Lăcustele birocratice. Jaful din descentralizate.

Au început să apară semnalele din teritoriu că a început invazia lăcustelor birocratice. Prăduiesc tot. Apucă, iau cu japca, ascund, mistifică, mint de îngheață apele.

Cunosc comportamentul. Am trecut prin așa ceva. Nu este o noutate, are rădăcini adânci, face parte din educația birocratică a funcționarilor publici. Lăcomia este considerată o calitate. Fii lacom. Fii apucător. Fii nesimțit. Consideră bunul statului ca fiind o avere personală.

Liberalul Horea Uioreanu nu a tăcut. Sunt sigur că la Liviu Dragnea au ajuns semnale de același fel și de la colegii de partid. Probabil la fel de nemulțumiți. Pe bună dreptate. Degeaba transferi un departament public de la un minister către autoritățile locale dacă nu îi transferi și oamenii și mijloacele. Nu doar fondurile. Tâlhăria acceptată ar obliga consiliile locale și primăriile să folosească primii bani pentru dotarea descentralizatelor, nu pentru asigurarea salariilor și a funcționării instituțiilor. Iar asta este o mare prostie.

Horea Uioreanu a tras semnalul de alarmă public. Să știm și noi, nu doar ministrul de resort:

„Bunurile materiale ale acestora sunt transferate pe șest și extrem de rapid de la actualii administratori spre agențiile și instituțiile care rămân în subordinea ministerelor. Astfel, autoturismele din patrimoniul Agențiilor Județene de Protecție a Mediului au fost transferate, printr-o simplă semnătură, spre Garda de Mediu, structură care rămâne la ministerul de resort. Probabil că mai sunt situații similare, eu fac referire la cele care mi-au fost deja aduse la cunoștință.

...

Sunt convins că vă doriți, cel puțin la fel de mult ca și noi, președinții de consilii județene, ca acest prim pas în descentralizare să fie unul de succes, iar administrația locală din România să funcționeze eficient. Nu este corect să transferați instituții fără patrimoniu și să ne obligați să cheltuim bugetele județelor și municipiilor pentru achiziționare de autoturisme, tehnică IT sau mobilier pentru a asigura funcționalitatea noilor subordonate”.

Remarc poziția lui Liviu Dragnea, ca răspuns la solicitarea lui Horea Uioreanu:

„În cursul zilei de astăzi, voi solicita oficial tuturor ministerelor implicate în procesul de descentralizare să nu permită niciun fel de transfer de bunuri de la structurile care urmează să fie descentralizate către cele care vor funcționa în continuare la nivelul administrației publice centrale”.

„Această tendință de a păstra cât mai mult la centru este expresia rezistenței uriașe a actualului sistem administrativ față de reforma de descentralizare. Este o problemă mai profundă de mentalitate ce se manifestă la nivelul unor funcționari din sistemul centralizat care se comportă ca și cum bunurile statului ar face parte din averea lor personală”.

„Nu voi permite ca o reformă majoră pentru administrația publică din România să fie afectată de încercarea unor funcționari de a-și conserva privilegiile pe care le-au avut în actualul sistem centralizat”.

Sunt de acord cu el. Poate nu ar strica să ia și unele măsuri acolo unde „inițiativele” au fost particulare. Niște destituiri și niște schimbări din funcție nu dăunează sistemului funcționăresc. Iar dacă sunt implicați miniștri, aceștia vor trebui sever atenționați chiar de către premier și organizațiile politice din care fac parte. Până la urmă, comportamentul acesta de lăcustă pusă pe distrugere este un atentat la proiectul descentralizării. Toți care au conceput și realizat aceste fărădelegi trebuie considerați ca opozanți ai acțiunii guvernamentale și trebuie să își primească „plata”. Până la excluderea din administrația publică. Iar dacă sunt miniștri implicați, atunci ar cam trebui remaniați.

Victor Ponta la Gâdea. România se poziționează în regiune.

Nu am urmărit emisiunea de la Antena 3, nu suport modul în care Gâdea moderează. M-am gândit că azi voi avea acces la conținutul emisiunii. Am găsit la HotNews un text. Nu știu cât este de fidel, am avut surprize neplăcute cu acest site. Mă mulțumesc cu ce am găsit iar acolo unde am dubii voi căuta la Antena 3 sau la Agerpres să văd dacă HotNews a preluat în întregime sau nu.

Nu voi pune întreg textul aici, voi selecta ceea ce eu consider (bine sau nu, funcție de opțiunea celui care citește) ca fiind important. Iar eu consider că important este tot ceea ce ține de poziția recunoscută a României în relațiile sale cu alte state. Poziție care are ca suport ce face și ce poate face România în spațiul ei geografic.

Forumul China-ECE de la București a fost stabilit ca urmare a dialogului anterior, din luna iulie, a premierului Ponta cu omologul său chinez. Nici Emil Boc și nici Mihai Răzvan Ungureanu nu au vreo contribuție. Chiar dacă acum se înfoaie amândoi asumându-și merite aiurea. Nici Traian Băsescu nu are un merit aici. Nu are pentru că el nu a fost în China, atunci când a fost, cu încredere și cu sinceritate. Sclav al intereselor „prietenilor” săi politici din vestul Europei nu a avut nici curajul și nici dorința de a separa interesele României de interesele lui de clan politic. Dacă ar fi acționat în interesul României, azi aveam relații vechi cu China. Dar nu a fost să fie.

„Marea problema a noastra e ca nu avem incredere in noi, ca ceilalti ne privesc cu ochi mai putin prietenosi, ca am intrat in UE dar parca nimeni nu vrea si nu crede in viitorul nostru.
Cand o tara atat de mare, China, isi trimite premierul, care sta trei zile, cand 15 premieri - al 16-lea, al Letoniei, nu a venit, din cauza tragediei de la Riga - au venit la Bucuresti si toti au spus "va invidiem, cum ati reusit sa faceti la Bucuresti evenimentul acesta", cand toata presa Europei si a lumii a relatat, iata ce se intampla la Bucuresti, iata o noua relatie intre China si tarile ECe, a fost un puseu de incredere de care toti romanii au nevoie.
Romania are un potential extraordinar, ne lipseste increderea.
Priteteni si adeversari politici m-au felicitat pentru chestia asta, ne-am simtit mandri ca suntem romani”.

Încrederea în noi este importantă. Deosebit de importantă. Fără încredere, nu realizăm mare lucru. Vegetăm. Asta am făcut până acum. Am vegetat sub „conducerea înțeleaptă” a lui Traian Băsescu. Reacțiile lui și ale susținătorilor lui arată că prin organizarea acestui forum și prin pașii concreți deja făcuți în relațiile economice și comerciale viitoare cu China „a fost spartă coaja limitelor” impuse de prietenii politici ai lui Băsescu din vestul Europei care ne doresc doar ca o țară de mâna a doua, bună să importe produsele și serviciile lor însă fără dreptul de a beneficia, la fel ca ele, de drepturile și libertățile pe care le oferă piața liberă europeană, cea clamată în Tratatul Comunității Europene la care am aderat cu ani în urmă. Nu pot să trec cu vederea unele „puncte de vedere” exprimate de alte personaje, cu o anumită poziție în mediul lor, care arată că afirmațiile mele de mai înainte au suport. Afirmațiile lui Peter Balas ( director general adjunct al Directoratului pentru comerț în UE) cu privire la rolul și locul României în cadrul viitorului Acord comercial al UE cu SUA, unde firmelor românești li se pregătește rolul de sub-furnizori ai firmelor din Germania, Franța sau alte alte state vest-europene care au o mai mare reputație comercială în relația cu SUA. În curtea noastră, în România, Alina Mungiu Pippidi de la SAR și GDS, cea care a afirmat că, împreună cu partenerii ei din GDS, l-a consiliat pe Traian Băsescu în luarea deciziilor majore de politică internă și externă, ne recomanda să „ne rugăm” de partenerii din UE să fim ajutați să ne dezvoltăm. Să nu cumva să îndrăznim să criticăm Germania sau Franța sau alt „stat vechi” al Europei pentru pozițiile ostile față de România, pentru opoziția la realizarea unor proiecte care ar fi oferit avantaje evidente Românie, să stăm cuminți și să luăm ciomege pe spinare iar la urmă să le mulțumim.

Parteneriatul strategic cu China nu trebuie doar declarat. Trebuie pus să producă pentru ca beneficiile să fie reale. Iar principalul beneficiu este creșterea încrederii în noi că putem, în orice condiții, să desfășurăm, independent, acțiuni în beneficiul nostru. Este o imensă prostie să condiționăm relațiile cu China de statutul politic al acestei țări. Principalele state ale lumii nu au astfel de probleme. Vorbesc despre cele mai dezvoltate state ale lumii, nu despre oricare stat. Din Europa cea sofisticată și politizată avem la îndemână exemple concrete ca Franța, Germania, Italia care sunt campioane în relațiile cu China. Investițiile chineze în aceste state și comerțul Chinei cu ele acoperă peste 90% din relațiile Chinei cu UE. Noi de ce să nu putem ?

„Dupa aceste trei zile, a ramas o speranta, ca putem sa avem investitii importante, ca putem fi o tara respectata in toata regiunea.
Nu vorbesc de Romania un actor mondial, nu ne putem compara cu SUA sau China, dar in regiunea noastra avem un potential extraordinar.
Speranta dupa vremurile grele din 2009 - 2011”.

Corect. Avem cu ce fi o țară cu potențial, avem cu ce deveni o țară importanță în regiunea noastră. Iar dacă partenerul nostru de azi, China, are disponibilitatea de a promova România ca „pilot” în ECE pentru prezentarea industriei chineze în UE, sub aspectul competenței și competitivității, nu văd de ce să nu profităm de această disponibilitate. Beneficiază și chinezii, beneficiem și noi.

Am înțeles că ideea liniei feroviare rapide a plecat de la chinezi care vor să își promoveze realizările în domeniu. La concurență cu liniile rapide din Franța, Germania, Italia, Spania ... Nu știu dacă linia propusă - Constanța, București, Budapesta, Viena - va fi realizată în întregime însă în mod sigur ar trebui realizată de la Constanța la Oradea, trecând prin București, Brașov, Târgu Mureș, Cluj. Iar dacă rezultatele vor fi mulțumitoare, ar putea fi create alte tronsoane pe relația cu Moldova. Nu este exclus ca Bulgaria și Turcia să participe, ba chiar și Serbia. În fine, sunt enorm de multe variante care pot fi judecate și exploatate.

Am mai înțeles că investițiile în domeniul energetic sunt gata să fie pornite prin contracte cadru. Nuclear-electrica are tot ce îi trebuie. Inclusiv acceptul licenței canadiene. Iar China a acceptat să lucreze cu tehnologia CANDU. Este un semnal că au judecat foarte atent fiecare detaliu al cooperării China - UE. Se vor supune reglementărilor UE în România așa cum alte state ale UE se supun reglementărilor chineze având investiții în China. În plus, cu privire la reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă se pare că nu am găsit pe nimeni disponibil în Europa să participe la finalizarea lor. Investiții de 4-5 mld euro cu recuperare în 15-20 de ani pe reactor nu se găsesc în Europa. China are banii și este de acord să îi bage în reactoare devenind, astfel, partener comercial al Nuclear-electrica. Este foarte bine.

S-a tot vorbit despre linia de credit de 10 mld. dolari. Ponta spune ce este cu ea:

„Ponta: Este deschisa pentru cele 16 state, cand vii cu un proiect, acel credit e garantat de guvernul Chinei, si primele doua proiecte au fost accesate de firme de IT din Romania, unul de 50 de mil de dolari si altul de 40. Au o dobanda foarte mica”.

Se pare că există confuzii în discuțiile jurnaliștilor din media. Investițiile pe care China le va face în România nu au legătură cu linia de credit. Este separată. Investițiile nu au limită financiară. În funcție de înțelegerile cu China privind un obiectiv sau altul, volumul investițiilor poate fi dublu față de linia de creditare. Numai investițiile de la Cernavodă depășesc linia de creditare. Treaba asta este „la mintea cocoșului” însă presa băsistă pe asta pedalează. Pe crearea confuziei între investițiile chineze ce se pot face și linia de creditare care are rolul de a stimula cele 16 state ECE să contracteze cu China.

În afara găinăriilor din viața publică internă puse pe tapet de Gâdea, inadecvat spun eu pentru un interviu care putea să fie în totalitate serios, am mai reținut comportamentul absolut imbecil al lui Traian Băsescu care, deși a fost solicitat de premierii statelor participante la Forum nu a găsit timp să îi invite la Cotroceni. L-a primit doar pe premierul Chinei, Li Keqiang. Nu este bine de loc. Refuzul lui Băsescu de a primi premierii statelor ECE este un afront adus statelor pe care aceștia le reprezintă.

Iau de bune promisiunile lui Ponta că va urmări ca memorandumurile cu China să fie puse în practică. Avem deja declarații ale miniștrilor care sunt implicați. Ramona Mănescu ne-a prezentat și un calendar al acțiunilor viitoare, un calendar al discuțiilor de informare dar și de negociere a contractelor, Niță de la energie este pregătit pentru pasul următor, Oltchim are propuneri de privatizare după jaful la care a fost supus pe timpul guvernărilor băsesciene ... Asta trebuie să urmărim noi cu atenție. Pentru că de la această colaborare putem avea rezultate palpabile. Locuri de muncă, produse și servicii de calitate, venituri mai mari la buget.

Parafarea Acordului de Asociere între UE și R. Moldova.

Ziarul „Timpul”.

„Procedura este efectuată de negociatorii şefi din partea Moldovei pentru asocierea cu UE - ministrul afacerilor externe şi integrării europene, Natalia Gherman, şi viceministrul economiei, Octavian Calmâc, alături de negociatorii şefi din partea UE. Este vorba şeful Direcţiei pentru Europa de Est, Caucaz şi Asia Centrală a Comisiei Europene, Gunnar Wiegand, şi  negociatorul şef asupra creării Zonei de Comerţ Liber din partea Comisiei Europene, Luc Devigne”.

Sunt 900 de pagini, este treabă de câteva ore bune. Câte 4 semnături pe fiecare pagină. Este și semnalul că negociatorii au terminat partea tehnică a procedurii. Înseamnă că toate textele au fost convenite și că devin obligatorii de la momentul în care sunt aprobate/asumate potrivit procedurilor interne ale părților contractante. Să vedem, în viitor, cum va fi procedura de aprobare a acordului potrivit legilor din R. Moldova. Dinspre partea UE, la fel, voi urmări procedura de aprobare a acordului.

Acordul naște obligații juridice internaționale atât pentru UE cât și pentru R. Moldova. Va fi ca la noi. Am îndeplinit obligația „x”, UE a îndeplinit obligația „y”. CE va avea un birou la Chișinău care va monitoriza ferm toate obligațiile asumate de R. Moldova și va evolua realizările prin comisii (cu membri destul de exagerați în pretenții, unii chiar nesinceri). Dar tot răul înspre bine.

Noi, România, va trebui să ne depunem ofertele la CE pentru asistența ce se acordă R. Moldova pentru îndeplinirea cerințelor Acordului. Noi am primit asistență, substanțială, de la Germania, Franța, Spania, Olanda, Suedia, Danemarca ... Acum este rândul nostru să întărim asistența ce se acordă R. Moldova. Iar dacă guvernele celor două state vor avea în vedere întregirea țării într-un timp din viitor, nu ar strica ca asistența României să fie axată pe domeniile cele mai sensibile ale viitoarei reîntregiri. Normal ar fi ca asistența să fie însoțită de contracte economice care să permită R. Moldova să capete mai multă independență energetică față de Rusia (o soluție ar fi chiar parteneriatul nostru privat cu China ce tocmai „a prins glas”), iar despre dezvoltarea accelerată a infrastructurii dintre România și Moldova nici nu se mai pune problema. Este o treabă urgentă care are prioritate.

Obiectiv strategic: întregirea țării.

Mediafax. Traian Băsescu la TVR1 despre întregirea țării. Dacă în R. Moldova va exista un curent unionist, întregirea țării se va face fără probleme, România fiind pregătită pentru eveniment. Acum nu este posibil. Nu sunt condițiile necesare procesului de întregire însă un pas important este sprijinul pe care România trebuie să îl acorde R. Moldova pentru aderarea la UE.

Sunt de acord cu cele spuse de Traian Băsescu. De fapt, este o poziție rațională pentru oricare dintre fruntașii noștri politici.

Băsescu mai afirmă că un factor de risc pentru România și R. Moldova sub aspectul securității regionale îl constituie refuzul Ucrainei de a continua procesul de aderare la UE. În context, Băsescu a afirmat că Rusia fără Ucraina este mai slabă.

Nu pot să nu fiu de acord.

Se poate merge în profunzime cu analiza fiecărei afirmații pentru a justifica de ce așa și nu altfel. Eu voi merge deoarece observ că avem manifestări pro-uniune foarte încărcate sentimental. Este o diferență uriașă dintre dorință și posibilitatea punerii ei în practică.

Să spunem că se va conveni unirea României cu R. Moldova. Azi sau în zilele următoare. Au loc referendumuri, au loc adunările parlamentare care convin, de ambele părți ale Prutului că populațiile celor două țări doresc unirea și proclamă unirea. De aici încolo începe să ne doară capul. Pentru că de la exprimarea dorinței la punerea ei în practică și mai apoi la viața de zi cu zi vor fi multe probleme de rezolvat.

În primul rând dispare un stat independent. România, va avea noi frontiere și va trebui să se comporte ca stat succesor al R. Moldova în tratatele pe care le-a încheiat statul moldovean cu statele vecine și alte state. Iar asta presupune noi acorduri de stat cu Ucraina, în special, dar și cu alte state cu care R. Moldova a avut relații de orice natură. România va trebui să preia problemele transnistrene și găgăuze. Viața politică românească se va confrunta cu noi riscuri pentru care vor trebui găsite, din timp, soluții. Unirea celor două state va influența major procesul de integrare al României în Uniunea Europeană. Practic, România preia obligațiile pe care R. Moldova le-a asumat în relațiile sale de aderare la Uniunea Europeană. Problemele pe care R. Moldova le are și la care trebuie să lucreze în procesul lung de aderare vor fi preluate de România care, culmea, ea însăși are problemele ei. Cea mai mare povară, azi, o constituie subdezvoltarea pe care o aduce R. Moldova și dependența ei de piețele tradiționale din spațiul CSI. Din punct de vedere comercial, se va renunța la o serie de contracte care sunt în derulare cu state din CSI pentru că produsele deja contractate nu mai îndeplinesc criteriile standard ale produselor admise în UE. Iar toate acestea vor genera în spațiul est-european o mare frământare. Azi, România poate fi pregătită să se unească cu R. Moldova din foarte multe puncte de vedere însă nu poate rezolva problemele Moldovei. Din cauza Tiraspolului nu va putea îndeplini condiția de asigurare a securității celorlalte state membre ale UE la frontiera externă a uniunii. Practic, pentru România în procesul de integrare europeană unirea acum este un regres. Mare.

Să spunem că România va începe să gândească întregirea țării de pe acum pentru ca la momentul oportun să fie făcut pasul. Ei bine, pentru asta trebuie ca cele două guverne să construiască o strategie foarte bine articulată. Bazată pe realitatea cotidiană și având în vedere eventualele evoluții ale statelor din zonă. Absolut toate măsurile ce se vor lua vor costa. Mult. Enorm de mult. Sunt bani guvernamentali care merg în direcția unificării fiind luați de la dezvoltare. Să fie clar, securizarea frontierelor României întregite va costa enorm, iar asta este o urgență de primă mână. Sub aspectul apărării naționale iar se impun, tot în regim de urgență, măsuri pentru pregătirea teritoriului R. Moldova după planurile MStM General român, una din problemele deosebite fiind reorganizarea Armatei și dotarea acesteia potrivit noilor obligații. Tot în regim de urgență va trebui rezolvată problema infrastructurii rutiere și feroviare astfel încât întregirea țării să devină reală, efectivă, nu doar formală.

Reorganizarea administrativă a teritoriului reîntregit va fi o mare provocare. Foarte costisitoare. Și dacă este să ne luăm după fiecare problemă administrativă în parte ajungem la o concluzie copleșitoare: Suntem pregătiți pentru întregirea țării dar nu avem cu ce. Cel puțin azi. Iar dacă cele două guverne nu vor lucra în interesul întregirii României, nu vom fi pregătiți nici mâine.

Întregirea țării este un vis frumos. Putem să lucrăm în acest sens în cadrul procesului de integrare al R. Moldova în Uniunea Europeană. Cu cât R. Moldova se apropie mai mult de UE, cu atât va fi mai bine. Dacă însă se va lucra pentru întregire fără gânduri ascunse, R. Moldova va trebui să se organizeze administrativ după modelul românesc, va trebui să preia legislația română și standardele din România pentru ca întregirea care se va face la o dată ulterioară să nu aibă de suferit. Pe de altă parte, România va trebui să contribuie, direct și indirect, la pregătirea R. Moldova pentru întregire. Împreună cu autoritățile moldovene să organizeze securitatea frontierelor, să pregătească teritoriul pentru apărare, să formeze unități militare comune pentru ca la întregire să nu existe diferențe majore între forțele armate ale celor două țări. Uf, sunt tare multe probleme de rezolvat.

Întregirea este un obiectiv strategic. Însă nu se poate face bătând din palme. Este un proces mult prea complex pentru a fi tratat doar cu sentimentalisme.

România se consideră stat membru al UE, nu o anexă. Declarații Ponta și Ramona Mănescu.

Mediafax. Iau o parte din expozeul lui Victor Ponta făcut cu ocazia Furmului China - ECE.

Îmi plac aceste declarații. Îmi convin. Reflectă o realitate și sunt un răspuns „îngrijorărilor” exprimate de niște „anonimi”, persoane „importante” de la Bruxelles. Sună ca dracu. Persoane „importante” care însă doresc să rămână „anonime” !

Voi mai adăuga și declarații ale Ramonei Mănescu, ministrul liberal al transporturilor, foarte bun cunoscător al UE și al mecanismelor interne ale uniunii. Declarații care îmi plac pentru că pun punctul pe „i”.

Cele două exemplificări mă ajută pe mine atunci când citesc informații „de spaimă” oferite de diferiți habarniști din mediul românesc născuți sub „semnul” slugii care consideră că a fi slugă proastă este supremul țel al românilor.

Expunere a lui Ponta la Forum, text Mediafax:

„„El a arătat totodată că şi China are nevoie, de asemenea, de o Europă puternică, de un partener puternic pe scena mondială, şi că, cu cât mai puternică este Europa, cu atât va fi mai bine pentru China şi pentru restul lumii.

"Însă, trebuie să spun astăzi, aici, foarte clar: Europa poate fi puternică doar dacă toate ţările din Europa se dezvoltă din punct de vedere economic suficient de rapid pentru a creşte standardele de trai, infrastructura şi serviciile sociale, iar Europa poate fi puternică doar dacă toate ţările prezente astăzi aici, chiar dacă nu sunt încă membre ale UE, se pot integra în acest program cât mai rapid. UE care include ţările noastre, însă şi alte ţări precum Republica Moldova, Turcia, Ucraina şi, astfel, această regiune poate fi un actor global de care lumea are nevoie".

Premierul a arătat totodată că această regiune a Europei pune atât de mult accent pe relaţiile speciale cu China deoarece majoritatea dintre state sunt "tinere democraţii" şi noi membri ai UE sau ţări în curs de integrare în UE, situaţie care poate fi favorabilă dacă se reuşeşte să fie folosit potenţialul.

Ponta a precizat totodată că ultimele cifre şi previziuni cu privire la România şi la celelalte ţări din regiune sunt pozitive şi încurajatoare, România având cea mai crescută rată de creştere din UE, cu o datorie publică şi un deficit bugetar scăzute.

"Previziunile independente prezentate de regiunea noastră indică că este cea mai dinamică din Europa. Este un lucru extraordinar? Eu cred că nu. Permiteţi-mi să fac o comparaţie: regiunea noastră este precum un student care este plin de energie, care tocmai a terminat facultatea, plin de ambiţie şi muncitor, care tocmai s-a mutat la oraş şi face parte din societate, aşa cum şi-a dorit dintotdeauna, însă el este tânăr şi este slab plătit întrucât salariile mari sunt pentru oamenii cu mai multă experienţă. I-ar plăcea să înveţe mai mult şi sa fie format mai bine, însă cursurile sunt foarte scumpe şi el nu-şi permite să le plătească, nu poate să acceseze tehnologiile performante din acelaşi motiv. Nu are casă şi maşină, iar băncile preferă să acorde credite clienţilor mai vechi, nu unui tânăr cu cotă de risc crescută.

Regulile sunt deja formate şi el trebuie să le respecte fără să pună întrebări, însă aceste reguli ar trebui să ofere oportunităţi egale. El consideră că are aceleaşi obligaţii, însă nu aceleaşi drepturi şi viitorul nu se află în mâinile sale. Cu toţi suntem tineri. Ce ar trebui să facem? Să ne plângem, să ne acceptăm soarta? Nu cred. Nu cred că vom face acest lucru. Trebuie să fim creativi, trebuie să avem încredere în noi înşine, trebuie să avem încredere în potenţialul nostru şi să lucrăm mai mult. Dar, de asemenea, este nevoie să căutăm un partener şi un prieten cu aceeaşi experienţă, cu acelaşi trecut, cu aceeaşi ambiţie şi cu acelaşi interes. Trebuie să lucrăm împreună cu acest partener pentru a găsi oportunităţi, pentru a iniţia proiecte care să ne ducă la succes şi prosperitate””.

Expozeul este și un mesaj pentru celelalte țări participante de a se comporta cu demnitate în interiorul UE, de a nu considera aderarea la UE ca o finalitate a acțiunii politice și statale, este și un mesaj pentru noi, cetățenii români, să înțelegem că de fapt, România nu dorește să fie o „anexă” statală pentru statele care au fondat UE și se află în vârful ierarhiei. Nu ne dorim să le înlocuim, ne dorim să le fim alături, umăr la umăr, ca parteneri egali. De aceea el consideră că relațiile economice, comerciale și culturale cu China pot aduce un plus de valoare fiecărei țări în parte la fel cum și Chinei, care va avea în ECE un partener strategic iar prin ECE un partener complet în UE, așa cum o mare putere economică are nevoie.

În ziarul Cotidianul am găsit afirmații ale ministrului liberal Ramona Mănescu, făcute probabil cu ocazia unui interviu sau la o discuție media, legate de posibilul comportament negativ al altor state ale UE sau al CE ca urmare a parteneriatului cu China pe care l-a încheiat România, cu ocazia Forumului China - ECE.

"Cu siguranță, nu putem vorbi de faptul că Bucureștiul va avea de suferit pentru că a organizat acest forum, un forum economic foarte important, la care au participat state din Europa Centrală și de Est. Este chiar foarte bine pentru România că acest forum s-a organizat la București. Este foarte bine că există această încredere reciprocă între România și China. Este foarte bine pentru noi și în contextul relațiilor României în interiorul Uniunii Europene. Eu spun că și pentru Bruxelles e foarte clar că România este un partener în cadrul Uniunii Europene care a respectat și continuă să respecte valorile europene. Nu există motive ca UE să se îndoiască de corectitudinea României, că nu își va respecta condițiile asumate de bună voie când a devenit membru al UE, condiții de calitate, de mediu, impuse la nivelul Uniunii Europene. Există în prezent relații bilaterale foarte bune între China și state ale Uniunii Europene și nu se supără nimeni. La fel se va întâmpla și cu România. Sigur că există acest cadru european pe care trebuie să îl respectăm, și nu pentru că ne spune Bruxelles-ul, ci pentru că ni l-am asumat, și consider că e bine pentru noi să respectăm anumite standarde, anumite criterii, anumite condiționalități. Trebuie să le respectăm pentru noi, în primul rând".

"Nu trebuie să luăm aprobări. Atâta timp cât respectăm, spre exemplu, pactul fiscal, nu avem de ce să cerem aprobarea Uniunii Europene pentru o relație bilaterală, un acord economic bilateral cu un stat din afara UE. Dacă s-ar pune problema așa, ar însemna că Uniunea Europeană îngrădește dreptul suveran al statelor membre la a avea relații bilaterale cu state din afara UE și nu este cazul. Până în momentul acesta, Bruxelles-ul nu a îngrădit dreptul suveran al niciunui stat membru de a avea relații economice bilaterale cu alte state. Nu au de ce să facă acest lucru cu România. Și, mai mult, acordurile pe care noi le avem și tratatul cu Uniunea Europeană nu le-ar permite să facă acest lucru. Atâta timp cât suntem parteneri corecți, loiali, nu au de ce să facă acest lucru".

Din cele două expuneri reiese faptul că România are în frunte oamenii de care are nevoie. Acum. Mai puțin Traian Băsescu și acoliții lui care în aceste zile se dau de anul morții să arate cât de rău ne comportăm noi față de UE. Ce este ciudat, este faptul că în timp ce loazele care au devenit băsescieni cu acte acuză guvernul și USL pentru relațiile cu China, în timp ce se chinuie să facă o imagine cât mai rea Chinei în relațiile ei internaționale, Băsescu susține demersurile în această direcție ale Guvernului Ponta ! Este de tot râsul.

Mă gândesc la Polonia și Ungaria care în relația cu birocrații de la Bruxelles au o atitudine fermă, foarte fermă. Au avut de câștigat prin acest comportament. Înainte de terminarea „epocii Băsescu” trebuie să ne alăturăm acestor state. Am stat prea mult „în genunchi” pentru a satisface orgoliile personale ale lui Băsescu și a PDL în relația cu alte state și puteri politice europene.

România pentru UE este o țară „de mâna a doua”. Se pare că așa se gândește în CE.

Citesc pe HotNews un interviu luat lui Balas Peter, director general adjunct al Directoratului pentru comerț în UE, implicat în negocierile UE-SUA pentru comerț.

Impresia ? Destul de proastă. UE negociază cu SUA având ca prim obiectiv protejarea industriilor vest-europene, statele „de margine” ale UE, cum sunt România, Ungaria și Bulgaria având prea puține opțiuni de a sta singure în comerțul UE cu SUA. Lor li se prevede un rol de state „ajutătoare”, un fel de industrie pe orizontală care vine să asigure industriei principale sub-produsele și componentele necesare produsului final ce urmează a se face în Germania sau Franța, ca să dau doar aceste exemple.

Răspusurile intervievatului sunt semnificative:

„Reporter: Care sunt sectoarele majore economico-financiare din Europa care vor beneficia de pe urma acestui acord?
Peter Balas: Cred ca toate sectoarele competitive vor avea de castigat. Si sa va dau exemple: in mod cert, UE are un sector competitiv in constructia de masini industriale, dar si in constructia auto, si ele vor fi si mai competitive de-acum incolo. Statele Unite au taxe si impozite mai mari pentru anumite tipuri de vehicule - cum ar fi camioanele, de exemplu, in timp ce UE are taxe mai mari pentru automobile. Toate aceste taxe vor disparea.

Un alt exemplu e industria chimica si farmaceutica, amandoua niste sectoare foarte puternice. Produsele de lux, cosmeticele si altele, la fel de importante. Industria textila, in special moda high-end. Mancarea de inalta calitate - toate acestea reprezinta domenii in care si noii membri, inclusiv Romania vor putea participa. Ori ca exportatori directi, ori ca sub-furnizori pentru companiile vest-europene, pentru care vor produce parti si componente.

Reporter: Care sint avantajele Romaniei din aceasta afacere? Exista studii defalcate pe fiecare stat membru UE in parte?
Peter Balas: Studii exista, dar ar fi trebuit facute de insasi statele membre. Pentru ca atunci cand discutam aceste probleme, ne gandim ca in Comisia Europeana sa asteptam ca statele membre sa dea glas propriilor pozitii. Iar daca se va lua o decizie in privinta negocierilor, atunci ea va fi bazata pe studii.

Nu sunt in cea mai buna pozitie sa dau un raspuns in privinta Romaniei, pentru ca noi am facut studii globale, atat in ceea ce priveste economia UE, cat si industria UE - deci global in UE. Si, cum am mai spus, poate ca exporturile Romaniei, Bulgariei sau Ungariei spre Statele Unite nu vor creste la fel de mult, dar in mod cert vor creste exporturile acestor tari catre Germania, de exemplu, mai ales ca industria auto din Germania va exporta masini facute cu subansamble si piese importate din tari precum Romania, care deja are o cooperare stransa cu grupul Renault. Deci aceasta e un alt domeniu in care Romania isi poate intari rolul de sub-furnizor”.

Știu că azi nu pot spune că avem o imagine mai bună în comerțul internațional cu produsele finite românești, chiar dacă sunt de bună calitate. Mă deranjează sensul afirmațiilor, afirmații care nu pot fi în afara conceptelor cu care UE lucrează în relațiile de comerț exterior. Dacă nu poți exporta un produs în mod direct, partenerul din SUA având de ales între produsul tău și cel al germanului sau francezului sau a altui „european” pentru a avea totuși comerț renunți la exportul tău și produci sub-produse pentru germanul și francezul care are o imagine comercială mai bună și o relație mai bună cu americanul. Practic devii sub-furnizorul germanului sau francezului care realizează exportul. Pentru că produsele sunt limitate cantitativ, producând sub-produse pentru german și francez nu mai ai cu ce face o producție finită proprie. Dispari de pe piața internațională !

M-au deranjat ideile din acest interviu. Nu vrea UE ca România să fie partener egal cu alte state membre în relațiile internaționale ale UE, atunci România va trebui să își caute piețe externe care îi dorește produsele, să caute parteneri externi cu care poate colabora în domeniul investițiilor reciproce și să aibă relații de comerț în favoarea României. Rolul de furnizor al industriei germane sau franceze, olandeze sau belgiene nu are decât să îl ia alții.

Sub-produse pentru industria alimentară, sub-produse pentru industria de mașini, sub-produse pentru alte industrii ... O imagine de coșmar. Afară este vopsit gardul, înăuntru este leopardul. Trebuie să refuzăm ferm acest rol. Le place sau nu celor de la CE, noi trebuie să le arătăm că vrem să fim altceva decât o țară de mâna a doua. Acum se pot înțelege multe din „opozițiile” lor cu privire la integrarea noastră deplină. Chiar și Băsescu, cel care ne-a dus în direcția „subordonării economice” față de economiile vestice, a răbufnit când a auzit de „atenționarea CE” privind relațiile României cu China. Nabuco a fost faultat de Germania pentru că Germania încheiase un acord privat cu Rusia. Servicui/contraserviciu. Germania primește gaz ieftin de la Rusia și îi oferă Rusiei, pe tavă, opoziția necesară și distructivă la proiectul european care ar fi adus o mai mare independență energetică unor state europene. Germania și-a permis o astfel de porcărie pentru că ea este în vârful UE iar statele beneficiare sunt „de mâna a doua”, niște sub-furnizori. Jigodii !

Cred că România va trebui să nu fie de acord cu ce construiește UE pentru relația comercială cu SUA. Din moment ce rolul major al României va fi cel de țară de mâna a doua, nu mai are rost să ne alăturăm unei „ficțiuni de egalitate comercială”. Și așa relațiile noastre cu SUA sub aspectul comerțului reciproc nu iese în evidență. Sub acordul UE-SUA dispărem de tot.

16+1, China și Europa Centrală și de est. Cooperare pragmatică.

Forumul care are loc azi, China-statele din Europa Centrală și de Est, formatul 16+1, care are România ca țară gazdă însă China ca inițiatoare, este un act politic major. Atât din partea Chinei, aflată în ofensivă economică și diplomatică pe întreg mapamondul cât și din partea fiecărui stat participant la întâlnire în măsura în care oferta chineză avansată anterior fiecărui stat european va fi acceptată în totul sau în parte. Forumul este la a doua ediție. Prima ediție s-a desfășurat anul trecut la Varșovia. Desfășurarea acestei a doua ediții vine să confirme interesul Chinei de a continua o acțiune cu bătaie lungă. Nu este exclus ca anul viitor să se desfășoare un al treilea Forum, cu o altă țară gazdă, în măsura în care aceasta își va manifesta interesul. Aceste forumuri se vor opri atunci când China nu va mai avea interlocutori dispuși la cooperări aprofundate cu statul chinez. Nu este exclus ca aceste forumuri să continue cu Polonia și România ca țări gazde.

Pentru că nu sunt mulțumit de informațiile obținute prin intermediul presei, voi încerca să interpretez eu ce îmi oferă sursele oficiale.

Până acum sunt două state interesate în aprofundarea relațiilor cu China mai mult decât au făcut până acum. Polonia, care a organizat primul forum și România. Polonia este prezentă și azi prin primul-ministru la lucrările forumului. Ar fi interesant de aflat dacă de la intențiile anului 2012 exprimate între Polonia și China s-a ajuns la un rezultat. Pentru că, în mod sigur, anul trecut au fost semnate declarații comune chino-poloneze, memorandumuri, scrisori de intenție, acorduri etc. în mai toate domeniile de interes ale celor două țări. Ce s-a întâmplat într-un an de zile ? A fost făcut pasul următor ? Ieri și azi România a făcut pasul făcut de Polonia anul trecut. Mâine va fi o altă țară din Europa Centrală și de Este sau chiar mai multe. Polonezii au deschis drumul. Ceilalți vedem ce au făcut polonezii, vedem ce au făcut chinezii, cât de serioși sunt chinezii în respectarea angajamentelor, cum s-au materializat aceste relații cu pragmatism, pragmatism exprimat foarte atent și puternic de premierul Chinei. Cooperare pragmatică. Punct ! Nu altfel. Nu este loc de interpretare. Cooperarea pragmatică impune utilitatea și avantajul din punct de vedere practic. Nici mai mult, nici mai puțin.

Nu se fac cadouri. China nu dă de pomană nimănui. Nici unei țări. Transformarea intențiilor din documentele semnate ieri și azi în contracte direct aplicabile presupune că fiecare parte este perfect pregătită să facă pasul de la teorie la practică. Pe de altă parte, intențiile din memorandumuri și scrisori au de trecut „furcile caudine” ale licitațiilor guvernamentale pentru domeniile în care statul deține monopolul sau quasi-monopolul. În sistemul energetic sau în transporturi. Ieri și azi, China și-a exprimat intenția de a veni și investi în anumite domenii, noi am spus că ne bucurăm însă suntem obligați să respectăm normele UE cu privire la investițiile guvernamentale. Astfel că firmele chineze vor trebui să își prezinte ofertele pentru proiectele guvernamentale române. Sunt, bineînțeles, contracte ce pot fi semnate în mod direct, contracte de urmăresc un obiectiv clar definit. Cum este linia de transport feroviar de mare viteză cu tehnologie chineză. Aici va trebui încheiat un acord guvernamental pentru că de la linia de rulare până la tren se convine să fie după standardele chineze care îndeplinesc și condițiile standard ale UE. Banii însă, în final, vor fi plătiți din bugetul de stat. Aici vor strâmba din nas germanii și francezii, care au la rândul lor linii de mare viteză. Dacă însă s-a ajuns până aici, încât să fie nominalizată o astfel de colaborare între România și China, înseamnă că discuțiile inter-europene au fost neconcludente, ca să nu spun altceva. Alte investiții de infrastructură se vor supune regimului licitațiilor după sistemul european.

În domeniul energetic sunt investiții de stat și private. La Cernavodă s-au tot perindat unii și alții. Până acum se cerea ca statul să participe direct și imediat cu o finanțare substanțială. Cei care au ofertat nu și-au asumat finanțarea lucrărilor și exploatarea celor două reactoare. Nu am informații cu privire la intenția chinezilor însă faptul că au fost pomenite aceste obiective de investiții de către cei doi premieri mă determină să gândesc că au ajuns la un acord preliminar cu privire la regimul investițiilor. România nu prea are bani la dispoziție așa că partea chineză vine cu totul. Exploatarea reactoarelor date în funcțiune naște niște întrebări însă sunt soluții. Pentru că pragmatismul evocat atât de clar de premierul Chinei impune un rezultat. Nu s-a pomenit degeaba despre aceste obiective.

Victor Ponta a avut dreptate când a afirmat că reușita proiectelor româno-chineze va determina și statele din zona central și este europeană să se implice într-o colaborare cu China. Dacă relațiile polono-chineze și relațiile româno-chineze au rezultate pozitive, zona Europei centrale și de est va beneficia de un impuls major pentru dezvoltare. După mine, va fi o dezvoltare în favoarea Uniunii Europene, modernizarea accelerată având ca suport finanțarea și asistența din partea Chinei devenind, cumva, un aport considerabil la integrarea europeană deplină. Iar îmi vine în minte cuvântul „pragmatic”. Din cauza lui interpretez comportamentul Chinei ca fiind o urmare a unei linii politice majore. China vede Uniunea Europeană ca un partener privilegiat în relațiile internaționale. China știe că Europa Centrală și de Este are nevoie de un ajutor substanțial pentru a ajunge la nivelul celor mai dezvoltate state europene pentru ca Uniunea Europeană în ansamblul ei să fie mai puternică în confruntările economice internaționale. Aceste forumuri au rolul de a stimula țările europene să accepte China ca partener economic privilegiat.

Mai înțeleg că Uniunea Europeană nu a ajuns cu China la un numitor comun privind interesul „pragmatic” de cooperare internațională. Nu mă miră. O parte dintre statele europene sunt prea mult legate de SUA sau Rusia și nu sunt de acord cu o relație mai strânsă cu China. Tot acele state europene sunt cele care nu își doresc o evoluție mai rapidă a statelor din Europa Centrală și de Est pe calea integrării europene și a dezvoltării economice pentru că li se diminuează supremația în Europa. Aceste state au promovat și aplicat, cu ferocitate, o subordonare pragmatică a statelor din Europa Centrală și de Est intereselor lor economice și politice. Dar nici nu pot obliga statele din Europa Centrală și de Est să încheie și să dezvolte relații economice și de altă natură cu China. De aceea au găsit „șopârla” cu „interesele UE” ce trebuie avute în vedere atunci când România și Polonia, deocamdată, intensifică relațiile economice cu China. Sper ca afirmația lui Victor Ponta potrivit căreia România dezvoltă relațiile cu China pentru o dezvoltare și în interesul general al UE să nu rămână doar o vorbă'n vânt. Afirmația lui Victor Ponta trebuie materializată în contracte ferme cu China, pentru că doar astfel România va demonstra că este independentă, că are potențial și că se poate dezvolta nu doar pe baza unor fonduri date de UE, ci prin propriile forțe, dependența României față de mofturile politice ale unor cancelarii europene scăzând semnificativ. Pentru a avea un cuvânt de spus în fața partenerilor europeni, România trebuie să își folosească toate resursele de care dispune. Ei bine, relația strategică și privilegiată cu China este una din resursele majore. O resursă care este disponibilă, este atractivă și care poate evolua mult mai mult decât s-a convenit până acum.

Este o vorbă: mai bine mai târziu decât niciodată. Poate ne vine mintea la cap.

Sabotaj. Joc murdar, antinațional. Băsescu și-a băut mințile.

Mediafax. Președintele Traian Băsescu a convocat ședința CSAT pentru ziua de 26 noiembrie cu începere de la ora 15.00. Tot la Mediafax se comentează în în acea perioadă, primul ministrul Victor Ponta are întâlniri cu prim-miniștrii din țările Europei de est.

Tema: bugetele serviciilor de informații.

Băsescu este plecat cu sorcova. Vrea să distrugă acest forum și să distrugă relațiile cu statele participante. Este o acțiune „de distrugere” începută duminică odată cu declarația de presă idioată de la Cotroceni.

La ședința CSAT trebuie să participe nu doar premierul ci și miniștrii cu care premierul întâmpină oaspeții, premierii altor state.

Nedemnul Președinte al României putea convoca ședința CSAT în altă zi. Bugetul serviciilor ? Poate aștepta.

Ce a vrut Băsescu aseară ? Ce vrea să tulbure ?

Agerpres. Comunicat de presă al Guvernului.

Vizita oficială în România a domnului Li Keqiang, Premierului Consiliului de Stat al Republicii Populare Chineze

„În perioada 25-28 noiembrie 2013, Li Keqiang, Premierul Consiliului de Stat al R. P. Chineze, va efectua o vizită oficială în România, ca răspuns la invitația adresată de Victor Ponta, Prim-ministrul României cu ocazia vizitei întreprinse la Beijing în luna iulie 2013.

Premierul Consiliului de Stat al R. P. Chineze va fi însoțit de o importantă delegație guvernamentală și de oameni de afaceri. Va fi prima vizită în România a unui premier al Consiliului de Stat al R.P. Chineze după 19 ani.

Vizita are drept obiectiv consolidarea relațiilor politice bilaterale, atât în plan politic, economic, cât și în alte domenii, în cadrul oferit de Parteneriatul Amplu de Prietenie și Cooperare dintre România și R. P. Chineză și în contextul pregătirilor pentru aniversarea, în 2014, a 65 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice și a 10 ani de la semnarea Parteneriatului.

În cadrul convorbirilor bilaterale, cei doi înalți oficiali vor analiza stadiul relațiilor dintre România și Republica Populară Chineză, pe trei paliere principale de cooperare — dialogul politic, economic, respectiv relațiile interumane. Vor fi discutate, totodată, liniile directoare pentru consolidarea și aprofundarea în perspectivă a relației româno-chineze, prin proiecte concrete de interes reciproc.

Va fi adoptată o Declarație comună a Guvernului României și Guvernului Republicii Populare Chineze privind aprofundarea cooperării bilaterale. Cu ocazia vizitei, Premierul Li Keqiang va ține și un discurs în Parlamentul României.

De asemenea, în contextul vizitei vor fi semnate mai multe documente de cooperare bilaterală în domeniile energiei (nuclear, termocentrale, hidrocentrale), sanitar-veterinar, industrial, societății informaționale și al culturii.

Cei doi premieri vor avea și un schimb de opinii cu privire la propunerile de pe agenda reuniunii șefilor de stat și de guvern Europa Centrală și de Est—China (16+1), care se va desfășura la București, în data de 26 noiembrie 2013.

De asemenea, în cadrul discuțiilor o atenție deosebită va fi acordată propunerilor de consolidare a relațiilor strategice dintre Uniunea Europeană și China, urmare a deciziilor politice importante luate cu ocazia Summit-ului UE-China, desfășurat la Beijing în perioada 21-22 noiembrie a.c.

Vor fi abordate și alte teme de actualitate de pe agenda internațională”.

Relațiile româno-chineze sunt pe agenda zilnică azi. Ieri, Traian Băsescu a ieșit public, într-o stare de surescitare dubioasă, pentru a provoca agitație în media. Vezi Doamne, el, Băsescu, are ceva de spus cu privire buget și nu numai. Putea să tacă naibii, pentru că bugetul, în forma lui definitivă, nu a fost aprobat de Parlament. Ieșirea lui Băsescu de aseară are doar rolul de a arăta că el există.

Vizita oficială a primului-ministru al Chinei este de o foarte mare importanță. Vorbim de a doua mare putere economică a lumii dacă nu a devenit prima, între timp, vorbim de țara care are cele mai mari și disponibile fonduri pentru investiții, vorbim despre țara care este pentru oricare altă mare putere a lumii un partener dorit și căutat. Vorbim despre intenția declarată a Chinei de a considera România ca o poartă de intrare a produselor chineze și a serviciilor chineze în spațiul Uniunii Europene, o poartă de intrare și a relațiilor politice chineze în spațiul european. Vorbim despre un rol pe care China îl oferă României concomitent cu adâncirea relațiilor speciale existente de zeci de ani.

Cu ocazia acestei vizite, se va desfășura un summit al statelor membre UE din Europa Centrală și de est cu participarea Chinei, un summit care va avea consecințe economice și politice importante. Nu doar pentru aceste state, ci pentru întreaga Uniune Europeană.

În acest context, ce rost a avut intervenția media de aseară a lui Traian Băsescu ? Este evident că declarația lui de presă a fost consemnată în toate ambasadele și a fost pusă pe masa tuturor prim-miniștrilor participanți la summit. Nu mai spun despre faptul că prim-ministrul Chinei, domnul Li Keqiang a fost informat și i s-au prezentat variante de interpretare a discursului băsescian. Vor deduce toți musafirii de azi și mâine că Președintele României, Traian Băsescu, s-a comportat nedemn încercând să distragă atenția opiniei publice de la importanța vizitei înaltului demnitar chinez și a celorlalți premieri ? Vor interpreta discursul lui Traian Băsescu ca o notă proastă dată guvernului Victor Ponta astfel încât acesta să fie pus în inferioritate și în dificultate față de partenerul chinez și partenerii europeni ? Îl vor pune la dosar sau vor rămâne cu convingerea că în România nu este liniștea politică care să permită o mai strânsă colaborare cu guvernul Victor Ponta ?

Nu știu ce vor face, am încredere că au destule informații la dispoziție adunate în timp ca să înțeleagă că acest Președinte al României, din nefericire pentru noi, este doar o caricatură politică.

În mod normal, pentru ieșirea lui Băsescu de aseară în contextul evenimentelor deosebit de importante care au loc azi și mâine, ar trebui ca în Parlament să se adopte o hotărâre prin care această ieșire să fie dezavuată. O astfel de hotărâre a Parlamentului ar arăta lumii că Traian Băsescu nu mai lucrează în interesul națiunii pe care o reprezintă ca atribut al funcției publice deținute.

Vizitele de azi și sammitul de mâine sunt evenimente politice majore care aduc în favoarea lui Victor Ponta și a USL mai multe bile albe.

Pe Vasile Blaga l-a părăsit memoria.

Agerpres. Alba Iulia. Vasile Blaga își încurajează pedeleprele. Nu le pot spune altfel.

Înainte de a posta zicerile comunistoidului Vasile Blaga, se cuvine a face o altă tratare. Cea privind politica și partidul politic.

Politica este calea iar partidul politic este instrumentul cu care niște oameni, cu idei comune, aspirații comune, obiceiuri relativ comune, niște privați în esența lor, oferă societății un model de guvernare al țării. O guvernare cu valori politice însușite de membrii respectivului partid și acceptate de cetățeni prin vot. Oferta, în sine, este un produs social, un serviciu public.

PD devenit în timp PDL prin rapt politic de la PNL a fost și a rămas, pe fond, un partid socialist. Ani de zile s-a chinuit să devină membru cu drepturi depline al social-democraților europeni, fiind deja membru al Internaționalei Socialiste. Opoziția la înregistrarea lor în PES exercitată de PSDR (pe atunci), PSD de azi, i-a blocat în evoluția europeană. Au schimbat „macazul” și într-o noapte au trecut de la socialism la capitalism. Nu au 10 ani (un deceniu) de când au făcut pasul cel mare. În marea alianță „DA” din anul 2004 când guvernul Năstase a fost răpus iar Traian Băsescu a ajuns Președintele României, PD (pe atunci) era socialist. În alianță cu PNL, care a fost, este și va fi și în continuare partid de dreapta pe eșicherul politicii din România. Cu care a și format guvernul.

Trecerea de la socialism la capitalism a PD s-a făcut ca soluție de avarie. Urmau alegerile europarlamentare iar PD nu avea unde să se ducă. PES nu îl agrea. Mințile strategice din PD au conceput un plan de aderare a PD la PPE astfel că după niște declarații și acțiuni fulminante de susținere a ideilor socialismului în guvernarea Tăriceanu, PD trece într-o noapte de la socialism la capitalism. Membrii PD de la orașe și sate s-au culcat seara socialiști înrăiți iar dimineața s-au trezit capitaliști feroci. Ar fi bine să ne amintim că pe atunci se vorbea despre o mai strânsă uniune în alianța „DA” între PNL - partidul lider -, și PD. Se vorbea chiar despre o fuziune pe linia liberală. Nu a fost să fie. În PNL, duala conducere Stolojan-Stoica avea dorința de a părăsi ALDE și a duce PNL către PPE. În cârdășie cu PD, condus de Traian Băsescu până mai de curând, trecerea PD la PPE s-a făcut ca un pas preliminar în vederea trecerii ulterioare a PNL către PPE. S-a încercat forțarea mâinii liberalilor care, tocmai în acea perioadă își consolidau prezența și influența în ALDE. Tăriceanu era vicepreședinte al ALDE. Opoziția PNL de a părăsi ALDE și linia liberală pentru a deveni creștin-democrați a dus la ruperea PNL de către Stolojan și Stoica și formarea unui partid de buzunar, PLD, care mai apoi, după europarlamentare, a fuzionat cu PD rezultând struțo-cămila de azi numită PDL. Să ne amintim că după celebra fuziune a capitaliștilor plecați din PNL cu socialiștii din PD (abia astfel devenind PD „partid de dreapta” ?!), Emil Boc înlocuitorul formal a lui Traian Băsescu la conducerea PD a încercat să forțeze fuziunea PDL (de acum) cu PNL prin ultimatum. Nu o dată, ci de mai multe ori. Băsescienii erau convinși că defecțiunea SS a lăsat urme adânci și că liberalii sunt gata să își ortul popii. Nu a fost să fie, așa că pedeleprele băsesciene au început să obstrucționeze programul de guvernare și să se opună, pe față, guvernării. Singura măsură viabilă atunci era ca PNL să se despartă de noul PDL și să guverneze cu ajutorul UDMR și sprijinul parlamentar al PSD. Așa s-a întâmplat.

Aceasta este istoria. De aceea spun că Vasile Blaga a fost părăsit de memorie. Declarațiile lui din ultimul timp sunt de o impertinență rară. După ce că PDL a făcut dovada mai mult decât clară a unei guvernări anti-românești, după ce că PDL s-a evidențiat ca demn urmaș a comunismului - de fapt, PD este urmașul FSN, a comuniștilor care au pus mâna pe putere după 1989 -, după ce Traian Băsescu s-a comportat la fel ca Nicolae Ceaușescu dispunând abuziv de drepturile și libertățile civile ale cetățenilor prin negarea lor și exproprierea lor forțată în așa-zisul interes național stabilit de el și nu de alegători, nu poți veni azi, senin, să afirmi că tu și panarama de partid pe care îl conduci ești nu doar de dreapta, ci chiar mai mult, ești „inima dreptei”. Este o afirmație brutală, a unui negustor politic hotărât să se folosească de înșelăciune prin prezentarea produsului său ca fiind un original când de fapt este o copie și încă una nereușită. Un fals grosolan.

„„El a făcut referire la 'Alianța Dreptate și Adevăr' și la fuziunea dintre PD și PLD. 'Iată cum trebuie făcută o unificare, de orice fel, pe partea dreaptă. Nimeni nu poate să ceară acestui partid să dispară, să se topească, pentru că s-ar topi, de fapt, inima dreptei, care este PDL-ul', a declarat Vasile Blaga””.

Impertinență, aroganță, prostie. PDL nu mai este nimic. Valorile de dreapta ale PDL l-au părăsit. Frunzăverde, Stănișoară și mulți alții care au părăsit PDL și au venit în PNL. Au rămas oportuniștii și habarniștii. Neo-comuniștii care declamă principii ale comunismului ca fiind principii ale dreptei. Este inadmisibil. Ei, pedeleprele, sunt cei care au susținut și aplicat nerespectarea legii în vigoare după care au modificat legile pentru ca abuzurile lor să devină legale, ei sunt cei care au politizat și subordonat Justiția și instituțiile publice care ar fi trebuit să rămână independente (CCR, ANI, CSM etc.), ei sunt cei care au folosit instituțiile de forță ale statului pentru distrugerea adversarilor politici cerând și impunând întocmirea de dosare politice, la fel ca pe timpul comunismului. Care inimă ? Care dreaptă ?

Pedeleprele nu trebuiesc iertate. Ar însemna să uităm pe cei care au murit din cauza politicilor asasine. De fapt, o condamnare a băsismului și a pedeleprimului ar trebui să aibă aceeași valoare cu condamnarea comunismului, tipul de regim „reevaluat” și aplicat de PDL când au fost la guvernare.

Cameron are dreptate. Și noi, în România, va trebui să facem la fel.

1 ianuarie 2014 este aproape. Este data la care interdicțiile pentru români privind piața muncii din Marea Britanie se sfârșesc. În Regat se nasc și se colportează tot felul de scenarii. Presa, naționaliștii și euroscepticii sunt în prim plan. În sens negativ.

Agerpres. Iau informația privind strategia lui Cameron cu privire la imigrația românilor și bulgarilor nu fără a observa discriminarea strategică. Asta nu înseamnă că nu sunt de acord, întru-totul cu Cameron !

„Potrivit sursei citate, șeful guvernului britanic dorește să realizeze trei lucruri. În primul rând, să arate că guvernul său se ocupă de această problema mai bine decât au făcut-o laburiștii. În al doilea rând, să scoată în evidență măsurile luate de guvernul său, și anume, înăsprirea condițiilor pentru accesul imigranților la beneficii sociale și serviciile publice. În al treilea rând, să explice modul în care el va ține sub control situația, făcând din acest subiect o parte a renegocierii cu Uniunea Europeană. Cameron vrea să se asigure că libertatea de circulație se aplică numai muncitorilor și celor care se pot întreține singuri”.

Faptul că vrea să arate că el gestionează această problemă mai bine ca laburiștii este o problemă de promovare politică internă. Nu mă interesează. M-ar interesa dacă ași face politică în mod activ pentru a prelua un eventual model de promovare politică.

Mă interesează însă măsurile pe care le va lua și rezultatul prognozat. Libertatea de circulație să se aplice doar muncitorilor și persoanelor care se pot întreține singure. Principiul este perfect. Îl susțin din toată inima. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre români. Aplicarea lui este dependentă însă de calitatea și competența funcționarilor guvernamentali britanici. Nu se poate transfera o obligație în favoarea rezultatului dorit de Cameron statelor sursă de migranți. Este exclusiv problema Marii Britanii.

Și România trebuie să se comporte la fel. Iar în România ar trebui mai des și mai aplicat să se facă informarea cetățenilor privind regulile ce se aplică cu privire la statutul străinilor din statele terțe și cetățenilor europeni. Pentru că și în România vin cetățeni europeni pentru rezidență iar noi nu avem o deplină înțelegere a politicilor guvernamentale cu privire la aceste aspecte.

Se face o confuzie, destul de gravă, privind acordarea cetățeniei, partea „sentimentală” legată de românii din statele vecine devenind, în timp, o mare problemă europeană. România nu a acordat cetățenia etnicilor români din țările vecine în interesul României, ci în interesul strict particular al persoanelor care au cerut cetățenia pentru a beneficia de libertatea de circulație în spațiul UE. Prin acordarea cetățeniei române noi am procedat la un export, nefericit, de infracționalitate în statele europene membre ale UE. Și nu doar acolo. Prea puțini noi cetățeni români au venit și rămas în România. Cu acordările de cetățenii s-a mărit numărul „românilor” deveniți indezirabili în statele europene. Am devenit campioni în a ne da singuri șuturi în fund. Acești cetățeni români „de strânsură” au emigrat în statele europene și au creat presiuni guvernelor acelor state în piața muncii, în sistemele de asigurări sociale, în sistemele medicale. Pe lângă cetățenii români de aceeași factură. Legislațiile respectivelor state nu erau pregătite să suporte șocurile. Modificările legislative cu privire la migrația forței de muncă în spațiul european, potrivit prevederilor Tratatului Comunității Europene, nu au putut preveni riscurile migrației clandestine și infracționale. Pentru că există o astfel de migrație clandestină care se poate ușor identifica în existența persoanelor care au rezidență în statele membre ale UE însă nu au mijloace de existență. Rezidența poate fi legală sau ilegală. David Cameron și cabinetul său știu că de la 1 ian. 2014 vor ieși la lumină rezidenții ilegali care făcând dovada unei activități lucrative temporare, până atunci, vor cere și vor primi - legea este de partea lor -, o asistență socială la fel ca cetățenii britanici.

Bănuiesc că britanicii au în atenție să oprească sau să reducă impactul unor astfel de situații. Pentru asta însă vor trebui să organizeze un mai bun control asupra migranților și să acționeze mai ferm împotriva celor care vor să rămână în Marea Britanie în sistem parazitar. Referirea la noi negocieri cu UE în această problemă cred că are în vedere ca măsurile pe care Marea Britanie le va lua să fie acceptate de celelalte state membre UE și recunoscute prin acte normative europene. Mi se pare corect și consider că România va trebui să sprijine astfel de demersuri. Pentru că România, la rândul ei, va deveni stat țintă pentru paraziții sociali din alte state. Pentru că și noi suntem deja stat țintă pentru migranți economici cu comportament infracțional din alte state, va trebui să ne comportăm mai ferm în interesul societății românești.

Presa română mănâncă iar rahat cu polonicul. După modul cum dezbat aceste probleme, jurnaliștii s-au poziționat de partea negativă a problemei. Presa română ar trebui să susțină migrația legală a forței de muncă, migrație care se poate desfășura doar dacă firmele britanice angajează personal din România nu prin plecarea lui „Gigel” în Marea Britanie în căutarea unui loc de muncă. „Gigel” dacă vrea loc de muncă să îl caute în țară sau la firmele autorizate să găsească locuri de muncă în străinătate. Când „Gigel” pleacă să caute loc de muncă în străinătate este, deja, un migrant ilegal iar statul care îl găsește parazitând prin localitățile lui trebuie să îl trimită acasă. Iar România nu ar trebui să se supere. Pentru că și în România va trebui să facem la fel.

Aliatul lui Băsescu: Mircea Geoană. Vrea ruperea USL !

Agerpres. La Buzău, la Forumul Național România Europeană 2014-2020, Mircea Geoană face praf și pulbere din USL. Pur și simplu îl desființează. Prin declarațiile lui pune PSD, în mod obligatoriu, în situația de a motiva față de PNL adevărata sa poziție. Pentru că Geoană se adresează pesediștilor la toate adunările lor unde se fac și se desfac strategii și tactici politice, se pune cu stringență întrebarea: Mircea Geoană vorbește de unul singur sau are rolul de a stimula apetitul membrilor PSD pentru putere astfel încât, la momentul propice, PSD să rupă USL și să meargă singur la alegerile din anul 2014.

Mircea Geoană folosește peiorativ termenul „coabitare”. Fără a o spune direct, lăsând să se înțeleagă asta din context, consideră alianța PSD cu PNL o „coabitare” care trebuie să înceteze. O consideră nocivă pentru PSD în viitorul imediat.

"Coabitările în România începând cu decembrie 2014 trebuie să înceteze. Ciclurile politice între președintele României, majoritatea parlamentară și guvernul rezultat din acea majoritate trebuie să fie resincronizate. Un președinte de stânga cu o majoritate de stânga cu PSD ca ax central al Guvernului în anul viitor" afirmă Geoană. Este mai mult decât evident că țintele lui Geoană sunt USL - rupere imediată -, Președinția României ca țintă următoare.

„„Senatorul Mircea Geoană a arătat că în ultima perioadă președintele Traian Băsescu, dar și liderul PNL Crin Antonescu susțin că PSD nu poate câștiga alegerile prezidențiale întrucât are doar 40% în sondaje. "Dar amândoi spun, și Traian Băsescu și recentul său discipol (n.r. — Crin Antonescu), că PSD nu are cum să câștige alegerile prezidențiale pentru că suntem undeva la 40%. Trebuie să vă reamintesc că în 2009 am câștigat 5,2 milioane de voturi și dacă nu erau matrapazlâcuri și furăciune, câștigam Președinția României", a afirmat Geoană””.

Mai adaug una după care comentez.

"De la 5,2 milioane de voturi plecăm și în 2014 și, cu acest partid, cu această generație nouă de lideri, vă garantez că partidul face scorul care să ne conducă la victorie la Cotroceni".

Un discurs asemănător a avut Mircea Geoană și la Convenția PSD de curând. Mai mult, lui Mircea Geoană i s-au alăturat și alți lideri ai PSD. După astfel de discursuri „la liber” ale liderilor PSD (Geoană are susținătorii lui, totuși, indiferent ce spun ceilalți lideri ai PSD) nu poți să nu îți pui întrebarea: câr de sinceri sunt politicienii PSD ? Ce încredere poți avea în ei ? Niciuna.

Ieșirile publice ale lui Mircea Geoană agresive împotriva PNL și a lui Crin Antonescu, susținerile pe care le are, unele indirecte, pun sub un mare semn de întrebare USL-ul. Nu doar acum ci și conceptul care a dus la formarea USL. Mircea Geoană demonetizează USL, duce în derizoriu tot ce au făcut împreună PSD și PNL, inclusiv alegerile locale și parlamentare. Nu mai spun de disprețul major față de voturile de la referendum pentru demiterea lui Traian Băsescu. Pentru că la referendum populația a votat având ca stindard alianța între PSD și PNL (ca principale forțe politice). Mircea Geoană își face nevoile și pe votul de la parlamentare unde USL a obținut aproape toate colegiile din țară, actuala opoziție intrând în Parlament pe ușa din dos.

Eu observ că PSD nu a ieșit să combată discursurile și ideile lui Mircea Geoană. Nu pot fi desconsiderate pentru că ele se produc în spațiul public, la televiziuni, în ziare, în diferitele manifestări ale membrilor PSD (convenții, conferințe, simpozioane). Pentru că PSD nu se poziționează față de aceste poziționări ale unui lider al lor, înclin să cred că PSD pregătește, cu intenție, ruperea USL în anul 2014.

Prin ceea ce face Mircea Geoană „cântă” la masa băsescienilor. A mai cântat la ea când a dus PSD lângă PDL, cu concursul neprețuit al socrului mic Ilie Sârbu. Din „coabitarea” cu PDL au ieșit cele mai nefaste legi în România, legi care au distrus economia și populația. Să ne amintim de „forfetarul” lui Niță, „capodoperă fiscal-economică” care a distrus IMM-urile, scăderea salariilor în sistemul bugetar și împrumutul de 20 de miliarde de la FMI. Plus încă multe altele.

Individul vorbește de 5,2 mil de voturi primite la prezidențiale. Individul este prost cu diplomă. Atunci a avut susținerea fermă a PNL, a lui Crin Antonescu, a avut ca adversar pe Traian Băsescu iar parte din votanții lui au fost oamenii care își doreau ca Traian Băsescu să nu mai fie Președinte. Alegerile din 2014 nu mai au astfel de repere. Traian Băsescu nu mai candidează. PSD, singur, nu are 40%, are ceva mai puțin, între 30 și 35%, restul forțelor politice vor vota împotriva unui candidat al PSD, fie el Victor Ponta sau Mircea Geoană, de o vrea PSD să rupă USL pentru a satisface eterna ambiție a individului de a candida la Președinție. Ruperea USL acum pentru candidatura unui membru PSD la Președinție duce la căderea Guvernului Victor Ponta în prag de iarnă. De se rupe PSD în primăvară, înainte de alegerile europarlamentare, pică iar Guvernul Ponta înainte de punerea în executare a acordului cu FMI, CE și BM. Indiferent când se rupe USL, din cauza PSD, va duce la scăderea simpatiei pentru PSD în rândul populației și la o prăbușire a intenției de vot pentru PSD. Ruperea USL va duce, inevitabil, la repoziționarea forțelor politice din România. Iar PSD va fi partidul care va pierde cel mai mult. Nu este exclus ca PSD să nu poată forma un guvern. Pentru că idiotul senator PSD uită că minoritățile naționale susțin doar pe cel care câștigă majoritatea în Parlament, UDMR este membru al PPE și nu va susține PSD, chiar dacă acum „este supărat” pe PNL, Băsescu este la Cotroceni și poate, până la alegerile prezidențiale, să își facă jocul cu care ne-a obișnuit desemnând drept candidat la conducerea guvernului pe cine vrea. Nu este exclus ca Băsescu să reușească să formeze o altă majoritate parlamentară, fără PSD și să trimită PSD în opoziție.

Nu știu cum judecă Mircea Geoană, însă după mine, judecă prost. Pentru binele USL ar cam trebui să primească niște „atenționări” din partea conducerii PSD. Este evident că cele mai multe aplauze pentru această ieșire le primește de la Dan Voiculescu, cel care și-a făcut din Crin Antonescu și PNL o țintă predilectă. Bănuiesc că vrea electoratul PNL iar primul lui purtător de mesaje nu mai este Constantin ci Gâdea, prezumtivul prezidențiabil al PC.

Ori-ori. PSD trebuie să se poziționeze. În timp ce membrii PSD se îmbărbătează visând la cucerirea deplină a puterii ca pe timpul comunismului sau fesenismului, noi, ceilalți ne pierdem încrederea în Victor Ponta și ceilalți lideri ai PSD care compun structurile de decizie ale partidului. O mișcare politică așa cum o recomandă Mircea Geoană face din PSD un partid nefrecventabil, îi ia sanșa pe viitor de a mai putea încheia alianțe. Lipsa de încredere în PSD va deveni cauza pentru care acest partid nu va mai ajunge, vreodată, la guvernare.

Revenirea în forță a Institutului „Cantacuzino”. Bilă albă, Guvernul Ponta. Bilă neagră, habarniștii de până acum.

Comunicatul de presă dat de „Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie și Imunologie „Cantacuzino””  azi, spune o poveste care are în substanța ei viitorul. Institutul „Cantacuzino” este viu și renaște din propria cenușă în arderea provocată de mințile tulburi ale politicienilor post-decembriști.

Agerpres, comunicat al Institutului. Despre Ion Cantacuzino, aici.

Hotărârea de Guvern Nr. 320/ 29 mai 2013 conferă Institutului „Cantacuzino” statutul de serviciu de interes economic general. Consecințele sunt imediate, pe de o parte și de perspectivă, pe de alta. Institutul „Cantacuzino” revine în forță la fosta poziționare în sistemul economic și medical românesc și în plus, devine principalul agent economic național strategic în domeniul prevenirii „îmbolnăvirii în masă a populației generate de epidemii și pandemii, precum și de intervenție rapidă și eficientă în cazul constatării unor urgențe majore de acest tip”.

Se poate. „În acest an, Institutul Cantacuzino a primit prima autorizare GMP (Good Manufacturing Practice) pentru aria de producție vaccin gripal din partea Agenției Naționale a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale”, se spune în comunicat. Principala problemă o constituie finanțarea Institutului și a producției. Prin calitatea conferită prin HG nr. 320/29 mai 2013, Institutul devine beneficiar direct al fondurilor guvernamentale alocate sănătății populației.

Când mă gândesc la tevatura și neîncrederea în măsurile Guvernului Ponta, în special a ministrului sănătății Eugen Nicolăescu pentru readucerea Institutului „Cantacuzino” în prim-planul acțiunilor de combatere a epidemiilor și pandemiilor, bașca „miștoul” făcut la adresa lui Sorin Oprescu pe această temă, am acum o satisfacție imensă. Este posibil ca măsurile luate până acum dar și măsurile ce vor fi luate în viitor să nu satisfacă toate persoanele implicate, într-un fel sau altul, în viața Institutului. Este posibil ca unii producători străini să își reconsidere pozițiile comerciale față de România. Este sigur că vor fi plătite campanii de denigrare, în presa română, a Institutului și produselor sale, este însă tot la fel de sigur că sprijinul guvernamental poate face ca toate aceste tertipuri și poziționări să fie doar „pete de culoare” pentru sistemul de sănătate românesc. Iar dacă acesta va avea rezultate cu mai puține costuri, atunci va trebui să fie recunoscut rolul „statului” social. Cel pe care Traian Băsescu și idioții din PDL care l-au acompaniat îl doreau distrus, radiat, eradicat, considerat ca oaia neagră a progresului omenirii.

Ei bine, cei care își declară cu aplomb și nerușinare apartenența la „dreapta politică” trebuie să știe că revigorarea și promovarea unei astfel de instituții care îți asigură independența în lumea asta atât de globalizată este o măsură de dreapta, națională, ce se încadrează în conceptul liberal „prin noi înșine”. Dacă pot pricepe, bine, dacă nu pricep, nici o pagubă. Sunt doar niște firimituri sau resturi pe scena politică.

Ucraina este în dilemă. UE sau CSI ?!

Anunțată ca o victorie de parcurs, participarea Ucrainei la semnarea acordului de la Vilnius de aprofundare a relațiilor cu UE a primit un „NU” din partea Rusiei și o conformare din partea Guvernului lui Azarov. Confirmarea a fost întărită de Parlamentul Ucrainei care a respins legile ce permiteau transferul Iuliei Timoșencu în vest pentru tratament.

Pentru unii este bucurie, pentru alții este îngrijorare. Populația din Ucraina este împărțită în pro-UE și pro-CSI. Pro-europenii au reacționat la anunțul Guvernului Azarov. În Parlament, opoziția adună semnături pentru demiterea guvernului Azarov. În localitățile ucrainene au loc manifestații de protest și sunt speranțe, din partea inițiatorilor, că acestea se vor amplifica. Statele UE care au sprijinit „parcursul european al Ucrainei” își manifestă „regretul”. Cred că Polonia este cea mai afectată, Polonia fiind țara care a depus cele mai multe eforturi pentru ca Ucraina să intre în UE. Și România are un interes major în acest sens. Întreruperea procesului de aderare al Ucrainei la UE nu este de bun augur. Ucraina este a doua țară ca mărime din Europa, după Rusia, are a doua armată ca mărime în Europa după Rusia, are o politică agresivă față de vecini.

Guvernul Azarov a motivat decizia de suspendare a procesului de aderare deoarece dorește ca Ucraina să primească despăgubiri de la UE pentru pierderile ce le va suferi în relația economică cu statele CSI atunci când se va supune deciziilor Uniunii Europene cu privire la economie și comerț cu statele terțe. Este un punct de vedere care are un sâmbure de adevăr. Mai ales că mare parte din comerțul Ucrainei se face cu Rusia. Dacă mă gândesc mai bine, ajung la concluzia că abia acum Ucraina recunoaște că produsele ei nu îndeplinesc condițiile de calitate cerute de standardele UE și că nu are încredere în viitorul acestor produse pe piața UE. În plus, refuză, cumva, să importe din UE anumite produse și servicii pe care le importă azi din Rusia și celelalte state CSI. În fond, Ucraina refuză, cumva, o pierdere de identitate culturală legată de industrie și comerț construită în ani lungi în cadrul fostei URSS.

Nu știu acum dacă Guvernul Azarov va reuși să își ducă la bun sfârșit intenția. Ambasadorul Ucrainei la București, pro-european, a afirmat că decizia Guvernului Azarov nu este încă aprobată de Președintele Ucrainei. Această afirmație este corectă. Semiprezidențialismul ucrainean este mai accentuat ca cel român, Președintele Ucrainei având posibilitatea să dispună Guvernului luarea unei decizii politice. Să vedem ce va face. Unele semnale însă îmi dau de gândit. Aderarea Ucrainei la UE nu îi așterne acesteia covorul roșu. Favoritismele în UE nu sunt la fel de „bănoase” ca favoritismele din CSI. În UE nu îți dă nimeni de pomană, în CSI primești - resurse mai ieftine și o protecție militară complementară de la Rusia, una dintre marile puteri militare ale lumii. UE nu oferă așa ceva. Mai mult, Ucraina nu poate adera nici la NATO. Opoziția Rusiei poate duce la o confruntare militară ce nu este de dorit de nimeni. O Ucraină „europeană” va intra, aproape obligatoriu, sub umbrela de protecție a NATO. Din moment ce Ucraina nu poate dezvolta parteneriatul cu NATO nici nu poate deveni parte a UE. Ar fi un oximoron. Stat membru UE cu protecție militară rusă ! Ca la nebuni ! Nu se poate așa ceva. De aceea Ucraina nu poate adera la UE până nu rezolvă această dilemă. Mai mult, UE merge, în prezent, către integrarea politică, cu suport pe integrarea economică și comercială. Ucraina este departe de a accepta așa ceva. Ar rămâne doar o asociere a Ucrainei la UE pe modelul statelor SEE însă o astfel de idee este cam năstrușnică. Ucrainei îi rămâne, după datele din prezent, doar varianța unor acorduri cu UE în domeniul economic și comercial într-un sens mai larg fără însă a se ajunge la o uniune vamală și consulară.

În anii 2000-2003 oficialii ucraineni se lăudau că ei sunt pregătiți, întru-totul, să adere la UE. Folosind ca imagine plastică o căruță cu bidivii înhămați la ea, ei afirmau că față de România, Ucraina are bidivii mai mari și mai puternici, chiar dacă mai înceți la plecare însă mai harnici după ce căruța purcede la drum. Așa că, spuneau ei, căruța ucraineană în UE va goni mai repede decât căruța românească. Azi, văd că ucrainenii și-au supraevaluat „căruța”. O fi ea puternică însă caii nu vor către vest ci către est. În mod natural acolo vor merge.

Deciziile ucrainenilor obligă statele europene de la frontierele lor să ia măsuri suplimentare pentru securizarea frontierelor. Pentru România, apare obligația de a sprijini R. Moldova care va semna Acordul de la Vilnius, ca etapă a procesului de aderare. România va primi sarcina de la celelalte state europene de a acorda asistență R. Moldova pentru securizarea frontierelor. Moldovenii la rândul lor, vor trebui să preia reglementările europene în materia securizării frontierelor în relațiile cu Ucraina. La fel cum a făcut România. Aici este vorba despre mulți bani atât pentru realizarea securizării cât și mai apoi pentru menținerea ei. În mod obligatoriu, România va trebui să își dezvolte infrastructura rutieră și feroviară pentru a accelera integrarea europeană a R. Moldova. Podurile de peste Prut și șoselele, autostrăzile, calea ferată etc. Nu este exclus ca râul Prut să fie introdus într-un proiect de amenajare pentru a asigura navigabilitatea lui până spre Iași, astfel încât pe ambele maluri să poată fi construite porturi care să permită ieșirea la Marea Neagră a mărfurilor produse pe ambele maluri ale Prutului.

Decizia Ucrainei modifică harta politică a Europei de est. O Ucraină integrată în sistemul rus de relații internaționale pune statele vecine acesteia în „prima linie a frontului”. Iar această realitate trebuie tratată cu multă, multă seriozitate. La frontiera cu Ucraina a României va reveni Rusia. Cu toate problemele ce le presupune o astfel de vecinătate. În plus, R. Moldova se îndepărtează de speranța soluționării „dosarului Transnistria”. Rusia își va păstra armata acolo sprijinită de Ucraina. Sunt sigur că analiștii guvernamentali au început deja să revadă scenariile lucrate anterior. Se adaugă multe elemente de risc. Situațiile conflictuale cu Ucraina se vor acutiza. Pentru că Ucraina are fobia retrocedărilor de teritorii cu toate statele vecine. Cu România, cu Polonia, cu Ungaria, cu Slovacia ... Proiecția României privind recunoașterea minorității române din Ucraina și valorificarea moștenirii culturale a acesteia pică. NU se va renunța la ea însă nu trebuie să uităm cum a „clarificat” Putin problema minorităților naționale în Rusia. Este mai mult ca sigur că Ucraina va părăsi linia europeană în această materie și va prelua modelul rus. Aplicat modelul ca în Rusia, sunt slabe speranțe că populația română din Ucraina va mai exista în viitor. Acapararea teritoriilor românești va fi finalizată prin dispariția populației băștinașe ca urmare a politicii guvernamentale ucrainene.

Ucraina devine o mare problemă pentru noi. Politica ucraineană se face cu tupeu, în forță, cu dispreț față de interlocutor, în cea mai bună tradiție sovietică. Ucraina a reușit, ani de zile, să ducă de nas Uniunea Europeană. Statele UE au vrut să se lase înșelate alergând după cai verzi pe pereți să le ia potcoavele. Ucraina este Rusia de vest. Chiar dacă ucrainenii neagă acest lucru pentru a-și întări identitatea națională diferită de Rusia. Chiar dacă Ucraina va semna acordul de la Vilnius, până la urmă, acesta nu va însemna mare lucru. Pentru Ucraina nu are viitor. Nu poți naviga, mereu, cu curul în două luntre.

Un politruc de tip sovietic la curtea moșierului Traian Băsescu

Nu iau toate declarațiile individului în calcul aici. Iau numai una, una care a fost anunțată de EvZ cu mare tam-tam și care a fost, mai apoi, ștearsă însă a rămas urma.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/eugen-tomac-poate-ponta-infiinteaza-o-comisie-ca-sa-ne-spuna-cum-a-contractat-mama-sa-un-imprumut-de-1-6-milioane-de-euro-de-la-brd-1068370.html

Ce afirmație face politrucul de tip sovietic ? Că mama lui Victor Ponta a făcut un împrumut la BRD de 1,6 mil de euro. Zilele acestea, mama lui Ponta neagă și cu mult calm anunță că are doar un card pe care îi vine pensia și că nu a făcut în viața ei un împrumut bancar. În plus, nu am văzut ca BRD să nege informația. Nu am văzut ca BRD să se supere pe dezinformare. Este spre răul BRD. Pentru că orice om cu mintea întreagă va evita să mai aibă un contact cu o bancă din care ies informații ce țin de secretul bancar.

Persoană, sumă și bancă. Nu ne spune și pentru ce. Totuși, individul acuză cu tupeu. Școala sovietică de dezinformare și denigrare. Venit din sudul Ucrainei unde s-a născut, a avut de unde învăța până la 17 ani când a venit în România. Denigrează, denigrează, denigrează pentru că sigur „rămâne” ceva.

Individul este unul dintre politicienii instruiți de Traian Băsescu. Este și cel care i-a asigurat lui Traian Băsescu voturile din R. Moldova. La fel ca Baconschi la Paris.

Păi, să nu le strivești capul ca la șarpe ?!

Soluția pentru România este demisia lui Traian Băsescu

Dosarul Călărași, devenit celebru ca urmare a unor acțiuni indecente ale unor lideri politici social-democrați care au vrut să impună constituirea unei comisii parlamentare fără a discuta în prealabil cu partenerii liberali are o soluție. Soluție anunțată azi de Președintele PNL, Crin Antonescu la conferința de presă: demisia imediată a lui Traian Băsescu.

Agerpres. "Cu dosarul Călărași — că acesta este subiectul, nu comisia — convingerea mea fermă și a tuturor colegilor (...) este că pentru România această nouă problemă are o singură rezolvare sănătoasă: demisia lui Traian Băsescu din funcția de președinte al României, acum, imediat. Este o decizie care ar scuti această țară de un nou subiect jenant. Este o decizie care ar scuti această țară de încă un an de război politic, de tranșee în care se trage cu toate armele din dotare și care oricum bine acestei țări nu-i face și l-ar scuti poate și pe președinte în finalul mandatului și carierei sale de o situație perfect jenantă".

"Îi cer demisia lui Traian Băsescu pentru că nu este acceptabil ca președintele unei țări cum este România, cu atâtea probleme, cu atâtea frustrări, cu atâtea întrebări care încă nu au răspuns după zece ani, în ultimul an de mandat să comunice a nu știu câta oară public ca despre o problemă importantă, dacă nu prima pe agenda sa, bunăstarea materială a propriei sale familii, să ne descrie cu lux de amănunte cum ar fi vrut de fapt să-și ia dânsul pământul, dar nu avea bani și a pus-o pe fiica sa și ce o să facă cu pământul și cum se câștigă și cum nu se câștigă. Bineînțeles că fiecare dintre noi are dreptul la viață privată, are dreptul la acțiuni în limita legii, inclusiv pentru interesul material al său, al copiilor, al părinților, dar nu are voie președintele țării cum nu are voie niciun alt demnitar din această țară să vorbească public despre acest lucru într-o societate în care numeroși tineri chiar cu calificarea fiicei sale, chiar cu veniturile fiicei sale nu numai că obțin greu împrumuturi de acest fel, nu de asemenea ordin, de mărime, dar le e greu să facă orice".

"Iată de ce din toate punctele de vedere demisia lui Traian Băsescu, din punctul meu de vedere și al colegilor din PNL, se impune. Nu sunt naiv, nu cred că sunt foarte multe șanse ca dl Traian Băsescu să urmeze această sugestie, dar ea ar fi un răspuns politic sănătos și demn, singurul cu șanse ca în această țară să înceapă acum foarte repede altceva".

Aceasta este rezolvarea în această cauză. Pentru că indiferent ce ar rezulta în urma oricăror cercetări, imaginea publică despre Președintele României Traian Băsescu este aceea a unui om care profită de înalta demnitate publică pentru a se îmbogăți. Traian Băsescu duce în derizoriu demnitatea publică de Președinte al României.

Normal, cu ocazia conferinței de presă au fost formulate și alte poziționări ale PNL. Nimeni, din alt partid, nu poate să angajeze PNL într-o acțiune politică. Nici o decizie politică a PNL nu se ia de către un membru al PNL. PSD și Victor Ponta au fost astfel atenționați că ce s-a petrecut în zilele din urmă nu este acceptat de către PNL și că nu este acceptabil nici în viitor. PNL este de acord cu comisia pe care o propune PSD cu amendamentul că aceasta să fie condusă de un membru PSD și să fie asumată, ca rezultat, de către PSD.

Poziția este corectă. Este corectă pentru că pune PSD în fața unui semi-eșec provocat de către liderii PSD cărora nu le mai tace gura. Este o atenționare azi care poate provoca, dacă nu se fac corecturi de comportament, fisuri în interiorul USL. Respectă ca să fii respectat. Ce au făcut pesediștii intră la categoria „lipsă de respect față de aliat”. Și Ilie Sârbu, și Zgonea și toți ceilalți pesediști cu mâncărici la limbă trebuie să priceapă că USL poate fi menținut dacă își respectă aliații. Dacă au o dorință, o pot discuta în interiorul USL nu la televiziuni, nu la cârciumă, nu pe holurile Parlamentului în fața microfoanelor presei.

Un postac al lui Băsescu la mine pe blog

 „Anonim spunea...
Stimate domn, dobanda din documentele oficiale prezentate se incadreaza in niste limite perfect normale. Daca mai puneti la socoteala si faptul ca depozitele si creditele de peste un anumit prag (difera de la banca la banca si tara in care se afla filiana - la noi cel mai probabil e vorba de unde prag care incepe cu 100.000) sunt negociate si pot devia de la oferta oficiala (ceea afisata pe site-ul bancii) cu maxim 1-2 procente, o sa observati puciul pe care l-ati luat de bun, in care se incearca inducerea in eroare (PENTRU A CATA OARA???) a celor creduli de catre un aparat mass-media echivalent cu cel al lui Ceausescu (atat cat era) si cu cel al lui Milosevic.

Nu vreau sa va schimb opinia generala (si nici nu as putea, chiar daca as vrea) vizavi de puciul politic in care ne aflam, insa ce pot sa va spun cu mana pe inima este ca o simpla participare la o sedinta CSAT v-ar schimba parerea complet.

Spre norocul sau ghinionul meu, am avut ocazia sa particip la o astfel de sedinta si ce am vazut acolo m-a ingrozit! Victor Ponta, un om care desi a facut niste chestii care jignesc inteligenta omului de rand si inca mai este sustinut, este exact echivalentul smecherasului plictisit din ultima banca, de pe vremea scolii generale. EXACT asta e atitudinea dansului.

Pe cand Basescu, omul ala despre care toti v-ati format o opinie 100% construita de catre mass-media, era exact profesorul silitor care incearca sa faca treaba si sa-l ignore pe smecherasul din ultima banca. La majoitatea discutiilor cu impact pentru tara (starea agriculturii, investitiile straine), Ponta era cel care se uita pe pereti si nu participa cu nimic, in timp ce Basescu prezenta situatiile 100% cum se prezinta ele in teren si discuta pe tema solutiilor, ce ar putea fi acut, ce directie sa se abordeze, etc.

Doar imaginea asta daca ati fi avut ocazia sa o vedeti, v-ati fi dat seama ce deserviciu ati facut cunoscutiilor dumneavoastra, impartasind opinii care au ca sursa mass-media.

In fine, m-am intins prea mult si dupa cum bine stim: omul pana nu vede cu ochii lui, nu crede.

Dar o sa vedeti in anii urmatori ce rau o sa va para de marinarul betiv. Asa cum acum va pare rau si de nationala dinainte de anii 2000 (si pe aia ii faceati cu ou si cu otet), asa cum va pare rau si dupa Ceasusescu (celor care va pare) si exemplele pot continua.

Sanatate!

20 noiembrie 2013, 23:06 Ștergere”.

Am subliniat pasajele care mi-au stârnit curiozitatea. Mare chiar. Pentru că postacul (nu îi pot spune altfel) nu știe cum să citească și să acționeze. Chiar dacă pot deduce, la limită, că a înțeles poziția mea de susținător al liberalismului și a PNL, punând tunurile doar pe Ponta în încercarea de a mă determina să nu îl mai susțin, el nu înțelege că eu nu sunt doar un cititor al presei ci un blogger care are propria lui opinie formată în urma lecturilor din presă. Acuzând sursa de informație, presa, el uită sau se face că nu mai ține minte, că aceeași presă a favorizat și favorizează pe Traian Băsescu (profesorul cum îl denumește postacul anonim). Nici nu a citit prea multe la mine pe blog, pentru că ar fi observat că iau ca sursă de informare inclusiv presa băsistă, presă care încearcă să scoată în evidență pe răii Ponta și Antonescu și să aplaude comportamentul lui Băsescu și a aliaților lui.

În fine, hai să mă aplec mai atent la cele evidențiate.

Sunt de acord cu el că presa noastră are favoriți. Nu sunt de acord cu asocierea presei actuale cu cea de pe timpul lui Ceaușescu. Nu mă refer la presa sârbă care îl lăuda pe Miloșevici pentru că nu am citit-o însă fiind pomenită de postac aici bănuiesc că, în buna tradiție băsesciană, sunt dus undeva unde nu am informație pentru a mă impresiona. Bă, ce le știu ăștia, bă ! Nu poate exista termen de comparație între presa de pe timpul lui Ceaușescu cu presa actuală. Culmea culmilor, este că jurnaliștii lui Ceaușescu, ca să le spun cumva, trăiesc, în bună parte și îl susțin pe nimeni altul decât Traian Băsescu ! Cum-necum.

Băsescu și băsescienii au o problemă cu „puciul” - „ ... o sa observati puciul pe care l-ati luat de bun”. În vara trecută au acuzat USL de puci pentru suspendarea lui Băsescu în Parlament. Acum vorbesc iar de pucu, însă media. DEX dă o definiție clară, spun eu, inteligibilă: „PUCI, puciuri, s. n. Încercare a unui grup politic militar de a răsturna prin violență un regim politic, o ordine statală. – Din germ. Putsch”. Nici anul trecut și nici acum nu sunt îndeplinite condițiile de formă și fond ale unui puci. Nu avem „grup politic militar” și nici nu se urmărește răsturnarea unui regim politic și cu atât mai puțin a unei ordini statale. Parlamentul României nu este „grup politic militar”, presa din România și să mă refer doar la presa ostilă lui Traian Băsescu, nu este „grup politic militar” și nici nu poate fi asemănată cu așa ceva, regimul politic este identificat prin majoritatea în parlament a unei formațiuni politice sau alianțe politice și guvernul pe care l-a dat, iar ordinea statală iar nu intră în discuție pentru că Președintele României nu determină ordinea statală, deciziile nu se iau de Președinte ci de Parlament și de Guvern în aplicarea legilor și hotărârilor adoptate de Parlament. Rolul Președintelui României este unul de „balama instituțională”, ca să mă exprim mai plastic. El îndeplinește acte formale pentru asigurarea constituționalității deciziilor politice și administrative. Atât.

Postacul afirmă că a participat la o ședință a CSAT unde s-a vorbit despre agricultură și investitori străini. Acolo, Ponta, elevul șmecheraș, a dovedit delăsare și nu preocupare să își însușească învățămintele „profesorului” Băsescu. Profesor care și-a făcut datoria să explice pe larg și pe înțelesul tuturor cum trebuie abordate problemele. Ei bine, aici postacul o dă în bară rău de tot. O dă în bară pentru că, normal, mi-am pus întrebarea: cine este postacul de a ajuns la o ședință a CSAT ? Pe cine a însoțit, pentru că el spune clar că a fost doar la una ? Un ministru ? Un șef al serviciilor secrete ? Un membru al Administrației Prezidențiale ? Ceva este până la urmă clar. Emoționat de importanța evenimentului de a participa la o astfel de ședință nu s-a mai preocupat să vadă cu ce se ocupă CSAT. După descrierea lui, acea ședință a CSAT s-a dorit a fi o „ședință de guvern”, Băsescu încercând să impună primului-ministru prezent în sală și miniștrilor prezenți anumite poziții guvernamentale cu privire la agricultură și investițiile străine. Normal că Ponta se uita pe pereți. Astfel de decizii se iau în Guvern, de membrii guvernului, Președintele țării neavând calitatea necesară pentru a decide în aceste privințe și nici competențele necesare. În plus, ordinea de zi a ședinței a fost un abuz, dacă a cuprins astfel de „dezbateri”.

Dacă postacul va mai veni pe la mine (deși nu cred) va citi aceste rânduri așa că mă simt obligat să postez prevederile constituționale și să le explic puțin pentru înțelegerea lor chiar și de către cei care nu știu mai nimic.

Art. 119 din Constituție, care înființează CSAT și îl definește spune: „Consiliul Suprem de Apărare a Țării organizează și coordonează unitar activitățile care privesc apărarea țării și securitatea națională, participarea la menținerea securității internaționale și la apărarea colectivă în sistemele de alianță militară, precum și la acțiuni de menținere a păcii”.

Apelez din nou la DEX pentru a pune punctul pe „i”: „ORGANIZÁ, organizez, vb. I. Tranz. A face ca un grup social, o instituție etc. să funcționeze sau să acționeze organic (repartizând însărcinările și coordonându-le conform unui plan adecvat); a stabili și a coordona mijloacele tehnice, economice, administrative, astfel încât să permită executarea în condiții optime a unui proces. ♦ Refl. A proceda metodic și ordonat în acțiunile sale, a-și coordona acțiunile orientându-se după un plan; a-și strânge și a-și întări forțele. ♦ A pregăti temeinic o acțiune după un plan bine chibzuit; a întocmi, a alcătui, a aranja, a orândui. – Din fr. organiser”.

Pentru mine totul este clar. Explic și pentru alții. ca să se știe de ce eu nu sunt de acord cu o mulțime de idei idioate.

Există planuri de apărare a țării și de securitate care impun un lucru în comun pentru îndeplinirea lor din partea tuturor ministerelor. O participare planificată din resursele aflate la dispoziție. De obținerea resurselor se ocupă guvernul. Ca să dau niște exemple. Armata are nevoie pentru a duce o acțiune militară, de orice fel, de niște resurse, plecând de la hrană, echipament, armament, muniție, tehnică etc. La ședința CSAT, Armata vine și spune în ce stare se găsesc resursele, care sunt necesitățile și de ce are nevoie cu un anume grad de urgență. Problemele Armatei se cunosc de către membrii guvernului, rolul CSAT fiind acela de a stabili o linie comună de acțiune pentru ca aceste probleme să fie rezolvate sau să existe o anume urgență a rezolvării lor sau, de ce nu, să se rezolve doar o parte a problemelor, în special a celor care asigură securitatea națională. În ședința CSAT nu se stabilește ce trebuie să se cultive, pe ce suprafețe, care să fie ponderea produselor normale, a celor bio sau mai știu eu ce trăznaie. Nici nu are rost în aceste ședințe să se facă vorbire despre investițiile străine. Acestea nu au legătură nici cu apărarea națională și nici cu securitatea națională. La fel în cazul securității naționale. SRI și SIE nu stabilesc politica guvernamentală ci previn acțiunile ostile politicilor statului. Dacă SRI și SIE sunt incapabile să asigure prevenirea riscurilor, atunci au o problemă ele, ca instituții, nu au personalul corespunzător îndeplinirii atribuțiilor. Neputința serviciilor de informații nu poate politica statului. Schimbăm la servicii, fie persoanele incapabile fie le modificăm atribuțiile astfel încât să facă față obligațiilor.

Citind ce a scris postacul deduc fără nici o reținere că am în față un exemplu clar al depășirii competențelor de către Traian Băsescu și a abuzului lui în funcție. Mai bine nu îmi scria. S-a dat de gol.

Postacule, reține, sunt din ce în ce mai convins că nu fac un deserviciu cititorilor mei. Ba le fac un serviciu, scriind în detaliu ce înțeleg eu. Mai mult, scrierea ta confirmă, în parte, informațiile pe care media ostilă lui Traian Băsescu le pune la dispoziție. Traian Băsescu își încalcă, repetat, atribuțiile și este un habarnist. Nu a înțeles care îi este rolul și locul în societatea românească. Nu am cum regreta un astfel de personaj. Și apoi, chiar mă insulți când afirmi că eu, chiar eu, sunt printre cei care îl regretă pe Ceaușescu.