Pe 29 martie, Theresa May a semnat scrisoarea care inițiază procedura de „divorț” - inițierea procedurilor prevăzute de art. 50 din TUE -, dintre Regatul Unit și Uniunea Europeană.
Theresa May și-a prezentat opțiunile. În principal, dorește negocieri paralele care să acopere „divorțul” și viitoarea colaborare. Iar la colaborare ... vrea mai multe. Cumva, ceva mai favorabil dar fără cine știe ce obligații.
Donald Tusk a prezentat și el, în Malta, la Congresul PPE, documentul care arată viziunea UE privind „divorțul”. Cu trei mari obiective privind despărțirea și, dacă obiectivele vor fi atinse și este clară situația lor, se va putea începe înainte de data de 29 martie 2019 o negociere preliminară privind viitoarea colaborare între Uniunea Europeană și Regatul Unit.
Uniunea Europeană va da mandatul negociatorului șef, Michel Barnier (neagreat de britanici !), la 29 aprilie. Ce este de înțeles sigur, este faptul că statele membre ale Uniunii Europene nu vor negocia separat cu Marea Britanie aspecte ce privesc divorțul de Uniunea Europeană.
Principalele probleme pe care Uniunea Europeană vrea să le rezolve, temele de bază, privesc drepturile cetățenilor Uniunii aflați la muncă sau în alte situații în Regatul Unit vizavi de drepturile cetățenilor britanici aflați în statele membre ale Uniunii Europene, regimul frontierei terestre între Irlanda și Irlanda de Nord, contribuția Regatului Unit la programele deja angajate de Uniunea Europeană, programe în curs de realizare, programe care privesc și comunitățile din Marea Britanie. Fără aceste trei probleme mari soluționate, Uniunea Europeană nu merge mai departe.
O altă problemă privește situația Gibraltarului iar aici UE a stabilit că Spania este statul care va negocia cu Regatul Unit regimul de frontieră, accesul pe continent, legăturile comerciale etc. În Cipru este o altă problemă, baza militară britanică, Problema va fi rezolvată, evident, sub steagul NATO.
Chiar dacă Theresa May a dat garanții că o parte dintre reglementările UE vor fi preluate în legislația britanică astfel că UE ar putea fi de acord cu o situație specială, în special evitarea introducerii de bariere comerciale „inutile”, de care ar putea beneficia Marea Britanie, răspunsul diferitelor cancelarii a fost negativ.
Londra a încercat o „șmecherie”. A introdus problema de cooperare în domeniul securității în textul de activare a art. 50 TUE. A inflamat spiritele. Cel puțin la Bruxelles dar și în alte capitale. Britanicii au revenit și au spus că nu au avut intenția de a condiționa încheierea unui acord de divorț favorabil de cooperarea în domeniul securității cetățenilor UE contra terorismului, extremismului, infracționalității. Numai că documentul este document, nu mai poate fi modificat iar încrederea în buna credință a britanicilor este mai jos de genunchiul broaștei.
Ce trebuie să reținem cu multă atenție: aplicarea principiului reciprocității. Cel puțin sub aspectul problemei imigranților din cele două părți. În Marea Britanie sunt aproape 3 mil. de europeni continentali aflați la muncă, marea lor majoritate buni contribuabili la bugetele locale. Plecarea lor din Marea Britanie se va produce odată cu retragerea instituțiilor europene care activează la Londra - Autoritatea Bancară Europeană (EBA), Agenția Europeană a Medicamentului -, care vor „duce” după ele companiile care și-au stabilit sedii de bază la Londra pentru a fi aproape de autoritățile europene de reglementare. Companii care au mulți salariați europeni continentali ce vor pleca odată cu ele. Rămân europenii continentali care și-au stabilit rezidența în Marea Britanie, lucrătorii mai slab calificați sau chiar „hoinarii” aflați în căutarea unui loc de muncă. Pe continent, în special în Spania, sunt înregistrați ca rezidenți 600.000 de britanici însă se estimează că numărul lor este în jur de un milion.
Problemele sunt foarte complicate. Prin presa engleză am citit că un număr de personalități au criticat nu doar faptul că s-a ales Brexit-ul ci și faptul că „divorțul” a început cu o mare gafă: condiționarea cooperării de securitate de un acord de favorabil. Chiar glumeau comentatorii pe respectivele articole că Marea Britanie care sute de ani a dezbinat pentru a stăpâni și-a găsit „nașul”.
A pornit cronometrul. Familia regală britanică face vizite oficiale de curtoazie pentru a „îmblânzi” Brexit-ul. Nu britanicii sunt problema, ci conducătorii lor.
Surse: Agerpres.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu