marți, 19 septembrie 2017

Când ceri UE să îți dea, trebuie să ai capacitatea să primești

Fiecare țară membră a UE vrea să fie văzută mai bine, vrea ca unele probleme ale ei să devină preocupări ale Uniunii, vrea să obțină mai mult decât are și, cum este cazul nostru, vrea mai mult decât poate. Nu primește, ceilalți sunt de vină pentru neputința „națională”.

Macron, în Franța, exportă o problemă de pe piața muncii interne pe piața muncii din UE, alături de alte state. Un articol pe „cursdeguvernare” este destul de lămuritor. Presiunea pusă asupra celorlalte state este imensă însă impactul asupra fenomenului detașării este mic.

Și este mic pentru că principalele state în care funcționează firme care asigură detașările sunt Polonia, Germania, Franța ... Olanda, Belgia etc. România este printre statele care au la detașare sub 50.000 de lucrători !

De fapt, se observă că este o mișcare politică îndreptată împotriva statelor mai puțin dezvoltate din Uniunea Europeană, este de fapt o măsură care vrea să limiteze libera circulație a lucrătorilor din statele care furnizează lucrători „ieftini”. Se vrea blocarea unui fenomen natural în cadrul Uniunii Europene, unul care permite statelor mai puțin dezvoltate să crească.

Are sprijinul altor state dezvoltate care au constatat că au aceleași „probleme” - Germania, Olanda, Austria, Belgia etc. Mai mult, Macron a afirmat în discursurile lui prin capitalele europene mai „slabe” că din cauza „detașaților” Marea Britanie iese din Uniunea Europeană. Mai pe șleau, din cauza voastră, a „sărăntocilor”, Uniunea Europeană este pe cale să se destrame.

Ungaria vrea să exporte în Uniunea Europeană naționalismul și ultra-naționalismul maghiar. Ungaria cere Uniunii Europene un statut care contravine principiilor care au dus la formarea Uniunii Europene. Ungaria vrea să fie o enclavă în spațiul Uniunii Europene care să primească dar care să nu dea. Practic, Ungaria cere ceva ce nu poate avea. Din acest motiv irită politicienii altor state ale Uniunii Europene care se exprimă foarte virulent când este vorba despre Ungaria sub conducerea prim-ministrului Viktor Orban.

Refuzul de a participa la efortul de primire, temporară, a refugiaților generați de războiul din Siria și Irak, a mers mai departe și a promovat „puritatea etniei maghiare” și „supremația limbii maghiare”. Acțiunile Ungariei pentru impunerea „maghiarismului” în spațiul Uniunii Europene a ajuns chiar la negarea unor hotărâri judecătorești. Este lipsită de logică și declarația Ungariei că nu mai susține aderarea României la OCDE pentru că o instanță de judecată a constatat că înființarea unui liceu catolic maghiar nu a respectat prevederile legale! De aici rezultă că dacă este vorba despre „interesele maghiare”, guvernul României trebuie să renunțe la legile țării pentru că ele deranjează politicienii de la Budapesta.

Polonia se comportă la fel. La fel ca Ungaria caută și promovează idei care duc la stări conflictuale cu alte state. La fel ca Ungaria a beneficiat de o puternică susținere economică din partea Uniunii Europene începând cu perioada de pre-aderare și mai ales după aceea, astăzi a devenit unul dintre statele semnificative economic și, normal, vrea să ocupe o poziție „de control” asupra spațiului de la frontiera cu Germania spre est și sud. Ungaria vrea să fie o „poartă” între România și restul statelor membre ale UE, o poartă care se deschide sau închide în funcție de cum consideră guvernul ungar că trebuie ca România să primească sau nu.

Este evident că Ungaria și Polonia se comportă de o manieră care a devenit contrară spiritului Uniunii Europene astfel că cererile lor nu pot fi satisfăcute. Ar însemna ca statele „din spatele lor” să devină captive ceea ce contravine scopului pentru care Uniunea Europeană s-a format și, mai ales, s-a extins.

Vecinul de la sud, Bulgaria, încheie cu Grecia un acord pentru dezvoltarea infrastructurii de transport de mare viteză (rutieră și feroviară) dar ... până la frontiera cu România. Trecerea peste frontiera României, la Ruse-Giurgiu nu în altă parte, se va face într-un timp viitor. Nu este singura acțiune a Bulgariei de „sancționare a concurentului” România, competiția Bulgariei cu România fiind deja tradițională. Iar dacă ne uităm cu mai mare atenție, observăm că Bulgaria și Ungaria acționează complementar.

România vrea, cel puțin în declarații, dar nu poate. Corina Crețu ne-a arătat și de ce nu putem: prea multă birocrație din cauza tendinței de a ține sub control. Vrem în Schengen dar nu suntem în stare să rezolvăm problemele care permit intrarea în Schengen. Am îndeplinit niște condiționalități dar nu le asigurăm permanența. Am tehnologia dar ... nu funcționează! Nu îi asigur mentenanța. Iar celelalte state află aceste lucruri și, normal, se opun. Justiția este sub presiunea politicului în pericol de a fi politizată iar asta înseamnă că funcționarea ei la standardele Uniunii Europene este pusă sub semnul întrebării. Politicul tratează cu dezinteres elementele de bază ale asocierii statelor în cadrul Uniunii Europene, în special cu privire la Justiție, frontiere și securitatea celorlalte state membre: controlul imigrației ilegale, controlul vamal, controlul sanitar veterinar, controlul fitosanitar etc. Că vrei să crești economic este una, este problema ta internă, dar dacă vrei mai mult - accederea în Spațiul Schengen, de exemplu -, trebuie să oferi siguranța celorlalte state membre ale Uniunii Europene că poți să le asiguri securitatea. Împotriva imigrației ilegale, împotriva terorismului, împotriva crimei organizate, împotriva bolilor contagioase, împotriva bolilor animalelor și plantelor, protecția împotriva speciilor invazive, împotriva produselor contra-făcute etc. Iar la noi se pare că toate măsurile luate, declarate, au rămas la nivelul declarațiilor

Vrem în Zona Euro dar nu suntem capabili. Știu că avem o parte din indicatori îndepliniți. Dar suntem și foarte-foarte săraci. În Zona Euro, statele au un venit pe cap de locuitor în jurul a 30.000 euro iar noi suntem la peste 8.000 euro! Cehia are peste 18.000 de euro pe cap de locuitor și încă nu se grăbește să intre în Zona Euro. Ca să intrăm în Zona Euro trebuie să ne dezvoltăm mai mult. Iar proiecțiile nu ne sunt favorabile.

Un interesant articol este tot la „cursdeguvernare” (aici). O prognoză „caldă” (inspirat titlu de articol), dar are condiționalități mari.

Și intrarea în Spațiul Schengen, și aderarea la Zona Euro, și participarea la alte proiecte și programe pe care Uniunea Europeană le va iniția, chiar o mai mare contribuție la poziția noastră în NATO depind, major, de capacitatea noastră de a le accesa. Datul din gură, este dăunător. Dacă vrei ceva, trebuie să și fii capabil să ai acel ceva!

Niciun comentariu: