Guvernul autonom al Crimeii a decis să considere trupele ucrainene din peninsulă ca „forțe de ocupație”.
Cu 80% vorbitori nativi de limbă rusă, inițiativa locală are sorți de izbândă. Rusia nu va spune nu. Doar este voința liber exprimată a populației din peninsulă la care pot fi aduse ca motivare antecedentele istorice. Crimeea nu a fost a Ucrainei, ca teritoriu, ci a Rusiei. Ucraina a primit teritoriul din partea Rusiei în condițiile existenței URSS, stat federativ care a cuprins și Ucraina sovietică. De aici se pot naște multe și complicate mișcări politice.
Acesta este un motiv de război. Evident. Numai că Ucraina nu are capacitatea să se opună Rusiei. Pe de altă parte, Ucraina nu poate cere altor state să declanșeze un război împotriva Rusiei. Nu poate cere așa ceva pentru că Ucraina s-a comportat, de când și-a declarat independența, ca un stat beneficiar al teritoriilor acaparate de ruși de la alte state. În plus, Ucraina s-a comportat ca un stat ultranaționalist. A te angaja într-un război prin care să girezi politicile greșite ale Ucrainei de până acum este o prostie. Nu de alta, dar statutul Crimeii de regiune autonomă îi permite să ia anumite decizii în afara puterii centrale de la Kiev. Statutul ne spune că în peninsulă este altă populație, se vorbește o altă limbă, sunt alte obiceiuri, este o altă cultură etc.
Pe de altă parte, SUA și statele europene pot să considere că Rusia este inițiatoarea defecțiunii Crimeii. Pot fi inițiate sancțiuni la nivel internațional, inclusiv de embargou, care să atragă și alte state, din Asia. Pot fi inițiate însă nu știu dacă există dorința lor. Mai ales că la nivelul UE această dorință este sever sancționată de state care au puternice investiții rusești în economie și nu sunt dispuse să suporte pierderi severe fără o reală despăgubire din partea UE. La fel, sunt investitori vest-europeni, care activează cu succes în Rusia, investițiile lor fiind în mare pericol. Este vorba despre firmele puternice din industria automobilului care aduc la bugetul Germaniei și Franței sume consistente. Sunt și firme din alte domenii de activitate. Nu văd cum guvernele occidentale implicate în industria rusă vor accepta un eventual embargou. La care se cuvine a veni cu precizarea că sunt state dependente, în mare proporție, de resursele energetice ale Rusiei.
Există posibilitatea ca Rusia să refuze dorințele celor din Crimeea. Există. Să dorească revenirea la normal dacă și numai dacă Ucraina renunță la asocierea la UE și intrarea în NATO. Aici sunt probleme de siguranță națională și apărare ale Rusiei, foarte sensibile, foarte greu de încălcat de către oricine. O depășire a limitei trasate în urma înțelegerilor anterioare dintre marile puteri militare ale lumii poate duce la al III-lea război mondial, chiar pe teritoriul Uniunii Europene ! De aceea nu văd cum NATO va acționa prin folosirea forței. Ba, dimpotrivă, cred că NATO va acționa pentru a preveni o escaladare a folosirii forței în dauna cerințelor Kievului.
Măgăreața a căzut pe capul celor care au provocat-o. Ucrainenii. De vor accepta revenirea în zona de influență a Rusiei, nu vor suporta destrămarea teritoriului. De nu vor accepta, vor avea parte, probabil, de alte pierderi teritoriale. Regiunile de sud-est ale Ucrainei sunt populate cu ruși și populații vorbitoare de limbă rusă. Industria Ucrainei este conectată la industria rusă. Ce va mai rămâne din Ucraina ?
Cavalerii fără teamă și prihană de mai peste tot scot scenarii apocaliptice care duc, inevitabil la război. Cum intervin ei americanii și europenii să lupte cu agresorii ruși pentru apărarea teritoriului Ucrainei. Fără minte, acești cavaleri de duzină, nu văd că un război în Europa le va distruge lor viața, lor și familiilor lor. Chiar dacă Rusia va pierde o înfruntare armată cu SUA și UE, UE va fi spațiul geografic cel mai afectat de război. Nu, soluția războiului nu este viabilă. Mai sunt soluții, fără a afecta interesele economice de până acum ale statelor membre ale UE. Se poate lua un timp în care investitorii din UE care activează în Rusia își retrag banii investiți, statele care au o prezență rusă activă în economie pot stimula apariția altor investitori care să acopere o eventuală plecare a rușilor intempestivă, se pot limita relațiile cu Rusia la diferite nivele ale diplomației internaționale, poate fi încurajată obținerea de resurse energetice din alte resurse decât cele oferite de Rusia etc.
Vor fi discuții. Că vrem sau nu, ele vor duce la o soluție care nu va mulțumi pe ucraineni. Într-un fel sau altul. Cred și că angajamentele lui Barroso că UE va sprijini Ucraina cu nu știu câte miliarde de euro pentru a scăpa de menghinea rusă sunt hazardate. Ce va face Ucraina ? Va renunța la Crimeea pentru 10 miliarde împrumut de la UE ? Nu cred.
Modelul Crimeea este nociv. Pentru R. Moldova este evident că sunt riscuri în curs de producere. Transnistria este un teritoriu minat. Populație vorbitoare de limbă rusă. Guvernare autonomă. Alături, pe câteva zeci de km pătrați, Găgăuzia a făcut deja referendum pentru aderarea la Rusia. Ilegal, ilegitim, cum o fi însă este. La noi, în tandem cu ideologii crizelor din Rusia, maghiarii abia aduși la guvernare vor autonomie, la fel ca în Crimeea. Pasul următor nu poate fi decât cel care se prefigurează în peninsulă.
Zona va fi „fierbinte” ani de zile. În același timp cu declarațiile politice și acțiunile diplomatice pentru a stăvili apetitul rușilor către teritorii, este foarte important să revedem politica de apărare a României. Umbrela NATO este determinantă. Nu ne putem mări forțele armate însă putem să le dotăm mai bine, să le asigurăm mai bine din punct de vedere logistic, să revenim la pregătirea teritoriului pentru apărare, să revenim la forme de pregătire militară a populației și formarea formațiunilor paramilitare ca o primă măsură de asigurare a unor rezerve umane necesare la mobilizare. Cu acceptul SUA trebuie să permanetizăm garnizoanele militare ale forțelor armate americane și, de ce nu, ale NATO. La nivelul UE trebuie să se ajungă la constituirea forțelor comune de apărare, unitățile speciale de intervenție rapidă ale UE trebuie să se dezvolte și să devină operative. Vecinul Rusia nu ne lasă deloc în pace. În timp ce noi dormim, ei ne încalecă.
7 comentarii:
daca ne uneam cu republica moldova in 1991 atunci aveam si noi o populatie rusofona agresiva pe teritoriu si nu stiu daca mai intram in nato si ue, desi balticii au reusit desi au o minoritate rusa importanta pe teritoriul lor
Bună observație ! Foarte bună.
Pentru mine nu este o surpriza, am mai comentat pe tema asta. Ucraina poate ca si merita asa ceva, ma gandesc acum in special la nesimtirea lor in chestiunea Deltei Dunarii, in special in cazul scufundarii intentionate a lui Rostok.
Dar sa nu spunem ca acest caz al Crimeii ar fi un precedent, precedentul exista deja in cazul Kosovo. Acolo erau interesele UE si americane si se putea, cand e vorba de interesele Rusiei nu se mai poate. In toata povestea asta ma surprinde ca nu spune nimeni ce spun chinezii in toata treaba asta caci ei ar trebui sa intre in conflict cu Rusia luand partea Ucrainei. Ca altfel ce-ar putea sa spuna ei despre Taiwan sau Tibet?
Taiwanul, este o cu totul altă mîncare de pește, Adrian. Este tot ce a mai rămas din China liberă. Sigur că China comunistă 'și-ar dori să îl cucerească, dar cazul nu suportă comparație cu mișcarea Crimeii care, în fond, e o scesiune.
Tibetul poate fi mai aproape de cazul de față.
Pe de altă parte, eu sunt de acord cu secesiunea Crimeii, și poate că aș vrea să vad chiar mai multe regiuni ucrainiene care au aparținut istoric de state învecinate și care au populație majoritară în zona respectivă pe altă componenentă etnică decât cea ucraineanăcum le urmează exemplul. O țară ar trebui să se suprapună cu națiunea sa pentru a fi stabilă și orientată spre progres.
Și nu, nu judec cu două măsuri. Kosovo nu ar trebui să existe, în loc de ea ar trebui să fie o Albanie mai largă.
Eu spuneam de Taiwan pentru ca RP Chineza vede Taiwanul ca fiind un teritoriu al sau, unul secesionist dar al sau.
Bine, dar asta e o distorsiune puternică a adevărului. PRC nu a stăpînit niciodată Taiwanul, nu a avut reprezentanți ai legii acolo. Pur și simplu trupele "roșii" nu au ajuns să'l supună.
De asta spun cæ este total diferit de cazul Ucrainei care a avut autorități în Crimeea, din 1954.
Paralela ta rămîne însă valabilă în ceea ce privește Tibetul.
Pai ce, am vorbit eu de lucruri adevarate sau false? Eu spun despre cum considera China ca este teritoriul sau. In fond nici Hong Kong nu fusese niciodata o parte a Chinei comuniste, asta nu inseamna ca tratatul din secolul XIX cu britanicii n-a ajuns la soroc in raport cu acel stat si nu cel de la care luasera ei teritoriul.
Trimiteți un comentariu