În ton cu ziua de azi.

Citind, am ajuns la dna. Zoe Petre. Ne propune un blog. „Pro Atitudine”. Articolul ne vorbește despre obediență și disperare. Sunt de acord.

Este de comentat. Este deranjant de adevărat.

La miting.

Am fost la miting. După ce am făcut un marș-marș pentru a mă întâlni cu membrii mișcării „No Băsescu Day”. Deh, lipsa atenției m-a făcut să bat pasul între Piața Victoriei și Piața Presei Libere. Știu, cârcotașii vor spune că mișcarea face bine sănătății. Soția va fi chiar fericită că mi-am mișcat fundul și am făcut mișcare. Dar eu ? Cine a transpirat ? Eu. Așa că ...

M-am întâlnit cu prietenii în limita de timp rezonabilă. Cu mult înainte de ora 13.00, ora limită potrivit aprobării pentru desfășurarea mitingului. Pupături, strângeri de mâini, fluiere, sirene, huo Băsescu, jos Guvernul, întrebări de sănătate, curiozitățuri ... Violeții erau violeți. M-am pricopsit cu un tricou violet scos din rucsacul lui Dan de soția acestuia. Nu l-am mai dat inapoi. Eram deja transpirat. Am refuzat balonul violet oferit de ... cine oare ? Lilick ?

L-am cunoscut pe George Șerban. M-am bucurat. Îi citesc blogul dar nu ne-am întâlnit față în față. Are niște idei interesante și a promis că le va pune pe blog. Sunt de acord cu el și abia aștept postarea pentru a dezbate problema.

Lilick a scris despre minerii care au venit la miting. Oamenii care au votat cu Băsescu la indicația sindicatelor miniere care aveau un protocol cu Videanu. Le promiteau pedeleii portocalii marea-cu-sarea. Le-au dat „praful de pe tobă”. Au fost înșelați la fel ca profesorii care iau dat votul pentru cei 50% mărire de salariu, promisă de Boc cel incompetent în campanie.

După cum se vede în imaginea luată de Lilick sunt la fel ca ceilalți. Civilizați. Nu cum au încercat goarnele portocalii, Sever Voinescu și Lăzăroiu să înspăimânte bucureștenii.

De la Theodora iau alte imagini. Prima este cu colegii din gruparea „No Băsescu Day”.

Următoarea este cu polițiștii care au confecționat „scuturi de protest sindical”. M-am bucurat să îi văd.


Am trecut de două ori pe lângă ei mărșăluind cu pas vioi în căutarea „violeților români”. Am văzut și un polițist de frontieră în uniformă însă ... era singur și cam grăbit. Până să îl salut a trecut. Regret. Theodora mai are poze, eu mă opresc aici.

Ajuns acasă aflu că mizerabilul Hoară a fost trimis de partid să provoace. Că nu pot numi altfel deplasarea acestuia la mini-studioul Antenei 3 din Piața Victoriei. Slugarnicul și scârbosul pedelist a avut rolul de a sonda reacția mulțimii la vederea unui portocaliu. Deși sunt sigur că între manifestanți erau mulți portocalii, unii chiar cu carnete de partid în buzunare și poșete, Marcel Hoară era notoriu. Prin prostie, slugărnicie, pupinbăsism, avariție ... și tot ce gasiți voi mai rău despre ființa umană. Din Gândul iau un colaj cu Hoară în diferite ipostaze memorabile. În ziar găsiți detalii mai multe, pe minute, ale manifestării și imagini.

Marius Mina are o postare corectă cu privire la subiect. Prezența lui Hoară în preajma manifestanților a fost o diversiune. Noroc cu poliția lui Chiliman care a scos hahalera din mijlocul oamenilor înfuriați că cine știe ce s-ar fi întâmplat.

Preiau de la Antena 3 momentul Hoară.







Imaginile sunt sugestive. Dacă membrii Guvernului de handicapați Boc-Udrea ar fi fost în piață aveau soarta lui Hoară.

Pentru că în piață au fost sindicalisti și ne-sindicaliști, bugetari și ne-bugetari, pensionari și ne-pensionari, liber-profesioniști și alții, unii care nici nu pot fi încadrați însă cu toții români, consider că au fost reprezentați aproape toți cetățenii țării. Normal, cu excepția băsescienilor și altor portocalii care s-au repezit la televiziuni să ne intoxice cu acuzații către partidele politice din opoziție care nu vor să fie solidare cu Guvernul lui Băsescu în aceste „vremuri grele prin care trece țara, vremuri care își au rădăcinile în anul 1945, toamna spre iarnă, când ... bla, bla, bla și mai ales de pe timpul guvernării liberale care nu a lăsat bani în visterie” pentru a sătura nesățioasele căpușe portocalii sau portocalizate „în interes național”.

Și pentru că scriu târziu, nu pot finaliza fără a arăta reacția PD-L. Guvernul Boc-Udrea își va asuma răspunderea pe proiectele de lege care taie 25% din salariile bugetarilor, 15% din pensii și ajutoare de șomaj, X% din alte ajutoare și care desființează alte ajutoare.

Anunțul Guvernului Boc-Udrea se poate sintetiza astfel: ne doare-n cur de protestul vostru !

Spânzuraţi-ne !!!

Preiau un e-mail așa cum a fost scris. L-am primit de la un fost coleg de liceu, ba chiar de clasă, ba chiar de rând de bănci. Singura mea contribuție este de aranjare a textului. Este de comentat. Dar este, spun eu, un bun ghid pentru incapabilul Boc să facă curățenie în ograda administrativă unde de peste un an de zile PD-L taie și spânzură. Au întors țara pe dos. Au altă viziune. După ei va trebui să reașezăm țara așa cum este normal. Dar pierdem timp. Enorm de mult timp. Niște voturi date aiurea în 2008 și 2009 ne-au postat într-o nouă dictatură și sub controlul celor mai mari tâlhari politici de când există România ca țară.

Spânzuraţi-ne !!!

Nu înţeleg de ce ţipă Băsescu la mine.

De ce mă ameninţă că intră România în colaps.
În ceea ce mă priveşte, ţara mi se pare în colaps dintodeauna. De când m-am născut.

Comuniştii, nu ştiu cum se făcea, dar nu se ajungeau fără să ne ia la contract porcul din coteţ. Erau stăpâni pe livada noastră, pe cazanul cu ţuică, pe orătăniile din bătătură.

Pe capitalişti i-am primit cu bucurie generoasă, aproape nefirească.Trezirea din reverie m-a dus în primul colaps. În dificultate a fost ţara şi la mica privatizare, şi la marea privatizare, şi după ce am scăpat de primul FMI, şi când duduia economia, şi când căutam luminiţa de la capătul tunelului, pe care văd că n-am mai găsit-o. Va fi fiind, probabil, lumânarea de la căpătâiul părinţilor şi bunilor noştri.

Şi-acum aud că România se duce fix în faliment.

Iar Traian Băsescu mă solicită să fiu solidară nu ştiu cu cine, să dau 25% din leafa mea, 15% din pensia mea.

