunere succintă a propunerilor liberale. Ideile sunt foarte bune. Dar sunt în contradicție cu (ne)gândirea băsesciano-portocalie privind guvernarea. O altă analiză o pune Horea Uioreanu pe blogul său. Concluziile lui Uioreanu au fost puse și de alții, fie din PNL sau din PSD, chiar unii analiști din societatea civilă și au fost exprimate pe la televiziuni sau ziare.

Acțiunea opoziției o interpretez în sensul „dacă nu putem schimba bugetul așa cum este construit, măcar să obținem amendamentele care să îl facă mai transparent”. Slabe speranțe, mai ales când este vorba de Băsescu, Udrea, Boc, UNPR și UDMR. Ciolaniada portocalie are cursul ei, neabătut, spre realizarea deplină a jafului național.

Eu conchid că bugetul acesta este o aiureală portocalie, care are ca obiectiv îndeplinirea unor angajamente către FMI și alte entități internaționale cu care Băsescu și ai lui au niște înțelegeri oculte, că oprimă cetățeanul contribuabil și face favoruri acelor cetățeni care nu au contribuit și nici nu vor contribui la realizarea lui. Unii plătesc iar alții beneficiază. Nu pot interpreta altfel alocațiile către proiecte de infrastructură cu termen lung sau foarte lung de finalizare de care vor beneficia o parte dintre cetățenii țării în timp ce contribuabilii reali rămân cu veniturile micșorate substanțial. Sunt de principiul potrivit căruia infrastructura locală să fie bugetată de cei care au nevoie de ea. Operatorii economici care pe plan local au nevoie de drumuri, să facă bine și să le facă. La nivel național, dezvoltarea unei căi de comunicații la nivelul unei autostrăzi este un interes pentru transportatorii mari. Să facă bine să o finanțeze. Iau banii prin taxe și impozite, mai „modern” prin reducerea salariilor bugetarilor și a pensiilor militarilor și polițiștilor ca să fac drumuri pentru unii iar cei care dau banii, în realitate, rămân să înnoate prin gloată !

Bugetul actual confimă gravele nedreptăți ale anilor 2009 și 2010 săvârșite de actuala guvernare băsesciano-pedelisto-udemeristă împotriva românilor. Salariile bugetarilor vor mai scădea, după severele amputări din acest an, câteva mii de bugetari primesc de sărbători drept cadou darea afară din serviciu pe analize de sistem total aiurea, pensionarii își văd drepturile patrimoniale serios ciuntite, măcelărite chiar, în baza unor principii total aiurea guițate de propagandiștii portocalii peste tot în media. La fel ca în în cei doi ani ai coșmarului portocaliu se continuă și în 2011 guvernarea băsesciano-pedelisto-udemeristă.

În expectativă

De ceva vreme sunt în expectativă. Ca mai toți consumatorii de informație sunt bombardat de media, de prieteni, de rude, de cunoștințe. Aștept. Aștept să vină momentul în care să acționez pentru a-mi apăra drepturile.

Așteptarea este însă activă. Particip la diferite acțiuni. Politice, sindicale, sociale ...

Azi vreau să merg la ceai. La Ceainăria Tabiet, str. Ionescu Gion nr. 9, la orele 5 p.m. O întâlnire față în față a prietenilor din blogosferă. Va fi interesant.

Mâine merg la colegii de breaslă, la SCMD, unde are loc o întâlnire a juriștilor militari. Merg ca invitat. Nu sunt membru al sindicatului. Sunt membru al PNL și nu cred că pot fi și membru de sindicat. Nu pot fi dual.

Preocuparea mea majoră rămâne pensia. Pensia de serviciu pe care o am acum atacată de Traian Băsescu și gașca de mafioți din PD-L, UDMR, UNPR și minoritățile naționale altele decât cea maghiară care se joacă de-a puterea. Iar legile care îmi vor produce daune sunt în vigoare. Legea pensiilor promulgată de Băsescu, în rolul de Președinte, îmi arată că am de luptat pentru dreptul meu. La art. 171 îmi spune că „am dato'n bară”.

Art. 171. – La data intrării în vigoare a prezentei legi, pensiile din sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, inclusiv categoriile de pensii prevăzute la art. 1 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, devin pensii în înţelesul prezentei legi.

Despre „furtul calificat”

Ieri, mai pe după masa de prânz, după o ședință de Guvern așteptată de întreaga suflare românească, fiind vorba despre mame, concediile de maternitate și contribuția statului pentru încurajarea maternității, micul Boc „cel viteaz” ne anunță, triumfal, că Guvernul condus de el, plin de „înțelepciune”, a hotărât să reducă birocrația. În loc de cinci declarații privind obligațiile fiscale, firmele vor depune o singură declarație urmând ca MFP să transmită celorlalte agentii interesate (pensii, șomaj, asigurări sociale) datele necesare acestora. Na, zic eu, uite o treabă bună. Se pare că ăștia nu sunt chiar tâmpiți. Ei aș, de unde ! Nu sunt doar tâmpiți, sunt și hoți. Dar hoți, hoți calificați.

Acum, pentru a ajuta pe cei care citesc pe aici, voi arăta cum micul Boc „cel viteaz” și Guvernul de panarame pe care îl conduce a furat.

Inițiativa aparține deputatului liberal Diana Tușa. Alături de alți deputați din PNL, PSD și PD - Sulfina Barbu, de ex. Aici este expunerea lor de motive. Aici este propunerea lor legislativă. Iar aici este punctul de vedere al Guvernului micul Boc „cel viteaz” prin care se solicită respingerea acesteia.

Hoție pe față. Iar Băsescu ... oooof, Băsescu vine la postul public de televiziune și felicită Guvernul de panarame portocalii și alte culori trădătoare pentru această ... mare realizare.

Hoție, hoție pe față !

Se clarifică poziția PNL

Acum două zile am avut satisfacția de a primi, din partea PNL, garanția că partidul meu nu va avea nici o colaborare cu PDL. Iar motivarea este suficientă.

,,Așa cum a fost consecvent încă din 2006, spre deosebire de alții, Partidul Național Liberal nu negociază cu teroriștii. Nu există niciun fel de punte de legătură şi nicio posibilitate de alianţă între PNL şi PDL, între PNL şi Traian Băsescu. De ce? Pentru că noi suntem un partid al cărui proiect politic major constă în reconstrucţia din temelii a statului român, în sensul transformării din stat duşman, cum este acum, în stat partener al cetăţeanului."

Este din textul unei rezoluții al Biroului Politic Central al PNL ca răspuns la valul de bârfe comunistoide lansate pe piață de PDL și PSD și, în special, de mai mulți jurnaliști de pe la Realitatea Tv, Antene, B1Tv bașca ziarele situate de o parte sau de alta a orientărilor politice.

Prima oară am citit rezoluția la Lilick. De la care preiau și textul integral pentru blog. Pentru calculatorul meu am preluat textul în format pdf de la PNL.

REZOLUTIA_BIROULUI_POLITIC_CENTRAL_AL_PARTIDULUI_NATIONAL_LIBERAL_-_PNL_nu_negociaza_si_nu_încheie_intelege...

Acest mesaj era necesar. Ca aerul. Media a multiplicat campania de aburire a consumatorilor cu mesajele portocalii potrivit cărora PDL ar negocia cu lideri ai PNL, cei din PSD au speculat și au lansat și ei „analize” potrivit cărora liberalii „ar trăda cauza comună” (?!) iar unii „analiști” au speculat că UDMR ar fi în pericol să piardă guvernarea ... Totul cu parfum de credibilitate. Iar în capul acelora care se uită doar la Tv sau a acelora care citesc doar gazetele gratuite rămâne informația falsă că PNL ar cam face și cam drege lucruri necurate cu PDL.

Acum este clar. Rezoluția nu mai lasă loc de întors. Știu, se poate spune că politicienii una spun și alta fac însă nu toți. Până acum nu sunt motive întemeiate pentru a arăta cu degetul la PNL.

Rămâne să se continue munca de la om la om pentru a demasca acțiunea de propagandă portocalie și roșie (da, dusă de PSD pentru a denigra PNL !).

Pentru că am ajuns la PSD, se cuvine să arăt că la aceștia este mare vânzoleală iar parte dintre liderii lor îl acuză pe Geoană că ar avea niște negocieri secrete cu PNL (Crin Antonescu) și PC (Dan Voiculescu) în defavoarea lui Victor Ponta și a actualei conduceri a partidului. Știrea este peste tot. La Gândul, Puterea, EvZ, JN și la televiziuni. La Ioșka știrea are și un fel de răspuns al lui Crin Antonescu: „Și eu cu cine mă mai aliez ”?

