PNL își termină alegerile interne. Urmează campania pentru Congres

Alegerile la județe și municipii sunt spre sfârșit. Liderii locali au „făcut și desfăcut”, după cum le-a fost puterea. Unii sunt foarte nemulțumiți, alții sunt nemulțumiți, unii sunt mulțumiți. Probleme au fost. Multe. Unele au pus sub semnul întrebării alegerile. Normal. Pentru că în PNL au ajuns să candideze și să câștige „alegerile” persoane care până mai ieri participau la elaborarea strategiilor PSD, ALDE, UNPR, PMP etc. Iar asta nu este normal.

Ca susținător al liberalismului constat că avem foarte puțin liberalism la personalitățile partidului care ies în media. Se merge, constant, pe „lupta împotriva PSD”. Asta nu este liberalism ! Este o prostie. PNL nu trebuie să lupte împotriva PSD, trebuie „să tragă de urechi” guvernanții PSD și ALDE. Oamenii care susțin PSD nu trebuie să fie țintele „luptei” politice. Sunt cetățeni cu alte opțiuni politice, nu „dușmani”. Alta este treaba cu guvernarea PSD-ALDE, cu liderii PSD și ALDE. Așa zisa luptă trebuie să fie dusă punând împotriva deciziilor politice ale PSD și ALDE soluții liberale. Soluții care au la bază doctrina liberală, nu doar soluții contrare. Dar unde doctrină nu este, nici soluțiile doctrinare nu pot apare. Nu construiești viitorul cu cârpeli.

Este la modă populismul. Exponentul politic este USR. Partidele doctrinare s-au molipsit și vor să ia locul USR-iștilor. Cu orice preț. PSD promovează un populism mai aproape de modelul lui Marine Le Pen din Franța. PNL a ajuns să promoveze un populism foarte apropiat de Macron și USR. Am rămas surprins citind că PNL ar trebui să devină o formațiune politică cu mai multe orientări politice, de la dreapta la stânga. Asta mi-a sunat ca dracu. Nu mai vorbim de liberalism, în acest caz, ci de libertinism. Se continuă, la PNL, promovarea ideii de a atrage din viața „civilă” personalități care au o notorietate în rândul populației pentru a le pune pe funcții politice sau a le pune pe listele de votare pe locurile eligibile. Culmea, după alegeri, una dintre cauzele pierderii electoratului a fost identificată ca fiind părăsirea de către conducere a propriilor valori în goana oarbă după valorile din afară. Obținerea unor voturi cu orice preț a fost mai puternică decât promovarea valorilor liberalismului. Observ că doi dintre candidații la președinția PNL, unul declarat pe propria răspundere, altul declarat prin intermediul „cooperativei”, au tendința de a transforma PNL într-un fel de USR ! Și mai observ că formalismul a devenit o practică curentă. Am „hârtia”, restul nu mai contează. Nu se mai urmărește formarea electoratului liberal, promovarea liberalismului în rândurile cetățenilor (fără o doctrină clară, nici nu mai ai ce promova !), se umblă după „notele” acordate de unii jurnaliști și analiști, note care să fie promovate intens în media. Iar unele grupuri ale societății civile au început să fie curtate, la fel ca în campania la locale și la prezidențiale. O tâmpenie ! Raluca Țurcan afirmă că PNL știe ce a greșit și că știe încotro merge. Nu sunt de acord. O laudă de sine care nu miroase a bine, din moment ce enorm de multe evenimente contrazic cele declarate de președinta interimară.

În timp ce „cooperativele” lucrează la turație maximă, un grup încă restrâns de liberali (indiferent de gruparea politică în care au activat anterior) se chinuie să readucă PNL pe calea liberalismului-conservator. Nu este de tipul „tehnocraților politici”, sau „tehnocraților care se văd politicieni”, ci politicieni care vor să redea societății o formațiune politică liberală, în adevăratul sens al cuvântului, o formațiune care preia opțiunile liberale ale cetățenilor și le transpune în doctrină și în programul de guvernare liberal. Fac această precizare pentru că în PNL se vorbește doar de program de guvernare, de către unii candidați, program de „dreapta”, de parcă termenul „liberal” ar fi de rușine. Un program de dreapta poate fi de la centru la extrema dreaptă, un program liberal are limite pe care și le impune, limite convenite cu societatea civilă. Puterea nu poate să fie absolută, cum o promovează populiștii (de stânga sau de dreapta), ea are limitele bunei guvernări, are limitele bunului simț și ale echilibrului într-o societate în care guvernarea unui partid este dedicată cetățenilor.

Doi dintre candidați, unul cert și unul „pe țeavă”, m-au lămurit. Sunt mai aproape de populismul USR și nu de liberalism. PNL este pentru ei doar rampa de lansare în lumea bună a politicii. Sunt ei ceva dar vor mai mult. Îmi rămâne un singur candidat care vorbește clar și răspicat de liberalism. Cum, de altfel, vorbește de o viață.