Mă uit la Băsescu şi nu seamănă a om aflat în criză. Nici Guvernul sau Parlamentul nu sunt în criză. Nici miile de hectare de vile nu-s crizate.
Dar, defectul meu, am avut ochi de văzut şi urechi de auzit.

- Da. Aparatul de stat este uriaş. Dar nu populaţia l-a făcut uriaş. Voi, clasa politică,
l-aţi transformat în monstru.

- Dacă există un monstru care căpuşează mediul privat, acela nu este profesorul, doctorul, inginerul, funcţionarul public; monstrul care a încălecat ţara asta sunteţi voi, clasa politică. Aţi devastat România cum nici popoarele migratoare n-ar fi reuşit. Şi-apoi aţi călărit ţara , aţi luat-o sub asuprire. Nici nu mai poate respira, de câtă clientelă
i-aţi vârât pe gât.

- Aţi spart instituţiile statului nu pentru că aşa era necesar, ci pentru că vă trebuiau posturi de conducere pentru clientela de partid.

- Aţi creat instituţii noi nu pentru că nu funcţiona statul fără ele, ci pentru că aţi avut un mofturos căruia, fiindcă i s-a năzărit să fie mare director, mare preşedinte, i-aţi fabricat o instituţie. Şi nu v-a ajuns: an de an, legislatură de legislatură, aţi mai creat alte structuri; aţi adus directori noi, ceilalţi au rămas în sistem.

- Nu populaţia ocroteşte fărădelegea în ţara asta, ci voi, cu cercurile voastre de interese cu tot.

- Nu populaţia a votat pensii de 370.000.000 lei vechi. Şi venituri de 100.000 de euro pe an, de la stat.Voi, clasa politică, aţi făcut-o: în guvernele formate din partidele voastre, în parlamentul format din partidele voastre, iar legile le-a promulgat... instituţia preşedintelui României.

- Nu mama - mare din pământ a distrus industria, a vândut petrolul şi rafinăriile, a tăiat pădurile şi a mânărit pământurile. Ministere conduse de voi, clasa politică, au făcut-o. Prefecturile voastre, consiliile judeţene ale voastre, primăriile voastre.

- Nu populaţia a prăpădit banii statului – sute şi mii de miliarde de lei, munţi de bani- pe licitaţii trucate, pe lucrări proaste, inutile, pe şosele cu gropi, pe autostrăzi care înghit bani cu ghiotura, ci primarii voştri, ai clasei politice; consilierii voştri, ai clasei politice; miniştri voştri, ai clasei politice.

- Nu populaţia a organizat doi ani întregi de dănţuieli, de parcă venea sfârşitul lumii. Voi, clasa politică, aţi făcut-o. Pe banii cui?!! Pe ăştia pe care-i tăiaţi azi de la pensionari!

- V-aţi construit un aparat uriaş de represiune: ministere, agenţii, deconcentrate conduse de voi şi clientela voastră politică. Prin ei, controlaţi tot, terorizaţi înstituţiile mai ceva decât poliţia politică a lui Ceauşescu.

- Nu populaţia se află în AGA şi CA din companiile şi băncile de stat, plătite, am văzut, regeşte, ci voi, clasa politică.

- Nu populaţia a stricat ţara asta la fiecare patru ani, ci voi, clasa politică. Cum aţi venit, aţi distrus tot ceea ce a făcut guvernul de dinainte şi aţi luat-o iar de la zero. Şi-apoi, aţi rostogolit vinovăţii între voi, partidele politice, de parcă aţi fi jucat ping-pong cu România.


Daţi-vă afară întâi pe voi şi clanurile voastre şi-apoi să v-atingeţi de părinţii noştri!

Şi veniţi, acum, să mă trageţi de urechi pe mine. Să ne trageţi de urechi pe noi, că se duce România de râpă.

Vreţi s-o scoateţi din criză pe spinarea şomerilor, a pensionarilor şi a bugetarilor de execuţie, cei care vă ţin în spate aleşii şi numiţii, în funcţiile de conducere.

Ce ce curaj? Cu ce moralitate?

Până să vă atingeţi de pensionarul ăla slăbănog, de profesorul care v-a pus creionul în mână, restructuraţi- vă întâi pe voi!

Daţi-vă afară şi în şomaj pe voi, pe oamenii voştri, ai clasei politice, şi după aceea scuipaţi pe noi.

După aceea umblaţi la salariile şi pensiile necăjite.
După aceea să-l certaţi pe bătrân că mai are îndrăzneala să trăiască, să ducă România-n faliment, cu venitul lui... gras, de 500 sau 600 de lei.


1.Dacă nu sunteţi capabili să comasaţi sau să desfiinţaţi instituţiile de pomană create de voi, clasa politică, măcar reduceţi numărul de directori. Aveţi o droaie de şefi. Aţi umplut ţara de şefi. Pe ei daţi-i afară întâi şi după aceea ajungeţi la pensionar. Sau la doctor.

2. Trei sferturi dintre directorii voştri pe care i-aţi instalat, moţ, în instituţiile bugetare, au afaceri acasă. Fac afaceri cu banul public. Daţi-i pe aceştia afară! Nu ei să mănânce cu două guri, şi de la firma lor grasă, şi de la buget, iar altul să crape de foame!

3. Luaţi-vă clientela politică din toate AGA şi CA-urile companiilor de stat, de pe lângă primării, consilii judeţene şi ministere. Aveţi deja directori acolo, există specialişti.

4. Daţi-vă afară consilierii de la birourile demnitarului. De ce aţi crede că ei sunt mai puţin paraziţi pe buget decât profesorul ?

5. Daţi-vă afară consilierii de pe lângă miniştri, secretari de stat, subsecretari de stat, primari, prefecţi, preşedinţi de consilii judeţene, căţel, purcel, directori generali, din companiile de stat, din parcurile industriale.

6. Încetaţi să mai căpuşaţi ministerele (primăriile, consiliile judeţene) cu clientela pe care o serviţi cu miliarde de euro.

7. Voi, clasa politică, aţi creat şi întreţineţi evaziunea fiscală şi munca la negru. Oamenii voştri, ai partidelor, îi protejează. Îi apără de funcţionari, să nu-i descopere. Îi apără de lege.

8.După ce veţi face toate astea, abia atunci să aveţi îndrăzneala să vă legaţi de bătrânii acestei ţări.

Simona Draghici

PS: subscriu şi eu, moş NELU ! dar cu un mic amendament!

Spânzuraţii pe ei...

Avocați în sprijinul cetățenilor

Am citit la Lilick informația.

„Gheorghe Piperea, membru al Comisiei pentru o nouă Constituție, înființată de Fundația Horia Rusu, inițiază constituirea unei rețele de avocați care să apere, pro-bono, drepturile cetățeneşti, încălcate sub pretextul crizei economice”.


Informația este excelentă. Am căutat și găsit blogul tânărului avocat unde am găsit și apelul acestuia.

Apel public: Luati atitudine: 100 de avocati pro-bono pentru Romania!

Inițiativa este excelentă. Costurile unui proces și garanția câștigării lui sunt unele dintre handicapurile care pot face ca un cetățean oprimat de haita guvernamentală să acționeze la o instanță competentă pentru a-și cere dreptatea. Acum există posibilitatea ca asistența pro-bono propusă de Gheorghe Piperea să dea mai mult curaj celor care doresc să acționeze dar nu știau cum.

Sunt soluții pentru evitarea dezastrului băsescian.

PNL a adus în fața cetățenilor români un program de relansare economică care să asigure nu doar aducerea la buget a unor sume mai mari prin creșterea economică ci și păstrarea veniturilor populației amenințate de Traian Băsescu și Guvernul Boc-Udrea cu înfometarea.


Pe site PNL este prezentat programul promis. Au afirmat că luni, 17 mai, îl vor face public, azi este luni, 17 mai și este public.

De la Varujan Vosganian iau Conferința de presă susținută de Crin Antonescu și Varujan Vosganian la finalul ședințelor organelor de conducere centrale ale PNL.

Sunt tentat să pun în pagină toate textele despre care este vorba. Nu o fac. O să preiau partea socială, partea care arată poziția PNL față de aberațiile așa-numitului program al PD-L+UDMR+trădătorul Gabriel Oprea (generalul „fără vină”, măscăriciul care face de rușine haina militară).

Cine dorește poate citi materialele în integralitatea lor. Cine nu are răbdare, poate citi aici poziția PNL. Din Conferința de presă:

Crin Antonescu, președinte PNL

“Bună ziua,

Astăzi lucrările Biroului Politic și ale Consiliului Național Executiv au avut în principal ca subiect de dezbatere programul de relansare economică, setul de măsuri pe care Partidul Național Liberal le consideră necesare și posibile pentru relansarea economiei românești. Numai relansarea economiei înseamnă, cu adevărat, ieșirea din criză și în sensul acesta, în acest moment, putem spune că Partidul Național Liberal oferă răspunsuri complete, pertinente, plauzibile la marile întrebări ale momentului.

Aș vrea înainte de toate pentru că astăzi este un nou episod din dezbaterea publică și probabil din suita de decizii practice legate de acordul cu Fondul Monetar Internațional și cu ceea ce am putea numi, cu ghilimele desigur, planul Băsescu-Boc, planul pe care Guvernul României, condus în realitate de Traian Băsescu, intenționează să-l adopte. Spun ghilimele pentru că nu e vorba de un plan, nu avem niciun fel de propuneri de măsuri de natură să stimuleze, să relanseze economia, avem doar măsura aberantă, ineficientă și inechitabilă a reducerii tuturor salariilor în sectorul bugetar cu 25%, tuturor pensiilor cu 15%, de asemenea eliminarea tuturor categoriilor de subvenții și alocații, mergând până la cele destinate întreținerii copiilor, foștilor deținuți politici, foștilor veterani de război.

E foarte clar, încă o dată, că poziția noastră este una de respingere categorică a acestor măsuri. Practic, între soluția prezidențială asumată de Guvern, și anume aceste reduceri drastice de venituri care prejudiciază grav situația materială a aproape 9 milioane de cetățeni români pe de-o parte și soluția pe care Partidul Social Democrat o propune, și anume o desființare a cotei unice și o creștere a taxelor și impozitelor, Partidul Național Liberal vine și spune foarte clar: pentru continuarea acordului cu Fondul Monetar Internațional și pentru menținerea țintei de deficit, nu tăieri de pensii și salarii în acest moment, nu reduceri de pensii și salarii, ci reduceri cu 50% tot din cheltuielile bugetare, dar din capitolele privitoare la achiziții, la studii de fezabilitate și prefezabilitate, la deplasări, la detașări, la transferuri, reducere cu 25% a cheltuielilor prevăzute în bugetul de stat cu bunuri și servicii – protocol, carburanți, telecomunicații, poștă etc.

Încă o dată ne pronunțăm foarte clar pentru reducerea cheltuielilor în zona în care se face cu adevărat risipă și în zona în care afectată ar fi clientela partidului de guvernământ, și nu în zona în care afectate ar fi interesele legitime și elementare, interesele de supraviețuire a aproape 9 milioane de oameni. Dincolo de această poziție care este foarte clară și pe care noi o vom susține și în dialogul de la Consiliul Economic și Social și de bună-seamă în Parlament sub toate formele atunci când cum și când se va pune problema, dincolo de asta Partidul Național Liberal vine astăzi și cu un program cu câteva principii și câteva măsuri pentru relansare economică și pe care am să-i rog să-l schițeze în articulațiile sale principale colegii mei Varujan Vosganian și Daniel Chițoiu, după care vă stăm la dispoziție pentru câteva întrebări, încercăm să ne grăbim pentru a putea să participăm la reuniunea Consiliului Economic și Social.”

După Crin a vorbit Vosganian.

Varujan Vosganian, vicepreședinte PNL

“Esența acestui program este aceea că el nu este rod al panicii, nu încearcă să găsească măsuri care pe termen scurt să scoată România din impas, ci este primul pas în calea reformei marilor sisteme publice și al modernizării statului. Din acest motiv, obiectivul nostru este nu doar îndeplinirea țintei de deficit pentru 2010, dar și crearea premiselor ca 2011 să fie primul pas în calea consolidării fiscale, reducerii deficitelor și stăpânirii datoriei publice, dar și să fie anul relansării economice.

Programul nostru de urgență pornește de la ideea că axul central trebuie să rămână crearea de avuție și dezvoltarea mediului de afaceri, propunând un set de măsuri care să încurajeze inițiativa privată, crearea de noi locuri de muncă, atragerea investițiilor și, prin toate acestea, sporirea veniturilor la bugetul statului. Pachetul de măsuri are în vedere în primul rând menținerea actualului sistem de impozitare, dar și o seamă de facilități pentru noile afaceri, pentru atragerea șomerilor în piața muncii, pentru stimularea unor direcții sectoriale, pornind de la agricultură și terminând cu infrastructura sau mediul. Așezarea mediului de afaceri ca primul pas în calea reformei, chiar fiind vorba de o perioadă scurtă, arată că soluția noastră este una care se încadrează într-o viziune strategică de ansamblu și nu duce la vlăguirea economică, la creșterea șomajului sau la contracția piețelor, ci dimpotrivă la reîntoarcerea la normalitate și la dezvoltare economică.

A doua componentă este cea care ține de redimensionarea cheltuielilor. Noi nu folosim termenul de reducere mecanică, simplistă și nediferențiată a cheltuielilor, în fapt curbe de sacrificiu despre care învățăm în manualul de istorie că au fost luate în timpul marii crize din 1929-1933. E vorba, în primul rând, de redimensionarea instituțională, reducerea numărului de ministere, reducerea și comasarea agențiilor, restrângerea personalului din prefecturi și accentuarea pe dimensiunea de legalitate a acestor instituții, pe desființarea structurilor deconcentrate și mutarea responsabilității acestora la administrație locală, pe comasarea Caselor Naționale de Sănătate, pe ordonarea și disciplinarea comportamentului fiscal-bugetar al administrației locale. Vorbim și de reduceri, însă, atenție, aceste reduceri nu au în vedere pe oameni ca subiecți ai amputărilor, ci instituțiile. E vorba de reducerea unor cheltuieli cu 50% în domeniile ce țin de achiziționări de imobile, e vorba de reducerea cu 25% în unele domenii funcționale care deja au fost amintite aici.

Un alt capitol extrem de important în ce privește reducerea cheltuielilor este cel ce privește achizițiile publice, în care există o mare dezordine și care pun politicile publice în slujba clientelei politice, ducând la mari pagube financiare și, practic, la deturnarea ori blocarea procesului investițional.

A treia componentă importantă în această privință este transferarea către piață a unor atribuții ale statului. Toate chestiunile ce țin de autorizare sau certificare a calității trebuie să treacă către mediul privat. Direcțiile județene agricole trebuie desființate și transformate în Camere de Comerț, trebuie încurajată privatizarea în domenii tradiționale ale politicilor publice, cum sunt educația, sănătatea sau cercetarea.

A treia componentă după dezvoltarea mediului de afaceri și redimensionarea cheltuielilor este cea care ține de încurajarea veniturilor bugetare și eficientizarea acțiunilor împotriva evaziunii fiscale. Câteva metode le-am anunțat deja, este vorba de bonusul fiscal, de racordarea dobânzilor penalizatoare la dobânda de referință a Băncii Centrale, deci practic reducerea acestora pentru a nu înnăbuși mediul de afaceri, dar și alte acțiuni ce țin de simplificarea și unificarea autorităților care realizează controlul, de utilizarea unor brigăzi multilaterale cu alte țări din Uniunea Europeană pentru importurile intracomunitare de bunuri și chiar utilizarea unor brigăzi specializate din străinătate pentru a supraveghea punctele vamale din zona non-euro.

A patra componentă, și care credem noi că este extrem de importantă, este dedicată fondurilor europene, simplificarea acțiunilor și modalităților de plată, utilizarea acestor fonduri într-un flux care să fie mult mai prietenos pentru mediul de afaceri și pentru administrațiile locale și, de asemenea, asigurarea unui mecanism de prefinanțare care să implice atât Banca Centrală cât și sistemul bancar românesc.

Opinia noastră este că utilizarea acestor patru direcții și nu a uneia singure cum este pachetul guvernamental, lipsit, cum spuneam, de orice viziune și rod al panicii și al confuziei și al lipsei de responsabilitate, utilizarea simultană a tuturor acestor patru domenii, încurajarea mediului investițional, redimensionarea cheltuielilor și a rolului statului în economie, creșterea veniturilor bugetare și accelerarea absorbției fondurilor europene poate, pe termen scurt, în actualul exercițiu bugetar, să asigure, prin reducerea cheltuielilor și creșterea veniturilor, resursele suficiente pentru a nu trebui să lovim gradul de suportabilitate al populației și să mergem către pace socială și nu către dezordine socială. Programul acesta va fi însoțit în foarte scurt timp de unul care va avea în vedere orizontul pe timp mediu, anume 2011, anul relansării economice și reducerii deficitelor.

Față de mascarada de „program” băsescian este evident că suntem în fața unui produs matur și profesional. Propunerile PSD nu pot fi acceptate. Cerând impozitarea diferențiată și creșterea taxelor și impozitelor, PSD arată că tratează disfuncțiile grave ale actualei guvernări cu măsuri care vor avea, pe undeva, același impact economic: sărăcirea populației și descurajarea investițiilor. Bine, trebuie să recunosc că se evită neconstituționalitatea majorității măsurilor preconizate de Băsescu și camarila de mafioți care formează actualul Guvern Boc-Udrea.

Nu am respect pentru Băsescu și ai lui.

Sâmbătă am fost spre Câmpina. La un botez. Pe drum, am văzut panourile mari cu imaginea de mai sus. Din fuga mașinii rămâneam doar cu amenințarea „De ce le e frică, nu scapă”. Despre cine vorbești mă individule ? Afișajul de acum se insinuează în sufletul omului simplu, necunoscător al Constituției și al legilor încălcate de tine dar nu îl mai duce către parlamentari ci se oprește la el. La el, cel care te-a ales să ai parte de un nou mandat de Președinte. La el, cel care te-a auzit cum te-ai exprimat arogant și disprețuitor față de condiția lui umană și ai hotărât să îi tai salariul, pensia, ajutorul la care Parlamentul țării a considerat că are dreptul în perioada acestor ani de greutăți generate de alinierea la alte standarde economico-sociale. El nu știe că se poate apăra împotriva intențiilor tale agresive și a aliaților tăi prin participarea la protestele publice, prin acțiuni la instațele de contencios administrativ după ce legile tale tâmpite vor intra în vigoare, la CEDO dacă Justiția din România bate palma cu tine și acceptă încălcarea principiilor de drept pe care au fost clădite toate societățile moderne: ne-retroactivitatea legii civile, principiul dreptului câștigat, egalitatea de tratament în fața legii și a instanțelor judecătorești, independența Justiției etc.

Am avut și o discuție cu unul din participanți. De profesie medic, era convins că Băsescu va reuși să facă tot ce a comunicat. I-am arătat că este imposibil, din punct de vedere legal însă ... Și nu doar distinsul conviv era convins. Ci și alte persoane. M-am înspăimântat. La propriu. Societatea civilă a fost adusă în transă. Nu vorbesc despre cei care mai au „sânge în instalație” și ies în stradă datorită apartenenței la un sindicat sau partid politic, vorbesc despre cei mulți și neștiuți, oameni care își câștigă onest existența din propria muncă însă, care, ca un blestem al societății noastre, nu conștientizează faptul că de fapt ei, ei sunt adevărații stăpâni ai țării iar politicienii din Parlament și guvernanții, Președintele țării și toți cei care se învârt în jurul acestora profitând de un venit de la bugetul de stat sunt în slujba lor, a cetățenilor.

Mi-am dat seama că mesajele opoziției sunt false. Sunt populiste și dăunătoare. La fel cum sunt și o mare parte din mesajele sindicale. Nu se merge către îndrumarea, consilierea cetățeanului care va fi afectat de abuzul administrativ ci se încearcă „cumpărarea” acestuia pentru un eventual vot politic. I se plânge de milă în loc să i se arate cum să acționeze, la nivel individual și colectiv. I se condiționează ajutorul de votul ce îl va da, eventual, la alegerile ce vor urma, anticipate sau nu. Mai pe șleau, i se recomandă să rămână „într-o turmă” sau să o schimbe pe cea în care „a evoluat”. Nemernică atitudine.

Eu am spus celor cu care am discutat că acțiunile lor individuale împotriva abuzurilor Guvernului nu îi costă bani. Le-am explicat și de ce. Pentru că o mare problemă o reprezenta pentru ei costurile unui proces și, foarte important, timpul în care instanța sesizată va soluționa cauza. Acest timp este descurajator. Bănuiesc că nemernicii portocalii care au lucrat la strategia pe care o vor urma au luat în calcul acest element de risc când s-au hotărât să facă pasul cel mare de jefuire a buzunarului cetățeanului și de încălcare a drepturilor și libertăților lui civile. Lentoarea finalizării unui proces în contencios și refuzul Guvernului Boc-Udrea de a pune în aplicare hotărârile judecătorești definitive și irevocabile nefavorabile băsescienilor au „meritul” de a descuraja inițiativa cetățenească.