Știrea cu și despre pesediști mă face să mă întreb. Ce vor pesediștii ? Care le este poziția ? Pentru că de aici, de la știrea cu Geoană la știrea cu votul lor în apărarea Monicăi Iacob Ridzi la Comisia Juridică a Camerei Deputaților se vede că au o poziție anti-PNL (Crin Antonescu) și pro-PDL (Traian Băsescu). Întrebarea este și la Lilick, ca să pomenesc doar blogul ei.

Se pare că PNL rămâne singurul partid care luptă împotriva guvernării dezastruoase a PDL+UDMR+UNPR+minoritățile naționale altele decât cea maghiară. Trist.

Scrisoarea a II-a. Parodie.

Prin bunăvoința autorului, col. (r) Ilie Bâtcă, postez parodia după „Scrisoarea II”. Îi mulțumesc pentru mail și pentru promisiunea de a-mi trimite și parodia după „Scrisoarea III”.

Până atunci, lectură plăcută.

Nu trec mai departe fără a-mi provoca o bună prietenă ! La competiție, desigur. Pentru că, fără discuție, prietena mea are condei.

SCRISOAREA II
(după Mihai Eminescu)

De ce tastele-mi stătură neatinse zile-ntregi?
De ce n-am mai scris o frază despre cei ce ne fac legi?
De ce-n astă perioadă nu am mai muncit pe brânci
Şi n-am scos la imprimantă măcar o coală A 5?

Dacă tu ai şti povestea astei vieţi cu care lupt,
Ai vedea că am subiecte, tastele chiar de-aş fi rupt,
Căci mă-ntreb de-şi are rostul Jurământul către Ţară,
Ca s-ajung la bătrâneţe de ruşine şi ocară
Şi dezgustul meu din suflet să-l împac prin a mea minte,
Dragul meu, Armata, astăzi, nu mai e ce-a fost nainte!

Noi am fost, la vremea noastră, acel soi de "buni la toate",
Şi să-i apărăm hotarul, şi să-i dăm Ţării bucate,
Viaţa toţi ne-am dedicat-o unui nobil, măreţ ţel,
Să ne facem datoria către Ţară sub Drapel.

Vai, tot mai gândesc la anii când mergeam în aplicaţii,
La slănina din fasolea împărţită cu soldaţii,
La nesomnul din puterea nopţilor de iarnă, grele,
Aşternut având deasupra cerul presărat cu stele,
La duminicile-n care făceam muncă nenormată,
La prima garsonieră primită de la Armată,
La nopţile petrecute cu recruţii în cazarmă,
La bidonul şi gamela nelipsite la alarmă,
La Godin-ul din birou-mi, pentru care n-aveam lemne,
La servicii ordonate şi la desele consemne,
La concedii de odihnă amânate sine die,
Soaţa nefăcând din asta chiar o mare tragedie,
La canalele ce astăzi nu mai sunt nici loc de scaldă
Şi la praful de cărbune înghiţit în câte-o haldă,
La tarlale nesfârşite, cultivate cu porumb,
La Canal şi la fascine ancorate de-un pociumb,
La creioanele tocite prin tot felul de-academii,
La copii ce, doar în poză, i-am văzut primindu-şi premii,
La mizerele burdufuri ataşate-ntre vagoane,
Locul meu pentru naveta dintre două garnizoane.

Am sperat că toate-acestea îmi vor fi recunoscute,
Că mi-am clădit cariera pe onoare şi virtute,
Însă tu îmi vei răspunde că vorbesc de o himeră,
C-am ales, din multe alte, doar această carieră
Care, astăzi, din păcate, de batjocură-a ajuns
Pentru unul ce în fruntea românimii a fost uns.

Parcă-l văd pe marinarul ameţit de pe covertă,
Stabilind parcursul navei, cu gândirea lui incertă,
Dar, vai, nava se scufundă, comandată de-un matroz
Care vede viitorul, prin pahar privindu-l, roz
Parcă-mi văd concetăţenii, precum vitele, în cală
Neîndrăznind să-l debarce la o proximă escală.

Parcă văd fotomodelul, fostă star pe o copertă,
Ajunsă-n Divanul Ţării, în mişmaşuri, o expertă,
Scoţând voturi, la nevoie, de la un pârât de plen,
Mai ceva ca Iosefini, albii iepuri din joben,
Ignorând pe deputaţii opoziţiei din Forum,
Trece legile duduia, durând-o în coc de cvorum.

