El este inteligentul, ea este înțeleapta

Emmanuel Macron și soția sa, Brigitte Trogneux

Emmanuel Macron este produsul politic al ambiției Brigittei Trogneux, deținătoarea înțelepciunii în acest cuplu.

Mai toți caută înțelesuri ascunse în rezultatul primului tur al alegerilor prezidențiale din Franța. Am lecturat o parte din materialele prezentate de presă. Recunosc, fără umilință, că nu am apelat la jurnaliștii români deși, să nu le fie de deochi, și-au dat cu părerea în presa străină.

De ce a câștigat Macron primul tur ? Unii îl caracterizează ca fiind reprezentantul „generației tinere” care s-a săturat de sistemul politic tradițional. Ca să fiu foarte sincer, afirmația mi se pare de prost gust. Este populistă. Președintele Franței se va supune sistemului politic instaurat cu sute de ani înainte. Nu partidele politice sunt cele care instaurează câte un sistem politic la fiecare alegere, ele doar aplică o formă de politică în interiorul sistemului. Ca atare, Franța este o republică și va rămâne o republică. Are o conducere semi-prezidențială și va rămâne cu o astfel de conducere. Are un Parlament și va avea în continuare un Parlament. Are o Justiție care va funcționa în continuare. Clamata „generație tânără” s-a săturat să mai vadă la conducerea țării unii membri ai partidelor tradiționale, confundând (voit ?!) partidele cu sistemul politic de stat ? Motivațiile sunt stupide când sunt aruncate în media cu caracter general. O afirmație populistă, la rândul ei. Partidele primesc acceptul populației, prin vot, pentru a ajunge la conducerea țării. Așa cum și „generația tânără” a participat la vot susținând pe Emmanuel Macron așa au participat și ceilalți. Nu merge. Victoria lui Macron are alt substrat, unul politic. Eu îndrăznesc să spun că este vorba despre inconsecvența partidelor politice de a merge într-o direcție din moment ce au clamat că merg în acea direcție - și socialiștii și popularii au ținut-o langa-balanga cu independența francezilor în cadrul Uniunii Europene, cu obiectivele lor naționale care nu se apropie de obiectivele altor state membre ale UE etc. Îndrăznesc să cred că francezii s-au săturat de „internaționalismul colonial” adoptat de mai toate partidele politice tradiționale. Îndrăznesc să cred că francezii vor să vadă o Franță performantă în cadrul sistemului mai larg al Uniunii Europene. În special francezii care populează aglomerările urbane și mai ales francezii care sunt parte a administrației europene, nu mai vorbesc despre francezii care lucrează în multinaționale sau cei care au devenit expați fie datorită unor condiții obiective fie datorită unora subiective. Sunt și francezii care au afaceri mai mici dar o deschidere europeană deosebită și nu vor să își piardă sau reducă activitatea.

 Câștigând președinția, Emmanuel Macron va avea nevoie de o susținere parlamentară pentru a forma un guvern. Dacă nu va avea o susținere parlamentară după cum vrea mușchiul lui, va coabita cu un guvern impus de o majoritate parlamentară. Din tot scenariul promovat de globaliști (ei sunt autorii populismelor), rămâne doar victoria persoanei Emmanuel Macron în fața competitorilor săi. O victorie care, cel puțin în accepțiunea mea, este mai mult un rezultat individual decât unul al unui colectiv. Confirmarea sau infirmarea va veni la alegerile parlamentare, când partidul pe care îl conduce se va înfrunta cu organizațiile politice tradiționale care deja au început să analizeze și să identifice cauzele care au dus la insucces.

Până una alta, Franța are un candidat la prezidențiale de genul „uniți salvăm Franța”. Piesa asta politică se joacă și la noi, de anul trecut.

Nu strică deloc să vedem ce spun cei care sunt implicați direct în alegerile din turul al II-a al prezidențialelor.

Republicanii lui Fillon merg pe varianta „răului mai mic”. Nu au o părere bună despre Emmanul Macron însă au o părerea mai mult decât proastă față de Marine Le Pen. Macron nu satisface, prin proiectele lui, ideile politice ale conservatorilor însă există posibilitatea ca la alegerile parlamentare care urmează victoria să fie de partea conservatorilor astfel că ar exista șansa unui control parlamentar asupra proiectelor prezidențiale. Conservatorii germani, cei din CDU, sunt foarte reținuți în a-l felicita pe Macron pentru victoria din primul tur, spre deosebire de social-democrații germani care și-au manifestat încântarea.

Republicanii au lansat un apel, după ce și-au pus cenușă în cap analizând rezultatele primului tur: „Lansăm un apel să votaţi contra lui Marine Le Pen. Absenteismul nu poate fi o alegere” - RFI . Se pare că este varianta câștigătoare propusă de grupul condus de Sarkozy. De fapt, se știe că unii republicani au votat în primul tur cu Macron cum de altfel, se știe că unii republicani au votat cu Marine Le Pen. Recomandarea poate fi doar o treabă inutilă. Există pericolul ca unii republicani să o voteze pe Le Pen, în plus față de cei care deja i-au dat votul în primul tur. Una dintre pozițiile republicanilor a fost șocantă: extremista de dreapta nu ar fi o alegere mai rea decât Macron.

Socialiștii conduși de Benoît Hamon sunt categorici. Îndeamnă la un vot pentru Macron care, de fapt, este o creație a lor ! Doar că în interiorul partidului sunt foarte multe frământări. Fără nici o discuție, susținerea lui Macron împotriva lui Le Pen este absolut necesară.

Radicalii stângii franceze conduși de Jean-Luc Mélenchon, cel care a împărțit cu Marine Le Pen votanții extremelor și simpatiile pentru Vladimir Putin, au de ales între „ultra-naționalista Le Pen” și „globalistul Macron”. Nici unul dintre ei nu oferă radicalilor stângii garanția preluării ca model social de „democrațiilor sud-americane”.

Marine Le Pen are propria fantomă: globalizarea. Marine Le Pen îl declară pe Macron drept „candidatul oligarhiei”, candidatul „orășenilor”, Îl acuză direct că este un incapabil să lupte împotriva islamizării Franței și a terorismului.

Emmanuel Macron are mari șanse să câștige al doilea tur. Ce va face mai departe ? Va ști înțeleapta Brigitte Trogneux să își conducă soțul pe drumul pe care îl deschide peședinția franceză ? Din ce declară ea, a studiat ce au făcut celelalte „prime doamne”. I-a plăcut de Carla Bruni Sarkozy, care „și-a făcut treaba bine”. Viitorul Parlament francez va fi complet diferit de mediul în care el a evoluat. Va avea Brigitte Trogneux acces, în continuare, la informațiile necesare luării deciziilor ? Va fi înlocuită ? Cât din comportamentul lui Macron în viitor va mai fi „corectat” de Brigitte și cât de „sistem” ?