Acesta este motivul pentru care consider că cei care știm să acționăm trebuie să ne pregătim să o facem. Acțiunea noastră va fi și în beneficiul celorlalți, cei care nu știu cum să acționeze sau nu au curajul de a o face. Pe lângă asta, mai avem obligația să le spunem, de câte ori avem ocazia, că dreptatea este de partea lor și să îi încurajăm prin propria noastră acțiune.

Nu am respect pentru Băsescu și șleahta care îl înconjoară.

Executivul bolșevic.

Într-un articol anterior, spuneam că trebuie să atacăm ca neconstituționale actele normative pregătite de băsescienii aflați (încă !) la guvernare prin care își propun să atenteze la dreptul nostru la proprietate. În presă s-au făcut comentarii pe marginea unor afirmații ale potentaților portocalii ai zilei care și-au exprimat deschis ostilitatea față de eventualele acțiuni în instanțe ale cetățenilor și, cu osebire, față de deciziile previzibile ale acestor instanțe în favoarea petenților. Nu că ar trece Justiția cu „cățel și purcel” de partea opoziției ci pentru că Justiția nu poate trece peste lege. Iar legea, începând cu legea supremă, Constituția, apără proprietatea, apără dreptul câștigat, interzice retroactivitatea legii civile. Constituția actuală apără țara, cetățenii ei, de bolșevism, de neocomunism, de acțiunile îndreptate de putere împotriva ființei umane statuând drepturi și libertăți cetățenești ce nu pot fi încălcate.

Salariul bugetarului este o proprietate. Este plata corectă pentru un serviciu prestat. La fel cum este salariul angajatului la investitorul privat. Dacă angajatul la privat are un salariu negociat cu patronul, putând renegocia salariul funcție de prestația sa, salariatul bugetar nu își poate negocia salariul, acesta fiind stabilit prin lege. Cuantumul venitului salariatului bugetar este stabilit în Parlament, organul reprezentativ suprem al poporului, nu de Guvern (acesta are doar dreptul la inițiativă legislativă). Dacă Parlamentul a stabilit un venit per salariat bugetar în valoare de „X” RON, atunci acesta devine un drept patrimonial. Este un drept câștigat și nu poate o instanță de judecată să admită o diminuare a acestuia doar pentru că așa i s-a năzărit unui Președinte de țară sau pentru că așa vrea mușchiul nu știu cărui premier.

Pensia este, la fel, un drept patrimonial.

Plecând de la aceste sumare considerații, noi avem dreptul la acțiuni în instanțele românești împotriva oricărei acțiuni ostile ale Guvernului Boc asupra veniturilor noastre.

Guvernanții portocalii au trecut la atacul asupra Justiției. Am postat despre afirmația lui Vlădescu : "Este un risc şi vom vedea. În cazul în care vor câştiga, va trebui ca Justiţia să-şi asume riscul ca România să nu poată să-şi plătească pensiile şi salariile. Legea nu impune ca un salariu care a fost acordat la un anumit nivel să fie menţinut pe vecie la acel nivel".

Dar nu este singurul. Asupra Justiției se fac presiuni mari din partea ministrului Predoiu, aflu de la judecătorul Cristi Danileț, din articolul „Justiția amenințată de executiv”.

Predoiu, acest avocat de succes la un moment dat ajuns ministru al Justiției a comis una din cele mai mari gogomănii juridice. În actul normativ (OUG) prin care stabilea modul în care se va face plata drepturilor bănești ale magistraților recuperate prin hotărâri ale instanțelor competente a statuat că „executarea silită nu este admisibilă” ! Drept consecință, această creatură pupincurist-băsistă a cerut CSM sancționarea disciplinară a unui magistrat de la Judecătoria Sectorului 5 pentru că a dispus executarea silită a ministerului pentru sporul de 50% câștigat de magistrați în instanță. Ce mai, țara lui „Papură Vodă”.

Tot de la Cristi Danileț aflăm că „Mai mult, in luna lui martie 2010 ministrul justitiei a avut intalniri regionale cu judecatorii la sediile instantelor. La unele dintre acestea, a atras atentia judecatorilor despre modul in care solutioneaza/vor solutiona procesele in care Statul este parte”. Chestia asta sună a ingerință clară în actul de justiție ! Aloooooo ! Băsescule ! Ce faci ? Ne întoarcem la comunism ?

Păi așa se pare. Tot de la Cristi Danileț aflu că unul dintre modelele guvernanților pentru a tăia din drepturile bănești cuvenite salariaților și pensionarilor a dat chix. Scăderea pensiilor este ilegală.

În Letonia Curtea Constitutionala a infirmat legalitatea masurilor de scadere a pensiilor ca masura de austeritatea, argumentand ca se incalca dreptul la securitate sociala si principiul suprematiei legii.

Na poznă. Păi au de ce se teme guvernanții portocalii. Iar dacă mă refer doar la ieșirea de pe sticlă de ieri seară a lui Sauron Băsescu, a auzit o lume întreagă de faptul că individul admite că toate măsurile au drept scop o nenorocită de tranșă de la FMI, bani ce vor fi luați la nevoie de la alți finanțatori în caz că CCR va declara ca neconstituționale unele prevederi ale legii pe care Boc vrea să își asume răspunderea. Bani ce ar fi urmat traseul parcurs de ceilalți până acum: buzunarele potentaților portocalii.

Cristi Danileț aduce și el în atenție afirmația lui Vlădescu: „In fine, ministrul finantelor acum doua zile a afirmat ca daca va da dreptate celor nemultumiti de reducerile salariale, Justitia isi asuma riscul intrarii Romaniei în incapacitate de plata”. Tot de la Cristi Danileț iau textele de mai jos, suficient de explicative pentru a lămuri pe cât mai mulți dintre noi că dreptatea este de partea noastră. Că dreptul nostru la acțiune există și că trebuie să ne manifestăm ca oameni evoluați. Adică să ne apărăm drepturile.

„Indraznesc sa cred ca unii dintre cei implicati in expunerea mai de mai sus stiu ca au la dispozitie o cale legala, care se numeste contestatia la executare, unde se pot invoca impedimente la executarea unui titlu executoriu, fiu el si o hotarare judecatoreaca. Insa ma indoiesc ca stie cineva ca prin actele descrise mai sus aduce o grava atingere independentei institutionale a justitiei, a carei finalitate este tocmai executarea hotararii judecatoresti, capitol profund deficitar in Romania si inca necuprins in nici un plan de reforma. De aceea, reiau unele sustineri dintr-un material recent scris in Revista THEMIS (p.74 si urmat) pe tema independentei structurale a justitiei:

Autoritatea executivă nu poate să soluţioneze ea însăşi, definitiv sau irevocabil, niciun proces, să împiedice cursul judecăţii sau să se opună executării hotărârilor judecătoreşti (CEDO, hotărârea Hirschhorn vs. România, din 26 iulie 2007; hotărârea Şandor vs. România din 24 martie 2005, hotărârea Săcăleanu vs. România din 6 septembrie 2005). Ministrul nu poate emite circulare sau instrucţiuni cu privire la soluţionarea anumitor cauze. Puterea judiciară nu poate sub nicio formă să tolereze avertismentele, obiecţiunile, dezaprobările, sugestiile sau solicitările puterii executive cu privire la modalitatea în care cauzele sau un anumit tip de cauze sunt soluţionate. Standardele Minime de Independenţă Judiciară, adoptate de International Bar Association (1982, New Delhi) prevăd că miniştrii nu vor exercita nici un fel de presiuni asupra judecătorilor nici vădit, nici în secret şi nu vor face declaraţii care afectează negativ independenţa judecătorilor, priviţi individual sau a puterii judecătoreşti, ca întreg (pct. 16). Intervenţiile autorităţilor guvernamentale, ale şefului Statului într-o procedură în curs, oricare ar fi motivele invocate pentru a le justifica, pot să fie incompatibile cu independenţa tribunalelor, prin conţinutul şi modalitatea în care ele sunt exercitate. Oricare ar fi impactul real al unor asemenea intervenţii asupra derulării procedurii, în mintea justiţiabililor pot trezi suspiciuni obiective privind independenţa justiţiei. Acestea relevă „o lipsă de respect faţă de puterea judiciară” (CEDO, hotărârea Sovtransavto Holding vs. Ucraina din 25 iulie 2002). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că o decizie a ministerului privatizării ucrainean prin care se suspendă executarea silită a unor hotărâri judecătoreşti împotriva unui combinat industrial reprezintă atât o atingere gravă a dreptului de acces la justiţie, cât şi o lipsă de independenţă a justiţiei, a cărei activitate este perturbată grav de executiv”.

Avem drepturi pe care trebuie să ni le exercităm. Dacă nu acționăm acum le vom pierde.

Celor care „plâng” de mila bugetului și îmi/ne recomandă răbdare pentru ca „săraca țară să iasă din criză” le recomand să le ceară apropiaților lor aflați la guvernare să refacă bugetul pe date reale și să nu mai fure. Să nu mai costruiască patinoare cu preț dublu sau triplu față de altele de aceeași capacitate, să nu mai dea banii pentru noi biserici (se bun bine cu Daniel cel telegenic), să nu mai arunce cu banii pe mașini și alte finețuri. Ba mai mult, pe lângă toți ștabii care au făcut „cur de vădană” de atăta stat în mașinile statului să mai oprească și din mașinile poliției orașenești și să scoată poliția în stradă, per-pedes, să cunoască polițistul omul de rând în slujba căruia se află și care îi plătește salariul . Mă opresc aici. Este suficient.

Azi, 14 mai, la „Leu”, să arătăm că ne pasă.

Azi, la Cotroceni, la ora 09.45, o mamă liberală, Andreea Iancu, vrea să depună o scrisoare adresată Președintelui Traian Băsescu, mă informează „Un blog cu atitudine”.

Cine poate să meargă să fie alături de Andreea Iancu, să o facă. Voi încerca să ajung. Nu are importanță că ne cunoaștem sau nu, important este să încercăm să fim uniți, ca membri ai comunității tuturor cetățenilor români victime ale guvernării băsesciene. Hai „să ajutăm” pe Băsescu să facă economii la buget.

Scrisoarea are următorul cuprins:

Excelenţei Sale
Domnului Traian Băsescu,
Preşedintele României

Domnule Traian Băsescu,

Noi, parintii liberali, v-am văzut la televizor foarte des în ultimul timp. Păreţi vesel, uneori prea degajat si chiar v-am auzit razand. Situatia din tara, cu toate astea, a scapat de sub control. Ati venit cu diverse solutii anticriza. Ati amintit faptul ca tara este in criza din cauza trusoului nesimtit pe care il ofera statul roman nou nascutilor. O alta masura anticriza ar fi sa reduceti indemnizatiile mamelor la 600 de lei.

Situaţia pe care aţi creat-o ne îngrijorează peste măsură. Ne aduce chiar in pragul disperarii! Ne face sa ne gandim la viitor si viitorul il reprezinta chiar copiii nostri. Sunteţi Preşedintele ţării, aveţi obligaţia constituţională să aveţi grijă de toţi românii. Intamplator, acesti copii, carora le negati un viitor, sunt aceia pe care se cladeste aceasta tara. Intamplator, trusoul pe care il ofera statul roman unui nou nascut este de 150 de lei. Este o cheltuiala imensa a statului roman si intelegem. Intamplator, o indemnizatie de 600 de lei ne ajunge doar pentru pampersi si lapte, dar intelegem si asta. Vom rupe de la gura copiilor si vom lua atitudine!
Am hotarat sa va ajutam, domnule Presedinte! Dorim sa facem ceva pentru a remedia situatia in care a fost adusa aceasta tara! Pentru ca Romania sa nu mai fie in criza, sa nu ne mai acuzati ca romanii cumpara mai multi pampersi decat orice alta tara, sa nu ajungem la momentul in care ne veti taia alocatiile si indemnizatiile, noi va dam pampersii inapoi! Veti avea nevoie de ei! Este principala arma pentru scoaterea Romaniei din criza! Intelegem!
Decat sa vorbim, sa va acuzam, preferam sa va ajutam, domnule Presedinte! Credem cu tarie ca un pachet de pampersi va scoate tara din criza!
Sperăm că inţelegeţi corect îngrijorarea noastră sinceră şi mâna de ajutor pe care v-o întindem!

Cu consideratie,
Parintii liberali

Comunicatul de presă al PNL.

Pe site PNL a fost publicat comunicatul de presă după întâlnirea conducerii partidului cu reprezentanții mediului de afaceri. Îl preiau și îl pun mai jos. Sunt posibilități pentru ca sacrificarea pensionarilor, bugetarilor și șomerilor să nu se mai producă.

Conducerea Partidului Național Liberal s-a consultat astăzi, 12 mai a.c., cu reprezentanții mediului de afaceri din România pentru identificarea soluțiilor de ieșire din criza economică. Întâlnirea a avut loc la solicitarea Partidului Național Liberal, ca partid de centru-dreapta, reprezentantul întreprinzătorilor din mediul privat.

Partidul Naţional Liberal a prezentat participanților la întâlnire măsurile liberale pentru ieșirea din criză și relansarea economiei românești și a convenit împreună cu aceștia următorul set de măsuri:

I.Măsuri pentru stoparea risipei bugetare prin ajustarea cheltuielilor publice în sensul reducerii și restructurării acestora cu impact de cca. 3,5% în PIB.

