Internetul și securitatea cibernetică. O mare problemă !

Am citit un material (aici), intitulat „Supravegherea în masă atrage după sine autocenzura”. Autorul articolului, român de la Agerpres, a prezentat niște concluzii ale unui studiu făcut în SUA.

Eu am ajuns la concluzia mea. Autorii studiului „își doresc cum să arate internetul”, promovează idei „nobile” contrazise de realitatea cotidiană.

După ce au speculat, copios, pe fenomenul „spirala tăcerii”, după ce au fabulat idei privind exprimarea unor puncte de vedere reținute, ba chiar contrare propriei păreri - la fel cum fac jurnaliștii plătiți să scrie la comandă pentru a induce o idee -, au ajuns la un fel de concluzie:

„Elizabeth Stoycheff, profesor universitar angajat în lupta împotriva supravegherii în masă concepute în SUA, a mai atras atenția că adoptarea de către guverne, dar și de către companiile private, a tehnicilor de supraveghere online în masă subminează rolul internetului de a funcționa ca o platformă neutră pentru dezbatere liberă și onestă, arată Washington Post”.

Să îmi fie cu iertare, dar oamenii ăștia trăiesc pe Lună ! Bine, ei se referă la platforma „facebook”, în studiul lor, uitând probabil că cel care scrie pe facebook o face din proprie inițiativă, ca răspuns la postarea altuia sau pentru a provoca o discuție în cercul „de prieteni” din care face parte.

Faptul că autorii studiului fac o cercetare pe o platformă care folosește internetul și apoi duc „concluzia” la tot internetul arată clar că este vorba despre o mare acțiune de manipulare contra reglementărilor autorităților de stat care luptă, că place sau nu unora, contra folosirii internetului, a platformelor de socializare, ca instrumente pentru comiterea infracțiunilor.

Internetul este folosit nu doar pentru a purta discuții puerile, sterile sau pentru promovarea unor idei sau a unor persoane publice. Este folosit și pentru promovarea doctrinelor criminale,  pentru promovarea violenței domestice, pentru înșelăciune, pentru comiterea infracțiunilor financiare, sexuale (în special pentru atragerea copiilor în cercuri de pedofili), pentru spionaj, pentru atacarea structurilor informatice ale instituțiilor statelor lumii dar și a structurilor informatice ale companiilor private etc.

Promovarea concluziei la care a ajuns această Elizabeth Stoycheff, mai degrabă un mesaj anti-stat, este o acțiune tembelă. În primul rând nu s-a limitat doar la platforma de socializare „Facebook”, pe care a făcut experimentul, a tras concluzia pentru tot internetul.

Eu credeam că numai la noi în România sunt tâmpiți notorii (pentru noi, desigur), dar văd că și la alții se poartă prostia cu ștaif.

Am început cu știrea privind studiul americanilor. Ajung la niște concluzii, păreri, expuse la o altă activitate de aici, din România, cu privire la „securitatea cibernetică”, în cadrul conferinței „Securitate cibernetică — Amenințări. Măsuri legislative și aplicare”. Informațiile sunt aici, aici, aici ...

Și aici avem o presă de rahat, cu jurnaliști de rahat care preiau tâmpenii citite pe nu știu unde și le promovează agresiv.

„Nu există date 100% sigure și, dacă vedem creșterea din ultimii ani a atacurilor cibernetice, putem presupune că, în următorii ani, va deveni o problemă globală, nu numai a societății noastre. Ținând cont de arhitectura actuală a internetului este aproape imposibil de determinat sursa atacului. Generatorul de politici trebuie să țină cont de structura actuală a internetului și nu neapărat de cum am vrea noi să fie internetul. Toate teoriile, toate tehnicile, dacă nu sunt în concordanță cu realitatea, riscăm să facem construcții inutile și legislație care nu poate avea mare efect” - Marius Bostan, ministrul MCSI.

Florin Cosmoiu, șeful CYBERINT de la SRI afirmă franc că securitatea cibernetică depinde de fiecare cetățean care posedă un calculator, de care se folosește pentru a intra în relații cu alte persoane, care transmite și primește date și care poate produce pagube altor persoane dacă nu își întreține unealta și dacă și își protejează programele pe care le rulează. Unul care are un calculator infestat va pune în pericol pe toți ceilalți cu care intră în contact dacă și aceia au calculatoarele neprotejate.

Hai să fim realiști. Acesta este adevărul. Iar dacă îi luăm în calcul și pe cei care produc și răspândesc produse care infestează, atunci chiar avem o problemă când acceptăm tembelisme ca acelea din studiul americanilor.

„Din păcate, trebuie să ne gândim și să fim mai atenți, dar totuși cei angrenați facem destul de puțin atunci când vine vorba de securitate cibernetică. Trebuie să acționăm și trebui să creștem. Dacă urmărim niște statistici la nivel internațional vedem că numărul de calculatoare infectate cu botnet, România este unul dintre liderii mondiali (...) Promovarea culturii de securitate în România este importantă. Securitatea cibernetică depinde de fiecare dintre noi, Fiecare calculator din această țară influențează securitatea infrastructurilor cibernetice. Dacă folosim un sistem de operare 'crackuit' care nu deține update-uri sau dacă folosim sistemul de operare XP, care nu mai are niciun fel de upgrade, permanent calculatorul persoanei fizice va fi vulnerabil. Prin acel calculator pot fi infectate alte rețele. Trebuie să schimbăm mentalități. Cetățeanul trebuie să aibă încredere în Lnternet. Trebuie acționat în creșterea serviciilor online, în e-Guvernare și în e-Commerce. Plus să avem garanția că ceea comunicăm ajunge doar la destinatarul cu care comunicăm”.

Augustin Jianu, directorul-general al CERT-RO: „Nicio soluție de securitate nu ne poate proteja de amenințări 100% necunoscute. Ca să ne putem proteja, trebuie să înțelegem noile amenințări. Unul dintre scopurile legii este să cunoaștem mai întâi noile amenințări, să avem niște mecanisme prin care să ajutăm oamenii. Legea nu rezolvă problema, dar diminuează riscurile. Nu putem să securizăm 100% toate atacurile, dar putem preveni” și „Mi-am dat seama că foarte multe voci care se împotrivesc unor reglementări nu înțeleg ce este cu Legea securității cibernetice. În momentul de față, nu avem uneltele necesare prin care să putem interveni adecvat. Conceptul de răspuns la incidentele de securitate cibernetică există. În cazul în care se întâmplă un incident, putem răspunde în mod eficient. Sute de mii de servere, la nivel mondial, sunt vulnerabile. O vulnerabilitate extrem de mediatizată este 'Heartbleed', iar lumea, deși știe de ea, totuși avem sute de mii de servere la nivel mondial vulnerabile. Dacă în România am avea o Lege a securității cibernetice, această vulnerabilitate nu va exista. Companiile din România care au servere vor fi obligate să ia măsuri”.

Suntem în fața unei decizii majore. Ne maturizăm sau ne comportăm ca niște indivizi cu „țigle lipsă pe casă” ?!

Pot recunoaște faptul că eu susțin o lege a securității cibernetice dar și o lege mai bună (în sensul să dea instituțiilor statului mai multe instrumente utile !) pentru combaterea infracțiunilor care folosesc internetul, pentru combaterea terorismului, pentru contracararea „spionajului privat” - exemplul este proaspăt, Kovesi este una dintre țintele unui astfel de spionaj care afectează inclusiv securitatea națională -, etc.

Sunt convins că jurnaliștii care tot combat împotriva protecției de stat în domeniul cibernetic nu au habar ce vorbesc. Dacă nu cumva sunt plătiți, de „forțe obscure”, pentru a face așa ceva. Nu este exclus ca unii să fie plătiți. Foamea este mare.

Traian Băsescu a comandat, Evenimentul Zilei a scos un „excrement”. Tot al zilei. Nicușor Dan în locul lui Ludovic Orban.

Scena tactică: pre-campania pentru alegerile locale și localitățile semnificative. Localitățile mai mici sunt în „cadru” însă nu sunt semnificative.

Obiectivul principal: adunarea de semnături pentru validarea candidaturilor.

Actorii principali: PNL și PSD. În comunitățile cu populație majoritar maghiară, actorul principal este UDMR.

Actorii secundari: alte formațiuni politice cu oarecare vechime. UDMR, UNPR, posibil ALDE.

Se doresc actori: PMP, M10, USB, PNȚCD etc.

Traian Băsescu nu găsește semnatari pentru propria candidatură (dacă și-o va depune !) sau candidaturile celor desemnați de el. Nu este exclus ca Partidul Mișcarea Populară al lui Traian Băsescu să nu poată depune candidaturi !

În stilul caracteristic, folosindu-se de oficinele de presă aservite (termenul „oficină” îl pun cu sensul figurativ din DEX: Fig. Loc unde se urzesc intrigi, calomnii, comploturi !), atacă. Acum, pentru că acum are mare nevoie, disperată nevoie de semnăturile bucureștenilor pentru candidatura la primăria Bucureștiului. Dacă nu va avea semnăturile necesare, va desemna pe altul, în mod sigur. Nu mă mai gândesc la „lăturile/vomele” cu care va umple ecranele televiziunilor și paginile ziarelor.

Ziarul Evenimentul Zilei vine cu o știre „bombă” și cu un articol și „mai bombă”. Un anume Dan Dumitriu, se pare că de profesie „jurnalist”, specializat în „lături de presă” pe teme politice, anunță cu emfază: „MUTARE ȘOC ÎN PNL. LUDOVIC ORBAN, candidat la Primăria Capitalei, va fi înlocuit cu NICUȘOR DAN, liderul Uniunii Salvați Bucureștiul. Cum încearcă partidul lui KLAUS IOHANNIS să smulgă Bucureștiul din mâinile PSD”.

Conținutul articolului duce însă către altă concluzie. Mutarea șoc nu mai are loc, Nicușor Dan nu se va înscrie în PNL, Ludovic Orban este candidatul PNL, o evaluare SOCIOPOL sub îndrumarea lui Palada (?!) este doar o șmecherie politicianistă a PSD etc.

Beneficiarul tâmpeniei politice este, evident, „stăpânul” din umbră al Evenimentului Zilei. Traian Băsescu și partidulețul lui nesemnificativ.

Pentru că tot suntem sub avalanșa de impresii generată de „Panama Papers”, pentru Băsescu, ziarul „quality” Evenimentul Zilei este un fel de afacere „off-shore”. El ar fi „acționarul” care se ascunde, care se folosește de paravan fiind, de fapt, principalul beneficiar al politicii editoriale și, de ce nu, al eventualelor beneficii financiare. Încă îmi este neclară poziția lui Dan Andronic în această publicație. Ba este patron, după propriile declarații ba este un administrator pentru acoperirea adevăratului patron (Elena Udrea !). În fine, să mergem mai departe.

Articolul are scopul, evident, al producerii confuziei în rândul membrilor și susținătorilor PNL și ai lui Ludovic Orban dar și în rândul membrilor USB și al susținătorilor lui Nicușor Dan, în special în rândul bucureștenilor care ar sta în cumpănă până la actualele alegeri.

Confuzia ar fi urmată de deziluzie iar beneficiarul voturilor anti-PSD și anti-PNL ar deveni nimeni altul decât Traian Băsescu. Normal, politic ar beneficia PMP-ul, re-re-brănduit de curând după ce Tribunalul București nu a permis înscrierea partidulețului Mișcarea Populară.

Promovarea articolului pe rețelele de socializare este făcută ostentativ. Dan Andronic (patronul „dubios” al ziarului) postează „mirat”, de parcă nu ar ști mare lucru despre articol: ”Înlocuirea lui Ludovic Orban cu Nicușor Dan ? Ar fi o politică deșteaptă”. Marele „strateg” Dan Andronic are o variantă de „politică deșteaptă”. Aiurea !

Redactorul șef sau ce o fi pe acolo Simona Ionescu are și ea promovarea ei: „Cum ar fi să se producă schimbarea de candidaturi ? Am avea și noi alegeri interesante ... și cu emoțiile competiției”.

Cei doi corifei de la Evenimentul Zilei nu spun de faptul că o astfel de înlocuire este mai mult decât imposibilă. Bine, ei nu se adresează unor oameni care au capul pe umeri, ei se adresează celor care se pricep în egală măsură la politică, fotbal, agricultură, industria grea, comerț internațional, chiloții VIP-urilor și numărul de amante ale unora care stau zi lumină prin studiourile de televiziune. Bine, recunosc că mulți stau pe facebook.

În primul rând, mă duc direct la o problemă tehnică, listele cu semnături sunt aproape de finalizare. O astfel de schimbare, dacă ar fi posibilă (ținând cont și de alte considerente), ar impune colectarea semnăturilor pe alte liste. Ar fi o altă muncă, puțin probabil să mai fie acceptată fie de cei care au adunat până acum semnăturile pentru Ludovic Orban și Nicușor Dan și, mai mult ca sigur, de neacceptat de cei care au semnat până acum. Această problemă tehnică ar trebui să fie suficientă pentru a trimite la coșul de gunoi articolul din Evenimentul Zilei și ideile lansate de Dan Andronic și Simona Ionescu.

Nicușor Dan este președintele partidului Uniunea Salvați Bucureștiul. Dan Dumitriu, așa-zisul jurnalist de la Evenimentul Zilei, lansează ideea că acesta s-ar înscrie în PNL pentru a candida la PMB. Și cu partidul lui ce face ? Oamenii ăia care s-au dus lângă el să îl sprijine în demersurile politice, ce se întâmplă cu ei ? Ba, mai mult, cum va fi primit Nicușor Dan în PNL ? Nu are cum gândi acest așa-zis jurnalist, nu are cu ce. Cum ar renunța miile de simpatizanți ai lui Ludovic Orban din PNL la liderul lor pentru a susține un oarecine cu pretenții de vedetă adunat de pe stradă ?!

Am citit comentariile de la articol, în Evenimentul Zilei. M-am lămurit. Sunt aproape sigur că acei comentatori sunt membri ai cotidianului sub identități false.

Bine, nu m-am referit la „sursele” de încredere din anturajul Alinei Gorghiu și a lui Cătălin Predoiu care i-au comunicat acestui așa-zis jurnalist informațiile acestea „confidențiale”, cum ei, liberalii, s-au uitat la sondajul lui Palada și au decis să îl înlocuiască pe Orban cu Nicușor Dan. De noaptea minții !

Concluzia ? Simplă.

Traian Băsescu și PSD continuă coabitarea. Bulversarea electoratului PNL și a celui favorabil lui Nicușor Dan are ca beneficiar secund, PMP-ul - în privința unor posibile candidaturi la consiliile de sector și la cel al capitalei -, dar și un beneficiar major, PSD-ul care va câștiga nu doar capitala ci și o parte dintre sectoare. Dacă înțelegerea este mai profundă, nu este exclus ca un sector să îi fie oferit lui Tomac cu sprijinul PSD.

Părerea mea. Alții pot avea altă părere însă mie mi se pare plauzibilă.

Crezul politic la ALDE: să ne facem că facem !

ALDE sub conducerea lui Tăriceanu, a adunat 53 de semnături pentru o moțiune simplă împotriva ministrului justiției, Raluca Prună. Până aici, nimic deosebit. O moțiune simplă este utilă, în cele mai multe cazuri, arată că există una sau mai multe disfuncții în funcționarea guvernului sau a unui minister sau există o stare de lucruri la care guvernul nu a reacționat deși trebuia să acționeze. Mai pe șleau, moțiunea simplă trage de urechi prim-ministrul sau un ministru pentru lipsa de activitate sau pentru o activitate care nu este corectă.

Partidul „copy-paste”, partidul marionetă ALDE, cu Tăriceanu în frunte, are însă alte „valori”. Destul de ciudate, dacă citești cu atenție ce le trece prin cap.

Ministrul Raluca Prună a comentat, pe pagina ei de pe facebook pe marginea adoptării OUG care permitea continuarea urmăririi penale prin folosirea mijloacelor tehnice ale SRI de interceptare a comunicărilor între persoanele aflate în atenția organelor de urmărire penală:

„OUG adoptată vineri nu restrânge drepturi şi libertăţi, ci tocmai le face efective. Cu o urmărire penală şi o combatere a infracţionalităţii slabe, discuţia despre drepturi e un lux teoretic”.

Am mai spus și la momentul „0” că Raluca Prună are dreptate.  Revin și acum. Are perfectă dreptate.

Tăriceanu care are dificultăți în a pricepe ceva, orbit de vanitate, a ieșit intempestiv în presă cu o declarație iar acum vedem cum încearcă să își apere propria prostie. Cu sprijinul altor politicieni cu mintea la fel de tulbure.

Tăriceanu a luat ultima propoziție din frază „discuția despre drepturi este un lux”, și a început să speculeze că aceasta ar fi de fapt ideea din postare. Prostul până nu'i fudul, parcă nu este prost destul. Din nefericire pentru noi, a mai adunat în juru'i și pe alții.

Propoziția nu poate fi scoasă din context. Trebuie citită toată fraza și înțeleasă în esența ei. Iar esența, la care Tăriceanu și gașca de troglodiți nu are cum ajunge pentru că au mintea plecată cu sorcova, este în Constituție. Bine, este greu pentru niște parlamentari de asemenea factură să cunoască Constituția, chiar și așa, superficial. Ei nu au timp, pentru că au mintea ocupată cu alte-alea.

Să mergem la Constituție. Fraza se referă la „urmărirea penală” ca mijloc și la „combaterea infracționalității” ca scop. Cine trebuie să facă „urmărirea penală” ? Procurorii care fac parte din Ministerul Public, procurori care sunt constituiți în parchete. Parchete care funcționează pe lângă instanțele de judecată. Procurorii sunt obligați să „conducă și să supravegheze activitatea de cercetare penală a poliției judiciare, în condițiile legii”. Spune art. 131 din Constituție, în alineatele (1), (2) și (3).

Se cuvine, pentru o mai completă înțelegere, să accentuez prevederile alin. (1): „În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor”. Dacă inteligențele din jurul lui Tăriceanu ar fi citit Constituția ar fi văzut că propozițiile ministrului justiției Raluca Prună sunt în concordanță cu aceasta. Nu ar fi greu de înțeles, cred eu, din moment ce o parte dintre semnatarii moțiunii simple sunt plini de diplome academice (ceea ce presupune ceva !).

Inteligențele ar fi trebuit să vadă și faptul că „urmărirea penală” este procedura prin care statul, prin procurori, identifică faptele penale și autorii acestora în vederea pedepsirii lor apărând, astfel, drepturile și libertățile cetățenilor români împotriva acelor care le-au încălcat, pedeapsa dată de instanța de judecată fiind pedeapsa dată de societate celor care încalcă drepturi și libertăți civile. Inteligențele de la ALDE sau PSD care au semnat ar fi trebuit să știe că toate actele incriminate de legea penală ca infracțiuni sunt acte de încălcare a drepturilor și libertăților civile ale celorlalți ! Dacă ai o urmărire penală slabă, nu poți apăra drepturile și libertățile civile ale cetățenilor români dar și ale altora, este la mintea cocoșului ! Este normal să judeci că în momentul în care nu poți apăra drepturile și libertățile civile, discuția despre drepturi este un lux ! În caz contrar, faci discuții ca să discuți ! Mai ales când tu, cel care provoci o astfel de discuție ești parlamentar, ești cel mandatat de unii cetățeni să participi la construcția legilor și să urmărești ca drepturile și libertățile civile să fie apărate !

Nu este cazul lui Tăriceanu și a acoliților lui.  El este împotriva întăririi urmăririi penale și combaterii infracționalității prin activitatea procurorilor. Este împotriva OUG care permite, până la adoptarea unei legi în Parlament, continuarea netulburată a urmăririlor penale deja începute. De fapt, acesta este scopul acestei moțiuni.

Are dreptate Alina Gorghiu când spune că Tăriceanu cheamă la „apărarea cetății când aceasta nu este atacată”. Eu spun că Tăriceanu face chiar altceva. Încearcă să dărâme zidurile cetății. La câtă minte i-a rămas ...

Managementul în administrația publică locală.

La Constanța, ieri, Liga Aleșilor Locali a PNL a adoptat niște rezoluții. Acestea devin proiecte politice ale PNL, se vor traduce în proiecte în activitatea parlamentară, vor fi linii directoare în situația în care PNL va ajunge la guvernare.

Una dintre rezoluții privește managementul în administrația publică locală, eficientizarea lui.

Situația care a determinat PNL să adopte o astfel de rezoluție este, cel puțin, șocantă:

„Este evident faptul că, în ultimii patru ani, administrația publică locală nu a înregistrat progrese semnificative în privința organizării activității și a clarificării și simplificării procedurilor de lucru. Astfel, se ridică întrebarea dacă există reguli, iar dacă da, care sunt acelea, cât de eficiente sunt și în ce măsură se respectă. Răspunsul este că regulile de astăzi sunt ambigue, de multe ori aleatorii,  chiar arbitrare. Un exemplu ar fi regimul incompatibilităților și conflictului de interese reglementat de 275 de acte normative”.

Mai pe șleau spus, administrațiile publice locale se chinuie să existe fără însă a putea face ceva în interesul comunităților locale din proprie inițiativă. Acolo unde administrațiile au făcut totuși câte ceva, eforturile au fost disproporționate față de rezultatul urmărit.

Nu mi-a venit să cred când am citit că s-au adunat 275 de acte normative care privesc regimul incompatibilităților și conflictul de interese ! 275 de acte normative ? Fantastic ! Practic, toate aceste acte normative urmăresc interzicerea unor stări sau acțiuni ale persoanelor care îndeplinesc funcții publice. Păi, cum naiba să mai faci treabă când ți se impune, prin lege, fie să nu o faci fie să o faci doar după ce altul, un altul care nu are treabă cu localitatea ta, îți dă „aprobarea” ?

PNL a hotărât să în cadrul lucrărilor LAL să urmeze 3 (trei) direcții strategice de acțiune:

1. Descentralizarea deciziilor;

2. Eliminarea incompatibilității public-public;

3. Accelerarea procesului de activare și absorbție a fondurilor europene.

Descentralizarea deciziilor. După ce am citit motivarea, am „văzut” pe cei de la vârful politicii aflați în Parlament, la Guvern, la conducerea agențiilor guvernamentale, la conducerea regiilor autonome sau la conducerea unor companii cu capital mixt cum iau un creion gros și pe o hartă a țării trasează o linie prin care își arată dorința de expansiune, dorința de ocupare, dorința de a investi etc. Fără să îi intereseze ce părere ar avea locuitorul satelor, comunelor, orașelor mai mici cu privire la ce vor ei, „puternicii zilei”. Mai toți potentații zilei se doresc niște dictatori.

„Multe decizii se iau astăzi fie în ministere, fie la nivelul societăților naționale, respectiv a companiilor naționale, fără consultarea reprezentanților administrației publice locale. Astfel, s-a ajuns în situația ca investițiile companiilor naționale sau societăților naționale să nu aibă nimic în comun cu interesele comunităților și cu nevoile administrației publice locale”.

Este absolut normal ca soluția să fie una de bun simț. Când se dorește să se facă ceva, să se obțină avizul, chiar consultativ, al autorităților administrației publice locale. Ei bine, acest aviz se va obține abia după ce vor fi aduse la cunoștința autorităților administrației publice locale obiectivele investiției, se va evidenția faptul că localitatea are de câștigat și nu de pierdut - iar dacă are de pierdut, cum ar fi teren, cum va fi acoperită paguba -, se vor evidenția posibilitățile de dezvoltare ale localității în viitor dar și oportunitățile privind deschiderea altor afaceri (chiar și mai mici), posibilitatea încadrării forței de muncă de la nivel local disponibilă (în multe localități aceasta fiind, în general, fie în șomaj fie sub acoperirea asistenței sociale) etc.

Eliminarea incompatibilităților public-public. Nebunia lui Macovei și a aliaților ei de la GDS, SAR și alte ONG-uri duse cu capul trebuie să aibă un sfârșit. Avem o justiție funcțională așa că numărul imens de incompatibilități impuse prin lege sau conflicte de interese nu își mai au rostul. Trebuie să recunoaștem că acest regim a blocat, pur și simplu, inițiativa conducerilor locale. Acest regim a dus decizia la nivele superioare comunităților locale, acest regim a menținut sistemul tutelării administrațiilor locale de către administrația centrală, acest regim a asigurat continuitatea regimului comunist. Aceasta este părerea mea. Eliminarea incompatibilităților public-public și descentralizarea deciziilor vor asigura administrațiilor publice locale independența în alegerea căilor de dezvoltare, vor permite reducerea decalajelor de dezvoltare dintre sat și oraș. Vor permite inițiativei locale să se exprime.

Nu mai spun de procesul de activare și absorbție a fondurilor europene. Situația prezentată în rezoluție este deranjantă. Ce naiba vorbesc guvernanții dacă asta este situația reală ?

„Liga Aleșilor Locali a PNL consideră inadmisibilă maniera în care sunt gestionate activitățile la nivel național pentru exercițiul bugetar European 2014 – 2020. Întârzierea de doi ani și trei luni, contribuie la persistenta și chiar adâncirea decalajului de dezvoltare economică dar și de mentalitate între România și celelalte state europene.

Fondurile financiare nerambursabile alocate României în acest exercițiu bugetar sunt de 30,91 miliarde de euro. Aceste fonduri sunt alocate prin 9 programe operaționale care au în total 57 de axe prioritare.

- Din cele 9 programe doar 5 sunt active, și acestea parțial. 
- Din cele 57 de axe prioritare doar 8 sunt active. 
- Din 30,91 miliarde euro, doar 2,11 miliarde euro au fost activați. 

- După 37% din perioada de timp a actualului exercițiu bugetar doar 6% din bani au fost activați (nu cheltuiți). 

Teoretic, urmează ca în 63% din timp să fie activați 94% din bani și cheltuite 100% din fonduri.

Practic, acest lucru este imposibil.

Suntem în această situației datorită birocrației, incompetenței, și blocării în justiție a litigiilor apărute în proiecte finanțate din bani europeni. Există, însă, posibilitatea de a crea instrumente care să amelioreze semnificativ această situație.

Partidul Național Liberal a formulat amendamente clare în cadrul dezbaterilor Comisiilor juridice reunite în vederea înființării Tribunalului achizițiilor publice – ca instrument de accelerare a abdorbției fondurilor europene, astfel încât procesele să se finalizeze în justiție în maxim 100 de zile. 

Partidul Național Liberal solicită tuturor forțelor politice reprezentate în Parlament dezbaterea cu celeritate a inițiativei legislative privind înființarea Tribunalului achizițiilor publice”.

A se reține, că avem parcurși 2 ani și 3 luni de la începerea exercițiului bugetar european !

Să mai spun că cele trei luni pot fi imputate actualului guvern iar cei doi ani fostului Guvern Ponta ?

Există o vorbă din bătrâni. Cum îți așterni, așa dormi. Ca atare, Victor Viorel Ponta și guvernul condus de el „nici nu a făcut patul” pentru realizarea programelor operaționale și nici nu au definit axele prioritare pentru dezvoltarea țării cu sprijinul surselor de finanțare europene.

Multă lumea a spus că programele europene sunt evitate pentru că nu se poate lua „șpaga”. Ei bine, înclin să cred că această situație confirmă zicerea. Bine, accept faptul că unele programe nu au putut porni și din cauza legislației care permite unor „interesați” să blocheze programele europene pentru ca astfel să „oblige” guvernul să decidă finanțarea din banii de la buget de unde este mai ușor să se „tragă dreptul” !

Tel maitre, tel valet ! Cum e turcul și pistolul ! Tăricene, mai ai ceva în tărtăcuță ?

Mediafax (aici).

Spune jurnalistul de la Mediafx: „„Întrebat marţi ce părere are despre noua conducere a UNPR, preşedintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, a spus: „Există o vorbă românească care spune aşa, cum e turcul şi pistolul. În varianta franceză, care-i mai aproape de o traducere bună românească, ca să înţeleagă oricine, zice aşa <<tel maitre, tel valet>>, adică aşa stăpân, aşa servitor””.

Ca să fiu în ton cu zicerea în franceză, adaug explicația în franceză a semnificației zicalei/proverbului: „Ce proverbe signifie que le serviteur agit selon la personnalité de son maître”. O traducere interesantă ar fi că „servitorul acționează în funcție de personalitatea stăpânului său”.

De la proverbul francez ajungem la o anume judecată.

Proverbul român, „cum e turcul și pistolul” este tradus de DEX „cum e omul, așa sunt și faptele lui, prietenii lui”.

Aici ajungem la o altă judecată. Vedem că cele două zicale sunt nu doar diferite, ci au sensuri diferite.

În proverbul român, vorbim despre omul liber, omul independent, omul fără stăpân care este caracterizat după cum se comportă el însuși, faptele lui sunt un rezultat al tipului de om pe care îl reprezintă, prietenii lui sunt asemenea lui.

În proverbul francez, vorbim despre omul-cameleon, omul care se comportă în relațiile cu terții copiind personalitatea stăpânului. Mie mi se pare că este altceva. Cu totul și cu totul altceva.

Să îl luăm pe Valeriu Steriu și să îl punem în fiecare proverb.

În proverbul românesc, ar fi așa: „Cum este Valeriu Steriu așa sunt și faptele lui, așa sunt prietenii lui”. Din modul cum folosește Tăriceanu proverbul, mă duc la forma peiorativă, formă care are sensul de depreciere, de dispreț față de omul Valeriu Steriu. Disprețul se întinde nu doar la persoană ci și la faptele lui, iar aici trebuie să avem în vedere faptele anterioare momentului declarației. Fapte pentru care Tăriceanu are un profund dispreț. Proverbul românesc este mai darnic și permite ducerea deprecierii sau a disprețului și către „prietenii” lui Valeriu Steriu, aici eu îndrăznesc să cred că Tăriceanu s-a referit doar la membrii UNPR și nu numai, și nu la toate persoanele cu care Valeriu Steriu are relații de prietenie, amiciție etc. Pe lângă membrii UNPR este posibil să fie avuți în vedere și prietenii lui Steriu din PSD și, de ce nu, din alte partide politice. Cam multă lume atacată de virilul Tăriceanu !

În proverbul francez, vedem că lui Steriu îi este dat rolul „servitorului” ! În acest caz, proverbul sună așa: „Cum este Stăpânul așa este Valeriu Steriu” ! Aici va trebui să vedem cine este stăpânul ?! Să fie Gabriel Oprea, cel retras de la conducerea partidului din cauză de DNA ? Ar putea fi, Tăriceanu și Oprea ducând lupte acerbe să acceadă singuri la pupatul condurilor roșii ai lui Ponta și mai apoi Dragnea. Dacă este să ne referim la momentul actual, al luptei pentru o poziționare mai bună pentru alegerile locale care se apropie vertiginos, atunci nu este vorba despre Oprea ci despre altul. Să fie de la PSD, să fie de la PNL, să fie Traian Băsescu ... cine este ?! Oricum, acela care va fi dovedit ca fiind „stăpânul” este vrednic de dispreț, pentru că și acest proverb francez este uzitat la forma peiorativă.