Nu contează că hoţia-i o văzu întreaga ţară,
Căci bătută e în cuie legea asta unitară,
Condamnând la sărăcie pensionari - milioane -,
După cum, azi, pedeliştii marinarului au toane.

De ce nu voi, pentru mine, sau să scriu pentru mărire?
Sunt scârbit peste măsură de atâta nesimţire
Şi, sătul de umilinţa ce-o trăim în vremi nefaste,
Cum să las gândul să zboare şi să-i dau formă din taste?

Azi, când ţara-n două taberi împărţită e - în robi
Şi-mbuibaţi - şi are-n frunte-i o liotă de neghiobi
Ce se-nchină, ca la idol, făcând mare pe-un pitic,
Aş putea, la imprimantă, tonerul pe ei să stric?

Când îşi nalţă piedestale pe minciună şi sperjur
Şi din viaţă-şi fac cu toţii un perpetuum sejur,
Când, în ţara sărăcită, nimeni nu mai mişcă-n front,
Aş putea eu, cu P.C.-ul, să le-aduc vreun afront?

De-oi urma să scriu vreodată despre vremurile-aceste,
Mulţi vor crede adevărul spus de mine o poveste,
De-aceea, de azi-nainte, poţi să nu mă mai întrebi
De ce tasta nu m-abate cu ispita-i de la trebi,
De ce n-am pornit P.C.-ul atâta amar de zile,
De ce scot din imprimantă doar imaculate file...

Colonel (r.) Ilie Bâtcă

Păi ... poți să zici că nu-i așa ?!

Desființarea granițelor ?

Sintagma din titlu a fost lansată de maghiarii din UDMR, cu ani în urmă, când își susțineau „europenismul” și cereau partenerilor politici din Parlamentul României unele și altele. Sintagma a mai fost folosită, periodic, de alți incompetenți politici, în special din PD-L, partidul stat, dar și de Băsescu. Nu mai spun despre faptul că măsurile pe care le ia MAI cu privire la frontierele României cu statele membre Schengen sunt ostile statului român.

Mă consider, încă, o persoană care are expertiză în această materie. Din acest motiv sunt deosebit de deranjat de promovarea, în media, a unor formulări tâmpite, fie de către politicienii incompetenți fie de jurnaliștii idioți.

În revista Capital a apărut acest articol. Are doi autori: Mirona Hrițcu și Răzvan Amariei. Nu îi cunosc. Sunt tineri ? Sunt „maturi” ? Au o oarecare pregătire ? Știu ceva despre viață ? Despre statul român și despre piața comună europeană ? Nu cunosc. Văd însă că folosesc cu nonșalanță, condamnabilă, formulări de genul ”Desființarea de facto a frontierelor cu Ungaria și Bulgaria le va face viața mai ușoară transportatorilor și turiștilor, însă ar putea aduce și o creștere a criminalității și a imigrației ilegale”.

În primul rând, intrarea în spațiul Schengen nu presupune renunțarea statelor membre la identitatea lor de stat. Național (cei care au acest atribut), unitar, indivizibil, independent. Iar pentru a înțelege acest lucru, cei care vorbesc sau scriu despre subiect ar trebui să știe ce este cu Acordul de la Schengen și Convenția de aplicare a Acordului.

Uniunea Europeană este o uniune economică. Mai puțin politică. Economică, pur și simplu. La bază sunt mai multe tratate, cel mai important devenind, cu timpul, Tratatul de constituire a Comunității Europene (TCE) redefinit, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona ((art.2 alin. (1)), în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Citind preambulul Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene se vede, cu ușurință, că unul din scopurile acestuia este acela de a „elimina barierele care divizează europa”, bariere economice, financiare, sociale, de limbă ... între acestea având un loc aparte barierele „vamale”. Aici este vorba, concret, despre eliminarea controlului la trecerea frontierei pentru asigurarea unei mai rapide circulații în spațiul comunitar a persoanelor, mărfurilor, bunurilor și valorilor aparținând Statelor Membre UE. Atât. Nu mai mult. Pentru cei care au interes, lectura tratatului oferă și mai multe răspunsuri la întrebările pe care și le pun.

Formularea „idioată” a jurnaliștilor de la Capital înseamnă, nici mai mult și nici mai puțin, desființarea statului român. Pentru că prima condiție a existenței unui stat sunt frontierele sale recunoscute de statele vecine și de alte state. Fără frontiere, un stat nu există. Există comunități înființate pe criterii etnice care au „guverne”, au instituții publice (școli, spitale, poliție, armate etc.) dar nu sunt state pentru că nu li se recunosc frontierele naționale de către vecini. Palestinienii, kurzii etc.

Acordul Schengen este o covenție a Statelor Membre UE la care au aderat și alte state europene care nu sunt membre (Norvegia, Elveția) prin care se facilitează trecerea frontierelor naționale prin eliminarea controalelor la frontiera internă și întărirea (excesivă uneori), a controlului la frontierele externe ale statelor membre. Una dintre facilitățile importante ale Acordului Schengen este îmbunătățirea comunicării între organele de control la frontieră din toate statele membre, prin Sistemul de Informații Schengen. Mai mult, după înființarea Serviciului „Frontex”, cu sediul la Varșovia, se urmărește o dezvoltare a cooperării instituționale între statele membre prin desfășurarea unor acțiuni comune pentru combaterea riscurilor la spațiul comunitar. Tot prin acest serviciu, unele cheltuieli operaționale se transferă de la statele membre la Comisia Europeană, pentru că, de exemplu, supravegherea satelitară a unor zone adiacente spațiului Schengen este în interesul tuturor statelor membre și nu doar al unui stat, oarecare.

Nu mă mai extind în explicații, dar mă deranjează enorm tâmpeniile aruncate în media de niște cretini cu pretenții de politicieni sau jurnaliști.

Dezbateri pentru o nouă Constituție

Azi am fost la dezbatere. A patra. La două ... am absentat. A doua și a treia. Motivat.

Lilick a prezentat, în detaliu, evenimentul. Voi face și eu la fel, urmând ca unele aspecte ale dezbaterii de azi să fie tratate de mine în postările ulterioare. Am mai promis eu, în alte rânduri, că voi face și voi drege așa că ... mare lucru o nouă promisiune ?

Watch live streaming video from soim at livestream.com

De la problemele constituției s-a ajuns la problemele instituțiilor statului. S-a ajuns până la amănunte, la elemente de funcționare ale acestor instituții, că este vorba despre instante, că este vorba despre parchete, că este vorba despre Curtea Constituțională sau CSM. Nu mai spun despre faptul că Victor Alistar a mers și mai departe făcând referire la norme din diferite acte normative care viciază buna desfășurare a instituțiilor statului care sunt chemate să contribuie la actul de justiție.

Într-o formulare simplificată, legea este o convenție. Între noi, cetățenii, cu privire la comportarea noastră față de un fenomen, o situație aparte, un comportament în societate etc. Și constituția este o convenție, prin care noi stabilim cum arată statul în care trăim, care sunt instituțiile de care avem nevoie, care le sunt funcțiile și, acolo unde cădem de acord, care din aceste instituții au putere și care nu. O discuție, la nivelul unui grup de inițiativă - este cazul grupului constituit de Fundația „Horia Rusu” -, are rolul de a identifica eventualele disfuncții ale constituției în vigoare și a găsi acele cuvinte care, puse în propoziții, să poată deveni norme constituționale. Normal, nu grupul de inițiativă este cel care „va da” o nouă constituție. Acest rol aparține Parlamentului care va forma o adunare constituantă, care va finaliza textul propus (vor fi mai multe proiecte și amendamente), îl va propune cetățenilor prin intermediul unui referendum și, de va trece, noua constituție va intra în vigoare. În acest grup vorbim despre o constituție „liberală”, o constituție care pune în centrul preocupării statutului cetățeanul și nu organele statului.

O sinteză a discuțiilor preiau de la Lilick. Ele sunt și pe site fundației.

Fundaţia Horia Rusu - a IV-a dezbatere

Sinteza nu cuprinde și acele aspecte la care eu vreau să fac referire într-un viitor apropiat. Sunt însă aspecte foarte interesante care pot duce la dezbateri chiar în rândul celor care nu au pregătire juridică, oameni care însă pot pune întrebări și cere răspunsuri din poziția de cetățeni beneficiari ai convențiilor statului român (de la constituție la legi, ordonanțe, hotărâri de guvern, ordine de miniștri etc.).

Acum, mă opresc aici. Mâine ... vom vedea.