Ø Restrângerea drastică a sumelor alocate aparatului guvernamental prin scăderea numărului de ministere la cca. 10;

Ø Reducerea numărului de agenţii guvernamentale la 30;

Ø Restructurarea instituțiilor publice din subordinea ministerelor, identificarea celor a căror activitati se suprapun;

Ø Amendarea prevederilor legislației privind achizițiile publice în sensul impunerii unor reguli mai puțin permisive pentru autoritățile contractante de a majora valoarea contractelor cu sume de până 50% din valoarea contractului inițial în termene relativ scurte de la data semnării acestora;

· Diminuarea procentului cu care se poate majora valoarea contractelor de la 50%, în prezent, la 25 % și stabilirea unui termen de cel puțin un an de la încheierea contractului după care se poate face majorarea valorii contractelor.

Ø Construirea bugetului și alocarea resurselor pentru serviciile publice descentralizate realizate pe baza standardelor minime de calitate și a stndardelor minime de cost, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 961/2009. (măsură prevăzută în Acordul cu FMI);

Ø Reducerea cu 50% a cheltuielilor cu:

o Achiziţiile de imobile;

o Elaborarea studiilor de prefezabilitate;

o Studiile de fezabilitate;

o Alte studii aferente obiectivelor de investiţii;

o Deplasări, detașări, transferări.

Ø Externalizarea unor servicii executate de diverse instituții și agentii ale statului pentru care se plătesc taxe si tarife parafiscale;

Ø Prioritizarea în legea bugetară a investiţiilor în infrastructură (transport, utilităţi), sectorul energetic, agricultură, sănătate, învăţământ, telecomunicaţii.

o Interzicerea cuprinderii în finanțare din surse interne a obiectivelor de investiții noi dacă sunt eligibile a fi finanțate din fonduri externe nerambursabile;

o Identificarea tuturor programelor și proiectelor a căror finanțare se poate realiza din fonduri externe nerambursabile (infrastructura de transport, retehnologizarea centralelor termice și electrice de termoficare, programe multianuale de mediu și gospodărire a apelor, obiective de investiții în turism, acțiuni din domeniul învățământului, ș.a.) și renunțarea la finanțarea acestora din bugetul de stat prin transformarea lor în proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile. Asigurarea sumelor de la bugetul de stat nu motivează ordonatorii de credite pentru promovarea de proiecte cu finanțare din fonduri UE;

o Menţinerea unor preţuri ferme de execuţie în cadrul lucrărilor atribuite, ce pot fi indexate cu maximum valoarea inflaţiei aferentă perioadei respective;

o Finanţarea cu prioritate a lucrărilor de construcţie şi reabilitare/modernizare pentru şosele ocolitoare, municipii reşedinţă de judeţ.

II. Măsuri ce vizează deblocarea creditării și finanțării mediului de afaceri

Ø Scăderea costului creditului şi asigurarea liniilor de finanțare de către băncile care operează în România;

Ø Adoptarea unui mecanism pentru achitarea obligațiilor statului în termen de maxim 30 zile de la data scadenței, de către toate instituțiile din administrația centrală și locală către furnizori, prestatorii de servicii, constructori, la care se va adăuga:

· un mecanism de compensare în cadrul aceluiași buget;

· emiterea unui „certificat de garanție" de către instituțiile debitoare, instrument ce va putea fi folosit de către beneficiari pentru asigurarea finanțării de către instituțiile bancare.

Ø Accelerarea absorbției fondurilor europene, ca principală sursă de finanţare în perioadă de criză;

· Acordarea unei prefinanțări de minim 30% de către CEC Bank și EximBank pentru demararea proiectelor.

III. Măsurile de relaxare fiscală pentru încurajarea investițiilor, stimularea mediului de afaceri, reducerea evaziunii fiscale și îmbunătățirea colectării veniturilor cu un impact de cca. 2,5-3% în PIB.

Ø Menținerea actualului sistem de impozitare, respectiv a cotei unice de 16%;

Ø Anularea impozitului minim;

Ø Reducerea cotei de TVA la 5% pentru toate construcțiile și tranzacțiile cu locuințe noi;

Ø Bonificaţii de 5% din valoarea obligaţiilor fiscale pentru contribuabilii ce îşi plătesc taxele la termen;

Ø Reducerea majorărilor de întârziere la plata obligaţiilor fiscale de la 0,1% pe zi, la 0,03%, corelat cu nivelul anual al dobânzii de referinţă a BNR;

Ø Reaşezarea redevenţelor si taxelor de concesiune, cresterea gradului de colectare de la 0,8% in PIB in prezent la cca. 3-5% in PIB;

Ø Angajatorii care păstrează, dar şi creează locuri de muncă şi angajează şomeri aflaţi de peste trei luni de zile fără un loc de muncă beneficiază de reducerea cu 100% a cotelor de contribuţii sociale până la 31.12. 2011.

Ø Reducerea impozitului pe dividende la 5% pentru dividendele plătite pana la 31 decembrie 2010.

Ca partid de centru-dreapta, Partidul Național Liberal va continua dialogul periodic cu patronatele și reprezentanții IMM-urilor.

Dementul.

Citesc un interviu luat dementului Stolojan de cei de la „Adevărul”. Individul este blocat într-un tip de gândire ce are ca finalitate existența bugetului. Moară țara, bugetul să trăiască. Din păcate, nu este singurul. Am văzut că și la liberali sunt unii care consideră bugetul statului un scop și nu un instrument. Nu mai spun de „analiștii economici” care și-au pus bugetul în icoană și nu mai văd nimic altceva în față. Niște cretini.

„Ce şanse există, în opinia dvs., ca în faţa unor proteste de stradă de amploare, Guvernul să renunţe la măsurile de austeritate şi să asistăm până la urmă la o creştere a TVA şi a cotei unice?
Guvernul nu va renunţa la aceste măsuri de austeritate pe care le-a decis pentru că pur şi simplu, într-un astfel de moment, practic Guvernul nu şi-ar mai avea sensul. Din moment ce a căzut de acord cu aceste măsuri, le-a anunţat deja, a nu le aplica ar fi un lucru foarte grav.”

Înainte de a trece la interviul trogloditului, arăt faptul că eu consider bugetul de stat doar un instrument prin care guvernantul își aplică politica din programul de guvernare. Consider că bugetul poate fi mai mare sau mai mic funcție de resursele țării la un moment dat și că principalele funcții ale acestuia sunt plata salariilor și pensiilor, cheltuielile de administrare (care pot fi mari, mijlocii și mici) și datoria publică. Singurele componente ale bugetului de care un guvernamental nu are dreptul să se atingă sunt cele referitoare la salarii și pensii și datoria publică. Componentele care pot fi micșorate, drastic, sunt investițiile și cheltuielile materiale. Mai mult, componenta investiții poate fi redusă la minim, mai ales în vremuri de criză, un guvernant deștept creind condiții mediului privat să investească în obiective de interes național prin politici care să încurajeze acest lucru. Mă refer aici la autostrăzile care ne mănâncă zilele de ani buni, drumurile și șoselele de interes local (inclusiv celebrele „ocolitoare” din jurul marilor localități plătite azi din banii bugetului central în loc să fie plătite din banii bugetelor locale - adică, din banii celui de la Botoșani și Vaslui s-au plătit „ocolitoarele” de la Cluj, Constanța, Sibiu, Pitești sau mai știu eu pe unde iar în acele zone sărăcia joacă tontoroiul !), bisericile lui Daniel și alte minuni și minunății investiționale care au mâncat banii de pensii și salarii.