Încerc, pentru a fi de bună credință și varianta „Cum este Valeriu Steriu așa este servitorul”. O astfel de soluție a proverbului ar fi valabilă, spun eu, în situația în care membrii UNPR ar duce o acțiune în care decizia este luată de Steriu, comportamentul lor fiind copiat după comportamentul lui Steriu. Totuși, oricâtă bunăvoință am, momentul în care a fost formulată declarația lui Tăriceanu nu îmi dă de ales. Această variantă este exclusă. Valeriu Steriu rămâne să se mulțumească cu rolul de servitor.

Trebuie să remarc faptul că Tăriceanu știe să insulte. Încercând să trateze cu dispreț un competitor politic, reușește să dea cu parul în toți ceilalți competitori politici.

Am observat că mai multe persoane îl văd pe Tăriceanu la concurență cu Traian Băsescu. Jignește Băsescu pe cineva, hop și Tăriceanu cu proverbele. Bine, există și diferența că Băsescu se adresează către oricine, nu face paranteze în limbi străine, Tăriceanu însă vrea să fie doar al unor alegători, al celor mai stilați, mai educați, mai televizați, mai licențiați, mai ...

Va fi un pas extrem de important. Salarizarea unitară, alături de reorganizarea administrativă completată cu prevenirea corupției.

Duminică, la ProTv, Dacian Cioloș a spus: „Ceea ce facem acum și sper eu ca săptămâna viitoare să fim în măsură să punem în dezbatere publică un prim proiect de lege a salarizării unitare. Vedem acum marjele de creștere a bugetului salarizării pe care îl avem pe următorii patru ani și cu acele marje obiectivul este să ducem salariile mai mici și dezechilibrele salariilor mai mici în sus. Salariile care deja sunt mari în unele ministere nu le vom putea crește. Nu vom putea crește toate salariile, dar vom elimina cel puțin dezechilibrele în interiorul aceleași instituții și pe cât posibil și între instituții”. Știrea o iau de la Agerpres (aici). Azi are o discuție cu ministrul muncii dar și cu Ministerul de Finanțe, pentru ca această adevărată „reformă” să aibă loc în condiții de echilibru între resurse și nevoi. Nu va fi cu măriri care să pună echilibrul bugetar în pericol însă va fi în pericol un concept periculos, aplicat până acum: fac angajări la stat și dau salarii după cum vor mușchii mei. Un concept care a făcut din șefii de instituții și departamente publice adevărați „baroni”.

Reforma anunțată pe componenta salarială a administrației are însă o foarte mare problemă. Ea trebuie tratată concomitent cu o reformă administrativă.

Cu câteva zile înainte, Vasile Dîncu „mărturisea” că în urma analizelor efectuate până la acea dată, sistemul administrației publice este deformat. Nu avem o piramidă cu baza și vârf, avem un fel de patrulater, vârful fiind la fel de numeros ca baza ! Întâi am crezut că glumește. Apoi am stat pe gânduri. Este posibil așa ceva ? Este. Urmărind deciziile și traseul lor, cunoscând modelul din interior, am ajuns la concluzia că centralizarea excesivă a fost realizată, după modelul sistemului comunist dar și al altor sisteme totalitare, pentru că cei care au condus până acum România nu au știut un alt sistem de conducere. Teama de a scăpa de sub control decizia în domeniul controlat, teama de descentralizare și neîncrederea în cei care ar fi trebuit să ia decizii la nivel local, nu mai spun de interesul politic de a avea voturi și la următoarele alegeri, a generat o încălcare în lanț a legilor în vigoare (culmea, ele există și au elemente de descentralizare), o suprapunere a competențelor și, mai grav, un control politic asupra deciziei administrative. Un exemplu elocvent este semnătura primarului pe documentele eliberate de specialiștii din diferitele domenii de activitate din primării. O absurditate însă „legală”. Practic, un primar incult, pur și simplu, are dreptul să confirme sau să infirme o decizie tehnică de specialitate.

Una din consecințele dezastruoase ale deformării sistemului administrației publice este tutelarea și mai apoi preluarea atribuțiilor structurilor de execuție din teritoriu de către structurile centrale pentru a motiva, astfel, supradimensionarea structurilor centrale. În cele mai multe cazuri, au fost inventate și documente noi, fără relevanță în actul de decizie, documente ce au presupus noi scheme de personal, noi atribuții și, normal, noi necesități de finanțare. Am ajuns astfel ca asupra unei decizii administrative să își spună cuvântul două sau mai multe persoane, toate competente potrivit legii, pe o procedură în scară, cu condiții. Cel mai mic făcea materialul de bază, un altul îl verifica și constata că este corect, următorul verifica la rândul lui și cerea lămuriri, următorul constata că toți cei de sub el și-au făcut treaba iar decizia definitivă o lua o persoană care nici nu știa unde este localitatea în care decizia își va produce efectele și nici ce importanță are decizia pentru oamenii localității.

Pentru că Cioloș vorbește despre „salarizarea unitară”, trebuie, în mod obligatoriu, să se facă concomitent cu reorganizarea administrativă. Altfel, succesul va fi efemer. Aici mai trebuie ceva.

În fața Secției pentru procurori a CSM (aici), Laura Codruța Kovesi a spus cu convingere: „Noi centralizăm toate hotărârile definitive în cazurile noastre. Ar fi important pentru noi dacă fiecare instituție publică ar analiza aceste hotărâri judecătorești, pentru a identifica vulnerabilitățile și riscurile care există în interiorul instituției și ar încerca să ia măsuri de prevenire”. Ei bine, Kovesi a pus punctul pe „i”. Hotărârile judecătorești sunt ca hârtia de turnesol în situațiile în care este evaluat modul de funcționare a administrației publice. Hotărârile judecătorești arată unde este o aplicare greșită a legii, unde interpretarea legii de către decidenții politici sau administrativi este incorectă, unde există neconcordanțe între diferitele acte administrative și lege, unde este o greșeală a persoanei care aplică legea și unde este o greșeală a altor acte normative de nivel inferior în raport cu legea etc.

Făcând o analiză corectă, urmărind eficientizarea actului administrativ și având ca scop combaterea corupției, o analiză a hotărârilor judecătorești poate ajuta la reforma administrației publice. Legislativă - corectarea legislației care crează condițiile și favorizează producerea actului de corupție -, organizatorică și procedurală. Salarizarea unitară vine apoi să stabilească valoarea muncii fiecărui participant la actul administrativ, pe o scară a valorilor care să respecte atât nevoia traiului decent dar și diferențele între diferiții actori ai administrației publice. Un fel de meritocrație aplicată.

Sunt curios cum se va sfârși această epopee. Îmi este teamă că toți au dreptate, în spațiul îngust în care activează însă nu vor avea și capacitatea de a pune împreună toate elementele pentru ca pe viitor să nu se mai ajungă la ciudățeniile de astăzi.

Este, totuși, meritorie poziția lui Dâncu. El, social-democratul, constată rezultatul politicilor social-democrate ! Sistemul pe care îl critică este pur social-democrat. Este un sistem victimă a social-democrației de cumetrie practicat de PSD în România. Exemplele sunt pe toate drumurile. DNA ne oferă zilnic exemplele proastei organizări și funcționări a administrației publice. Actele de corupție nu apar din neant. Trebuie să existe disfuncționalități majore pentru ca actele de corupție să se producă. Scara aprobărilor deciziilor administrative, de exemplu, este o condiție care favorizează actele de corupție. Talmeș-balmeșul competențelor este condiție pentru apariția actului de corupție. Peste toate, s-a instalat cariera profesională în administrația publică distorsionată de interesul politic. Onțanu, de exemplu, ajunge din fierar-betonist primar de sector și din caporal în rezervă general cu două stele ! Normal că s-a comportat ca un fierar betonist și ca un caporal. Era un banc, în armată, cu un caporal și un general. Un caporal mai „activ”, își tot întreba subordonații dacă a venit generalul. Un soldat mai „încet la minte”, aflat în post de santinelă, îl vede pe general că vine și îi atrage atenția că a încurcat-o, că îl caută caporalul. Așa am ajuns azi cu o întreagă societate. Din nefericire, caporalii au ajuns generali.

Treaba asta a mai pățit-o România. După ce au venit comuniștii la putere, armata a fost epurată de ofițerii din Aramata Regală și în loc au fost desemnați ca ofițeri indivizi fără carte. Am prins ofițeri care aveau patru clase dar au primit diplome de 7 clase pentru a deveni ofițeri superiori, am cunoscut foști ofițeri care aveai patru clase, al cunoscut comandanți de unități care, în apropierea anului de pensie, terminau liceul deși aveau absolvită Academia Militară ”Frunze” etc. FSN și urmașii lui ne-au procopsit cu următoarea generație de inculți puși la conducerea țării.

Este timpul să renunțăm la aceste „genii”, la acești „burghezi roșii” și să trecem la democrația reală. Democrația nu înseamnă să pui proștii la conducere, ci oamenii competenți.

Mai ușor cu pianul pe scări, extremiștilor ortodocși !

Constanța, 31 mai 1913. Regele Carol I și Regina Elisabeta la inaugurarea Marii Moschei de la Constanța, construită ca semn de recunoștință regală față de comunitatea turco-tătară din Dobrogea.

Este și prima construcție din Regatul României în care s-a folosit betonul !

Monarhiștii deveniți extremiști religioși ortodocși de astăzi au ocazia să îl „înfiereze” cu mânie proletară pe Regele Carol I care a dat semnalul multiculturalismului pașnic ce domină relațiile dintre etniile dobrogene de aproape 100 de ani. Nu mai spun de contribuția comunității turco-tătare la formarea Regatului României și, după 1913, la alipirea Cadrilaterului de Regatul României (aici).

Extremiștii ortodocși au iar treabă.  Le stă pe creier „Marea Moschee de la București”. Atât de mare încât se va întinde, cu toate construcțiile pe 11.000 m pătrați ! Prin comparație, Catedrala Mântuirii Neamului ocupă o suprafață de „doar” 38.000 m pătrați ! De aproape 4 ori mai mare ! Nu mai spun de alte date tehnice care o situează printre cele mai înalte clădiri din București etc. În fine, să trecem mai departe.

Presa a trecut la treabă, serios acum, mai ales după vizita lui Iohannis la Ankara.

Muftiul Cultului Musulman din România a dat explicații peste explicații (aici). Presa română nu le preia decât cu modificarea radicală a datelor. Așa a ajuns Evenimentul Zilei să anunțe „îngrozit” că în școala islamică (școala în care se învață Coranul și unde se formează educația religioasă a islamistului) ar urma să învețe nici mai mult și nici mai puțin decât 600.000 de studenți islamiști ?! Unde naiba or încape ăștia ? Cei care nu sesizează enormitatea, le atrag atenția că acest număr reprezintă peste o treime din numărul populației Bucureștiului ! Este aproape cât populația unui județ ! La o astfel de populație îți trebuie resurse financiare imense, nu mai spun de un sistem logistic atât de elaborat încât ar însemna să ajungem cu Bucureștiul la aproape 3 milioane de locuitori. Dar în mintea jurnaliștilor români nu încap și elementele ce țin de rațiune, cel puțin la susținătorii lui Băsescu, pauza neuronilor este obligatorie.

Politicienii aflați în treabă cu alegerile, au tot felul de idei trăznite, ba chiar tâmpite de este să mă feresc de ipocrizie.

Băsescu cere o ședință specială a CSAT ca să se analizeze situația de risc la adresa securității naționale. Madam Firea-Pandele cere cu emfază un referendum local, pe banii Guvernului (ce mama naibii !) de unde să reiasă dacă bucureștenii sunt de acord cu construirea unei moschei în București, Ludovic Orban este categoric atunci când afirmă că el (ca viitor primar !) nu va aproba construirea moscheii, pentru că el știe că bucureștenii nu vor, alții o dau cotită evitând soluția constituțională. Să ne fie cu iertare, dar să ceri ortodocșilor extremiști părerea în această problemă, mi se pare o lipsă de bun simț politic. Ca să nu spun mai multe.

În situația în care primăria Bucureștiului nu are o motivare rezonabilă să se opună construcției moscheii, atunci va pierde un proces în instanță, cu daune. Pentru că există prevederi constituționale codificate în prevederi legale care împiedică statul, prin oricare organism administrativ, să intervină în viața comunităților religioase.

Avem o comunitate de religie musulmană istorică, doamnelor și domnilor ortodocși, sunt cetățeni români care au dreptul să își promoveze religia așa cum au dreptul toate celelalte comunități religioase recunoscute de stat. Au dreptul să își construiască moschei acolo unde sunt „enoriașii” lor, pentru ca aceștia să aibă unde îndeplini ritualurile religioase specifice. Din moment ce pentru Biserica Ortodoxă Română s-au tot dat aprobări de construcție a bisericilor unde nici nu îți trecea prin cap, de ce să nu se permită unei comunități religioase musulmane din București de aproape 10.000 de persoane, dacă nu chiar mai multe să aibă un lăcaș al lor ?

Că vor sau nu, în București va exista o moschee aparținând de Cultul Musulman din România în care se va promova tipul de islamism existent în țară, pentru a contracara extremismul islamist promovat prin „moschei”/case de rugăciuni ale irakienilor, iranienilor, afganistanezilor sau a altor etnii de religie musulmană.

O acțiune a statului împotriva proiectului moscheei este o încălcare foarte gravă a prevederilor constituționale. Punem în stare de inferioritate cetățeni români față de alți cetățeni români. După câte se pare, suntem pe o pantă periculoasă a încălcărilor repetate ale drepturilor unor categorii de cetățeni pentru motive din ce în ce mai idioate, mai trăznite. Asta ne mai lipsea, o înfruntare religioasă între comunitățile din România ! Unii oameni sunt cam duși cu capul.

Cu minte ... cât într-un cur de găină !

Am citit un comunicat de presă dat de Tăriceanu, la Râmnicu Vâlcea, în care face o afirmație ciudată având în vedere comportamentul politic al acestei formațiuni dar, în special, al liderilor.

„Eu vreau să ne batem de la egal la egal cu celelalte partide și, în special, să ne adresăm electoratului de centru-dreapta și electoratului liberal care are nevoie de o reprezentare, care astăzi e asigurată de ALDE. ALDE este singurul partid liberal”.

După ce a copiat, sârguincios, din statutele PNL (mai noi și mai vechi), pentru propriul statut, ALDE vine și se reclamă, prin vocea lui Tăriceanu, ca singurul partid de centru-dreapta din România dar și liberal. Am spus eu de mai multe ori că tipul este plecat cu sorcova, acum am și dovada.

Pentru a motiva concubinajul cu PSD, Tăriceanu și ai lui au susținut, public, faptul că ei dezvoltă o politică social-liberală modernă. Cum s-ar spune, ei sunt cei mai de dreapta social-democrați și cei mai de stânga liberali.

Acum, Tăriceanu spune că ALDE al lui este de centru-dreapta, singurul partid de centru-dreapta din România (?!). Bine, ca partid de centru-dreapta el spune că este liberal (singurul partid liberal ?!), deci nu mai are ce căuta în „tranșeea” social-liberală ! Individul se cam contrazice prin comportamentul politic !

Pentru că în capul lui Tăriceanu este multă confuzie, formulează astfel ținta electorală: „să ne adresăm electoratului de centru-dreapta și electoratului liberal”. Hopa !

Liberalii sunt de centru-dreapta. Fac parte din curentele politice moderate, având asemănări cu creștin-democrația și conservatorii. Atrag atenția că o formulare corectă, publică, a poziției politice a PNL a avut-o Crin Antonescu care a explicat de ce PNL trebuie să se alăture curentului politic de centru-dreapta al Parlamentului European, curent reprezentat de PPE și să iasă din curentul politic social-liberal al ALDE, format în special din partide social-democrate care nu au dorit să fie în PES și partide liberale cu puternice legături în social-democrație.

Rămânând la Tăriceanu să observăm din nou afirmația. O țintă o reprezintă „electoratul de centru-dreapta”. Unde este acesta ? În PNL care este liberal (fără discuție), o parte în UDMR și o parte, posibil, în alte formațiuni mai mici, formațiuni de lideri politici cu pretenții de genii politice, făuritoare de țări și popoare (cum ar fi Traian Băsescu cu PMP, Monica Macovei cu M10, Nicușor Dan cu organizația lui hotărâtă să salveze Bucureștiul !). În concluzie, Tăriceanu are ca țintă electoratul PNL, al UDMR, al altor formațiuni care își reclamă apartenența la liberalism (cu note comice la unii, mai ales la cei care reclamă întoarcerea la liberalismul „clasic”, nici ei neștiind de unde să îl ia și de la care formațiune politică europeană să ia exemplul).

Tăriceanu nu se poate dezminți și vine și cu alt electorat „țintă”. Electoratul liberal ! Păi, acesta nu mai este de centru-dreapta ? Este altceva ? Bag seama că în capul lui Tăriceanu este o mare confuzie din moment ce separă electoratul liberal de curentul politic moderat denumit „centru-dreapta”.

O vorbă românească spune că „prostul până nu'i fudul, parcă nu e prost destul”. Dacă mai amintesc și faptul că același Tăriceanu excludea, cu niște ani în urmă, orice contribuție a liberalismului la componentele sociale ale politicii țării, afirmând cu emfază că liberalismul se ocupă de economie, componenta socială a politicii fiind exclusiv a social-democrației, atunci este clar pentru mine că Tăriceanu a dat în mintea copiilor neștiind cum să mai împace social-democrația practicată de membrii ALDE proveniți din PC-ul lui Dan Voiculescu cu liberalismul unora care l-au însoțit la plecarea din PNL, bașca noii membri care s-au alipit noii formațiuni în urma procesului politic al fuziunii dintre PNL și PDL-ul condus de Blaga.

Având în vedere un sondaj care îl scotea pe Victor Ponta ca cel mai reputat intelectual al țării, în dauna multor intelectuali reali, contemporani sau existenți în cărțile de istorie, nu mă miră faptul că Tăriceanu și ALDE al lui vor avea susținători la actualele și, posibil, viitoarele alegeri.

Mai există o vorbă care se pretează aici: spune-mi cu cine te'nsoțești ca să spun cine ești. Zicerea are suport în realitate.

Imigranții „pun mâna” pe o țară europeană slabă, Grecia. Sunt sprijiniți să ocupe Europa. No border, no nation ?!

Am văzut acestă poză care spune multe. Foarte multe. Periculos de multe.

Fenomenul migrației este o tragedie nu doar pentru migranți ci și pentru cei care îi primesc, dacă fenomenul migrației iese din cadrul legal internațional acceptat, prin consens, de statele lumii.

Imigrația necontrolată a suferit un eșec. De ceva timp, statele europene nu au mai acceptat imigranții care nu aparțin Siriei și Irakului, apoi s-a ajuns la acceptarea doar a celor care din Siria și Irak fiind fac dovada că sunt din zonele afectate de conflicte militare, în special din zonele în care activează ISIS și Al Qaeda. Dovada prezentată de imigranți trebuie să fie un document de identitate. Un pașaport. Au apărut pașapoarte false. Mii de așa-ziși cetățeni sirieni au luat cu asalt granițele europene însă a apărut și informația că multe, mii de pașapoarte siriene, sunt „eliberate” de administrația ISIS. Pe lângă cele false.

Știrile curg, zilnic apar noi informații care scot în evidență faptul că nu asistăm la o migrație a celor afectați de război ci în special a celor care își doresc să trăiască într-o altă țară decât țara de origine, așa numiții imigranți economici. Numărul imigranților economici este imens față de numărul refugiaților din Siria și Irak.

Europa nu este în pericol, încă, ca grupare de state asociate economic și politic însă unele state europene sunt puse în fața unui mare pericol din cauza imigranților și în special a grupurilor europene de sprijin a acestei migrații. Poza de mai sus are și această semnificație. Mesajul este politic. Strict politic. Nu cred că imigranții care îl afișează sunt autorii lui. Nu vreau să cred, încă, așa ceva, pentru că dacă ar fi așa, atunci pericolul ar fi și mai mare. Este o declarație politică împotriva statelor europene, a națiunilor, a dreptului suveran al statelor europene de a-și hotărî propriul destin. De aceea cred că este un mesaj al grupurilor anti-europene din Europa, grupuri anti-UE în special, grupuri care au sprijin politic al unor partide europene nostalgice și revanșarde, revizioniste. Eu nu uit unele mesaje politice ale UDMR din anii trecuți, mesaje care îndemnau la „permeabilizarea frontierelor între statele membre ale UE până la dispariția lor” ! Permeabilizarea înseamnă, de fapt, renunțarea statului la suveranitate asupra teritoriului național, practic la dispariția statului. Iar mesajul din imaginea de mai sus tocmai asta cere.

Unele state europene cu mari pretenții de vedete politice până mai ieri, azi fac dovada slăbiciunilor interne grave. Grecia este vedeta. Grecia suportă azi consecințele politicilor socialiste după care s-a condus ani și ani de zile. Grecia este într-o fază periculoasă pentru populația țării care a fost aburită zeci de ani cu politici socialiste. După ce a încercat să destrame zona euro și să slăbească UE, acum s-au trezit că rămân cu imigranții în țară iar vecinul Turcia nu acceptă să îi primească pe cei care nu pot pătrunde mai departe în Europa.

Cifrele date publicității de autoritățile macedonene, dar și din alte state, arată că numărul refugiaților este din ce în ce mai mic. În Grecia rămân din ce în ce mai mulți imigranți economici. Din Iran, din Afganistan, din Pakistan, din India, din state ale Asiei de Sud-Est. Majoritatea de confesiune islamică. La Idomeni, imigranții economici au trecut la agresiuni și asupra autorităților macedonene dar și asupra autorităților grecești. Mai mult, imigranții au devenit o forță care începe să dicteze autorităților grecești „regimul” aplicabil zonei. Au blocat circulația pe comunicațiile de legătură cu Macedonia. Iar Grecia dă declarații plângăcioase și acuză statele europene că nu o ajută iar pe turci îi face vinovați că permit imigranților să treacă frontiera.

Grecia este un stat eșuat. Criza unor state europene generată de imigrație - creșterea exponențială a extremismului -, și pericolul imigrației agresive, violente, își are originea în incapacitatea Greciei de a fi stat. Grecia s-a complăcut în starea de „sat de vacanță”, de „stațiune turistică” și a uitat să mai fie stat național și unitar, independent și suveran. De aceea este atât de slabă să își apere prezentul și trecutul.

În această notă trebuie „citită” și intervenția, în forță spun eu, a UE și NATO în Grecia. Este o intervenție de recuperare pentru Europa și NATO a statului grec. Ce spune Tsipras zilnic este doar un fel de gargară cu pioneze. Turcia dă o mână de ajutor pentru recuperarea unui stat eșuat prin convenția încheiată cu UE. Turciei nu îi convine o Grecie eșuată, nu îi convine ca la Marea Mediterană să aibă un nou Stat Islamic pe teritoriul Greciei, așa cum se prefigurează viitorul dacă Grecia ar fi lăsată singură. Turcia a știut că statele europene vor lua atitudine și vor bloca Grecia. Trebuie să recunosc și faptul că Turcia îi și pedepsește pe greci prin refuzul de a-i primi pe imigranții care au trecut în Grecia înainte de semnarea acordului cu UE. Agenda de aderare a Turciei la UE a fost blocată ani și ani de Grecia și de statele cu care Grecia a avut înțelegeri „obscure”.

Ce va urma ? Ce va face statul grec ? Autoritățile din Grecia își vor aminti care le este rolul într-un stat democratic ? Își vor aminti că au obligația să își apere cetățenii, în special în fața agresiunii externe sau a agresiunilor venite din partea unor străini ? Vom vedea. Deocamdată, Grecia este un stat care poate fi confiscat de imigranții economici din lumea islamică.

Una din marile probleme ale Europei, ale fiecărui stat membru al UE este să răspundă provocărilor de zi cu zi ale „susținătorilor imigrației”. Susținători organizați în așa-numitele „societăți civile”, organizații agresive față de statele naționale, unele cu anvergură internațională deosebită. Organizația medicilor fără frontiere a făcut un gest semnificativ: a anunțat că își retrage sprijinul acordat imigranților în Grecia pentru că UE și statele UE au închis culoarul balcanic de imigrație ! Tot această organizație își duce sprijinul și este găsită în taberele jihadiștilor în luptă cu statele în care acționează pentru a le asigura asistență medicală de care duc lipsă. Această organizație spune că ajută populația locală însă principalele persoane cărora le acordă asistența medicală sunt luptătorii jihadiști care, spun ei, au dreptul la protecție sanitară. Organizația medicilor fără frontiere asigură, de fapt, una din capacitățile necesare unei forțe armate pentru a putea duce acțiuni de luptă.

Pe lângă această organizație mai sunt o groază, multe dintre ele cunoscute pentru opoziția față de statele naționale și suveranitatea acestora, multe dintre ele clamând dispariția granițelor naționale și deschiderea frontierelor pentru a permite migrația populațiilor care nu mai au spațiu vital sau nu au resurse pentru un anume nivel de trai. Majoritatea apelează la datele statistice care arată o creștere a populației lumii peste posibilitățile teritoriilor în care există această creștere de a le asigura supraviețuirea și mai nou, susțin imigrația în statele care au o scădere naturală a populației dar și un nivel de viață excelent. Aceste organizații se lovesc în demersurile lor de istoria statelor europene, de statalitatea lor, de legislația lor protectoare față de nativii respectivelor state, de cultura, religia și obiceiurile acelor populații. De aceea vedem cum prin orice mijloace aceste organizații încearcă să mai pună „o cărămidă” la construcția unei lumi fără state și granițe, fără cultură națională, fără drepturi pentru populațiile care locuiesc în teritoriile istorice. Politic au sprijinul partidelor socialiste, financiar au sprijinul organizațiilor multinaționale care sunt obligate să respecte anumite reguli în statele în care inițiază afacerile și dau taxele, social au sprijinul imigranților sau a urmașilor lor din generațiile a II-a și a III-a, principalii activiști ai unor astfel de organizații civice.

Ei bine, eu sunt împotriva ideii „fără frontiere”, „fără națiune”.

Sunt și împotriva porcăriei aruncate în spatele statelor europene de Germania. Este inadmisibil, după părerea mea, să aduci în Europa, nu în Germania, imigranții din statele islamice și să provoci astfel conflictul cultural și de aici o stare de război între imigranți și populațiile native. Degeaba spune Merkel că Germania poate absorbi imigranții, că are o populație mare care este determinantă din moment ce imigranții circulă prin state cu o populație aproape egală cu numărul imigranților aflați în deplasare. Macedonia are puțin peste 2 milioane de locuitori, Muntenegru are aproape 622 mii locuitori, Slovenia are în jur de 2 milioane de locuitori și lista poate continua.

Germania a acționat și împotriva unor principii europene, principii în baza cărora UE a luat ființă și s-a extins. Din moment ce aduci imigranți din statele islamice sau preponderent islamice, pui stop migrației legale a forței de muncă în spațiul UE ! Oprești și libera circulație dar și stabilirea domiciliului cetățenilor UE în spațiul german pentru că milioanelor de imigranți islamiști le vei asigura și spațiu de locuit, le vei destina și resursele germane pentru un trai decent, vei opune altor cetățeni europeni cultura imigranților islamiști astfel că Germania va deveni o țară descurajantă pentru majoritatea europenilor care, trecându-i frontierele, vor avea în față alte reguli de conviețuire decât cele deja cunoscute. Politica Germaniei este o porcărie ! Ba chiar pot spune că este un sprijin pentru organizațiile așa zis „civice” care vor să distrugă statele și națiunile.

Să nu mai fim ipocriți !

Nu spun cel mai important. Spun foarte important pentru că toți partenerii pe care îi avem, de bună credință, aduc în acest parteneriat câte ceva din plusul de valoare pe care îl au.

Pentru noi, Turcia a fost mereu alături, nu doar fizic. Este mai greu de explicat celor care și-au pus ochelari de cal și apelează la fantezii atunci când adoptă o poziție publică anume.

Mă deranjează enorm faptul că acei care se revoltă împotriva convenției dintre România și Turcia privind moscheia ce urmează a fi construită în București susțin, cu sau fără știință, propaganda rusă. Nu mă sfiesc să spun asta pentru că așa văd situația.

Nu văd de ce comunitatea musulmană română să nu aibă dreptul să își construiască un lăcaș de cult în timp ce alte comunități religioase au acest drept ?!

M-am săturat să văd cum ortodocșii cresc starea de tensiune religioasă din țară pentru motivul fluturat peste tot că ei sunt majoritari. Acum au luat foc împotriva comunității religioase musulmane, ieri erau împotriva comunității religioase catolice (aici sunt adevărate războaie de exterminare !), local se duc războaie cu comunitățile protestante etc.

România este țara tuturor cetățenilor ei. Așa cum este a ortodocșilor este și a musulmanilor, a catolicilor și a altora care au alte obiceiuri religioase, ba chiar nu aparțin unei religii !

Azi ortodocșii vituperează împotriva moscheii în timp ce înalță o ditamai catedrală. Este incorect. Din moment ce suntem un stat european care promovează democrația, din moment ce între stat și fiecare cult religios luat separat nu există o legătură existențială, atunci trebuie să acceptăm faptul că statul nu poate obliga membrii unui cult religios să renunțe la propria credință sau să își limiteze manifestările religioase potrivit practicilor respectivei credințe. Este neconstituțional.

Pentru mine, toate religiile sunt la fel. Toate sunt străine acestui spațiu geografic. Toate au rămas în acest spațiu geografic prin crimă și teroare.

Din moment ce ortodoxia are dreptul să își facă o catedrală, au dreptul și musulmanii la o moscheie. La fel cum au dreptul și celelalte culte religioase recunoscute de stat să își construiască locașuri de cult de ce mărime vor. Dar fără bani de la statul român. Dar dacă statul român dă bani pentru un cult, atunci este normal să dea bani pentru fiecare cult în parte, nu după numărul ipotetic de credincioși, ci după obiectivul imobiliar pentru care cer bani. Statul român a băgat milioane și milioane de euro în bisericile ortodoxe. Să bage și în construcția moscheii cultului musulman din România pentru a restabili egalitatea, pentru a respecta egalitatea constituțională.

Ca politică de stat, dacă această moscheie întărește niște legături internaționale, atunci cu atât mai mult trebuie acceptată și construită. Musulmanii din România sunt cetățeni români, comunitățile turco-tătare sunt cofondatoare ale statului român modern, de aceea Carol I a construit Marea Moscheie de la Constanța, în 1910, ca semn de omagiu pentru comunitatea musulmană din Constanța. Mai mult, Cadrilaterul devine teritoriu românesc în urma unui referendum local care a fost determinant. Populația majoritară, preponderent turco-tătară, de credință musulmană, a votat pentru unirea cu România, Cadrilaterul fiind de fapt „Dobrogea de sud”. Orientarea pro-România a comunităților musulmane din Dobrogea a fost puternic influențată de Turcia. În 1940 când România a „retrocedat” Cadrilaterul către Bulgaria, presiunile au fost foarte puternice din partea Germaniei.

Eu sunt pentru construcția acestei moschei în București. Cred că este bine și pentru că vom avea o mai mare contribuție a comunității musulmane la securitatea țării în fața agresiunii islamului radical.