Inflația anuală în martie 2017 este de 0,2%.

Și ajungem la inflație, una foarte scăzută, în categoria inflației liniștite (până la 3%). Acum este la 0,2% iar BNR a prognozat în scădere (iar) o inflație de 1,7% pentru anul 2017.

Institutul Național de Statistică

„În luna martie 2017, ponderea mărfurilor și serviciilor care au înregistrat o scădere a prețurilor, comparativ cu martie 2016, este de 19,4%, cele care au avut creșteri cuprinse în intervalul 0 — 2,5% dețin o pondere de 65,8%. Mărfurile și serviciile ale căror prețuri au crescut cu mai mult de 2,5% dețin o pondere de 14,8%”, precizează INS.

Tot în sinteză, în luna martie 2017 față de luna martie 2016, la egalitate cu luna februarie 2017, prețurile la produsele alimentare au crescut cu 1,67%, au scăzut la produsele nealimentare cu 0,25% și la servicii cu 1,39%. A rezultat o creștere a inflației de 0,2%.

Explicații sunt. Cei care au cunoștințe în materie ne vor spune. Ne spun și cei care reclamă, alarmați, pe rețelele de socializare, că s-au scumpit pâinea, carnea, laptele, peștele etc. Lumea are bani. Acolo unde lumea nu are bani lichizi, s-a bazat pe promisiunile politice că vor primi bani de la guvernanți și își cheltuiește economiile sau cheltuiesc banii de împrumut. Sunt confirmate, astfel, toate modelele economice privind inflația.

Problema noastră este însă să fim capabili să ținem inflația în frâu. Avem însă toate condițiile să o urcăm la un nivel superior iar dezechilibrele economiei românești să se manifeste cu toată puterea pe care o induc guvernanții.

Avem o creștere a costurilor de producție, în primul rând, prin mărirea salariilor fără a ține cont de productivitate. Una este să mărești salariile în București, Cluj, Timișoara, Iași, Sibiu, Brașov etc. și alta este să mărești salariile la Vaslui, Piatra Neamț, Botoșani, Teleorman etc. Apoi avem un surplus de venituri la nivelul populației care, așa cum este și normal, a ieșit la cumpărături.

Unii analiști au afirmat că această mărire a salariilor poate fi o politică de stat pentru a rupe „cercul” în care era cantonată România: costuri mici de producție, salarii mici, oameni săraci, țară săracă. Analiștii au recunoscut că sunt posibile închiderile de firme, pierderi ale locurilor de muncă dar, atrag ei atenția, marea majoritate a firmelor din România au adoptat politica „supraviețuirii” pe piață și nu a dezvoltării. Dezvoltarea României a rămas în sarcina marilor firme cu capital străin sau mixt.

Iar „putiniștii” de la noi, infractorul Liviu Dragnea, inculpatul Călin Anton Popescu Tăriceanu, inculpatul Victor Viorel Ponta, infractorul Adrian Năstase, propun nici mai mult și nici mai puțin decât „enclavizarea” României, creșterea capitalului autohton fără însă a umbla la  reglementările economice și administrative care „strâng de gât” libera inițiativă, circuitul banilor și schimbul de mărfuri. Nu mai spun despre calitatea „produselor” pe care învățământul românesc actual le pune la dispoziție de ani buni (învățământ „născut” din gândirea Ecaterinei Andronescu, PSD !). Pe platforma de cercetare de la Măgurele s-a ajuns la angajarea unor ingineri pentru funcțiile de tehnicieni, România nemaiavând învățământ tehnic ! Cum să crești capitalul autohton dacă prin actualele reglementări îi pui piedici ? Susținerea statului prin granturi de finanțare este un paleativ dacă nu se duce către activități care privesc viitorul. Bine observa cineva din domeniul industriei ușoare că sunt finanțate cu sprijinul statului activități manufacturiere „primitive”, fără viitor economic, cu profesii pe cale de dispariție. Bani aruncați pe apa sâmbetei ! Apropo, cineva observa foarte bine că în COR sunt câteva mii de profesii care nu mai există și nu sunt profesii care se practică într-o economie modernă. Reglementarea strânge de gât dezvoltarea !

Mario Draghi, președintele Băncii Centrale Europene, a declarat că s-a evitat deflația în Europa comunitară și că sunt toate condițiile pentru ca relansarea economică să se producă în Europa. relansare de care noi avem mare-mare nevoie. Pentru că suntem legați foarte strâns de economia europeană. Așa vom ajunge să „acoperim” măsura de creștere a salariilor din 2015-2016-2017 cu o creștere a productivității. Să evităm o inflație care nu ne folosește. Până una alta, târâș-grăbiș, avem o economie care s-a stabilizat în timp și care ar trebui să tindă către „0” deficit, prin păstrarea fermă a liniei de stabilitate macro-economică.