Idioțeniile debitate de Stolojan susțin și încurajează Guvernul portocaliu să meargă până la capăt indiferent de protestele din stradă. Și toate astea pe fondul celor mai aberante politici economice și administrative luate de actualul Guvern până acum, politici care au distrus mediul investițional privat, care au umflat aparatul administrativ portocaliu cu amatori de chilipiruri funcționărești, politici care au dezechilibrat grav relațiile sociale învrăjbind cetățenii între ei și categoriile socio-profesionale care au ajuns să se întrebe, total aiurea, care este cel mai cel și cel mai hăis din țară ! Ei bine, rațiunea este în comă, dezbinarea ducând până la negări stupide a funcțiilor statului și ale societății civile, mai mult, s-a ajuns, în aceste zile la negarea dreptului la viață. A copiilor, a bătrânilor, a femeilor, a șomerilor, a bugetarilor, a veteranilor de război și văduvelor acestora (vorba lui Diana Tușa - mai sunt 5.000 dintre ei ?) etc.

Este copleșitor să vezi până unde poate merge disprețul trogloditului finanțist, profitor al tuturor guvernărilor de când a ieșit de pe băncile facultății. În regimul comunist, la o vârstă destul de imatură, a lucrat direct în Ministerul Finanțelor, ajungând directorul sinistrei Direcții valutare, acea direcție care dădea Securității indicatorii care duceau către „evazioniștii valutari”. Consecințele au fost triste. După '90, ajuns premier, a confiscat valuta și a produs, în mod real, cele mai mari pagube în bugetele importatorilor și exportatorilor români, un adevărat sabotaj asupra economiei naționale. A susținut pe Iliescu, a fost preluat de Stoica (pe atunci Președinte al PNL, aflat pe topogan) și adus Președinte al PNL , s-a înhăitat cu Băsescu și a încercat să distrugă PNL, să îl desființeze pentru a asigura lui Băsescu împlinirea visului acestuia de a nu mai avea partide istorice „în viață”, a rupt din PNL o bună bucată și a întărit PD-L. Toată viața lui a primit. Nu a dat. A luat. A luat cu ambele mâini, a profitat la fel ca oricare dintre troglodiții portocalii care azi se îmbogățesc din jaful banului public. Este un cameleon care are, chipurile, culoare liberală. Pe dracu liberal. Ia uitați ce spune trogloditul:

Am putea să asistăm deci, în cele din urmă, şi la aşa ceva?
Nu. Eu nu pot să cred aşa ceva. Cred că Guvernul a înţeles despre ce este vorba, la fel FMI şi Comisia Europeana. Şi cred că acest Guvern, şi indiferent ce Guvern ar fi fost în locul lui şi-ar putea permite să nu respecte acest acord.
Sindicatele n-au decât să iasă în stradă, dar nu trebui să ajungem la violenţe ca în Grecia.

Măsurile de austeritate s-ar putea prelungi şi după finele acestui an?
În mod normal ar trebui să închidem şi noi această etapă proastă la sfârşitul anului, deci în 2010. Mai ales că economia din zona euro prevede totuşi o creştere de 0,8% în acest, deci şi exportul nostru ar primi un punct de sprijin. Dacă Guvernul împlineşte acest program la care s-a angajat, câştigă un lucru şi mai important: încredere, credibilitate, iar credibilitatea aduce după sine investiţii.

Încrederea cui ? A investitorilor ? Ce fel de investitori ? Păi nu mai înțeleg. Dacă nu mai am piață, nu mai am cerere, distrusă prin măsurile pe care criminalul Băsescu încearcă să le impună, de ce să mai vină cineva să învestească în România ? Gândirea asta suferă sever de logică. Trogloditul vorbește în paradigme, are prea puțin de a face cu realitatea. Păi, să ne mai mire că Boc și gașca acționează în acest fel ? Nu ar trebui. Ce mă miră pe mine este că unii reprezentanți ai oamenilor de afaceri s-au raliat ideilor băsesciene. Bănuiesc eu că sunt contribuabilii serioși ai campaniei electorale băsesciene și își dau seama că fără jefuirea românilor nu au prea multe șanse să își recupereze cheltuielile (în special cele ascunse) și nici să înmulțească profiturile din dividende. Dacă ne uităm la propunerile din proiectul de OUG pitrocit la Ministerul Muncii, unde se prevede impozitarea dobânzilor la depozitele bancare, a dividendelor și a tuturor veniturilor indiferent de proveniență (inclusiv a celor reparatorii), chiar că nu îi mai înțeleg. Ăștia își doresc revenirea la comunismul înfloritor la orașe si sate !

Soluții pentru ieșirea din dezastrul pregătit de Băsescu sunt. Pe blogul său, Mihai Voicu vorbește despre întâlnirea conducerii PNL cu reprezentanții patronatelor. Dar pentru asta trebuie să gândești la viitor și nu la costul împrumuturilor de stat pentru guvernarea portocalie, așa cum gândește, criminal, trogloditul Stolojan.

Cu inflaţie foarte mare, cu recalibrarea economiei, pentru că în lipsa acestor măsuri, România nu s-ar mai putea împrumuta. Nici pe piaţa internă, nici pe piaţa externă, la nişte costuri rezonabile. Aţi văzut ce s-a întâmplat cu Grecia. A sărit costul împrumutului la nişte niveluri inacceptabile. Ori dacă se întâmplă şi la noi, şi nu ne mai putem împrumuta, începe deprecierea leului, începe inflaţia şi economia se recalibrează ca în 97-2000, cu o sărăcire masivă a populaţiei.

Este sinistru să gândești că „uciderea” unor cetățeni de către guvernanți are ca finalitate posibilitatea de a împrumuta niște bani (indiferent de scop) cu dobânzi mai mici ! Pentru că morțile ce se vor produce în rândurile pensionarilor și a bugetarilor din cauza stresului provocat de astfel de decizii prezidențiale și guvernamentale pot fi catalogate ca acțiuni de omor, cu premeditare.

Nu trec mai departe fără a pomeni de propunerea lui Varujan Vosganian de a se face un nou buget. Un buget care să respecte realitatea. Bugetul actual de care se cramponează Guvernul Boc-Udrea condus de Băsescu este sursa tuturor acestor dezastre sociale. Are obiective imposibil de atins fără masacrarea populației !

Auzi dementule Stolojan ? Ia fă bine și ajută, dacă ești capabil, incompetenții guvernanți din partidul tău să facă un buget pe realitățile economice și sociale ale țării și nu unul care să umple conturile lui Băsescu, ale tale, ale lui Videanu, Udrea, Blaga, Berceanu, Hoară și alți șmecheri și șmecherași portocalii.

Când te gândești că totul este doar pentru a accesa o tranșă din împrumutul de la FMI te apucă toate cele.