Miturile biblice încep să cadă. Omul contemporan nu are un singur strămoș.

Am luat imaginea de pe Google. Ea este și pe pagina Agerpres (aici) de care mă folosesc pentru acest punct de vedere.

Genomul uman ne spune, din ce în ce mai clar, că omul modern nu are ca singură sursă a existenței sale homo sapiens ci că sunt mai multe surse care au avut de a face unele cu altele timp de mii de ani. Mai explicit, de această dată, oamenii de știință au formulat aprecieri care ne apropie de adevăr:

„Populațiile non-africane studiate au avut aproximativ 1,5 până la 4 la sută moștenire genetică de la Neanderthal, a spus Akey. Populațiile africane nu au nici strămoși neanderthalieni, nici denisovani, pentru că aceste două specii nu au fost niciodată pe acest continent”.

„Neanderthalieni robuști au prosperat în Europa și Asia într-o perioadă cuprinsă între aproximativ 350.000 de ani în urmă și momentul dispariției lor rapide acum aproximativ 40.000 de ani”.

Micile-mari informații despre apariția și evoluția omului destramă miturile biblice, cu Adam și Eva. Până acum s-a afirmat că a existat o singură evoluție a omului. Apărut în Africa, migrat în Asia și Europa și de aici în America pe timpul unei glaciațiuni. Ei bine, se pare că nu este așa.

Din moment ce omul de neanderthal este acceptat cu o vechime de 350.000 de ani, din moment ce omul denisovan este acceptat ca fiind „străvechi”, din moment ce genetic s-a constatat că mai există o specie umană, încă necunoscută, toate acestea în afara Africii, legăturile genetice între populațiile apărute în Africa și populațiile umane din afara Africii apărând abia la urmașii coloniștilor din Africa care sunt considerați strămoșii omului modern, din moment ce s-a constatat că populațiile africane moderne nu au legături genetice cu celelalte populații umane, atunci putem merge cu mintea mai departe și construi noi teorii care se pot sau nu confirma pe măsură ce următoarele cercetări ne vor da mai multe date.

Teritoriul Africii a fost mai atent cercetat pentru a găsi rămășițele primilor oameni. S-au găsit. Unele rămășite vorbesc despre „homo” cu o vechime de aproape 2,5 milioane de ani, ce este mai vechi fiind considerat că ar fi strămoșii acesteia. Acum, întreaga teorie construită cu atâta migală în timp începe să se clatine.

Omul de Neanderthal și Omul Denisovan devin specii umane de sine stătătoare, nu subspecii ale Homo Sapiens, pentru că nu au un strămoș comun ! Ba, mai este în atenție și o altă specie umană care și-a pus amprenta genetică în existența unor populații fără însă a avea și o existență antropologică.

Este evident că va trebui să mai așteptăm clarificarea situației. Așa cum Africa a fost „invadată” la un moment dat de antropologi va trebui să vedem cum va fi invadată Europa și Asia, ba chiar și America pentru a vâna strămoșii neanderthalienilor, ai denisovanilor și a descoperi acea specie necunoscută dar cu amprentă genetică.

Îmi place ce aflu. Acum suntem încă tributari modelului „homo sapiens”. Ne considerăm urmașii „imigranților” africani care, potrivit „legendelor științifice” (?!), au învins pe neanderthalieni și le-au luat locul în spațiul locuibil european. Dar dacă nu este așa ?

Din moment ce omul de neanderthal s-a împerecheat (unii savanți au pronunțat cuvântul „promiscuitate”, ceea ce mă face să îi consider complet neserioși !) cu homo sapiens și a rezultat europeanul modern, de ce să nu consider că aveau un genom asemănător ?! De ce să nu consider că omul de neanderthal a fost dominant (cel puțin aici în Europa și o parte din Asia) și în miile de ani de viață în comun cu homo sapiens au format împreună o nouă specie ?! Din moment ce populațiile africane actuale nu au semnătura neanderthalienilor și a denisovanilor înseamnă că formăm specii înrudite. Cu un plus genetic al europenilor și asiaticilor, precum și al americanilor.

Va trebui să acceptăm că ne apropiem de momentul în care evoluția omului, așa cum este acceptată astăzi, după ce a fost profund afectată de evoluționism, va fi rescrisă.

Eu îmi doresc să aflăm cum a evoluat omul european, omul de neanderthal. Văzut doar ca o brută, văzut doar ca un primitiv se pare că își cere dreptul la recunoaștere. Pentru că trăsăturile lui sunt în noi. Rezistența la frig, pielea, părul, culoarea ochilor, asimilarea proteinelor animale, grăsimea etc., sunt particularități pe care populațiile africane nu le au. Răspunsul este dat de oamenii de știință. Nu le au pentru că omul de neanderthal și omul denisovan nu au fost niciodată în Africa ! Atunci va trebui să vedem cum au apărut ! Iar teoriile actuale trebuiesc revăzute.

Tăcerea comunității musulmane poate fi considerată complicitate.

Putem acuza în stânga și în dreapta, putem spune orice după producerea tragediilor, important este ca după ce ne trezim să judecăm cu capul cât mai limpede.

O informație spune că Donald Trump a declarat că „musulmanii nu reușesc să raporteze activități suspecte și trebuie să facă mai mult pentru a ajuta la prevenirea atentatelor precum cele de marți de la Bruxelles în care au fost ucise cel puțin 30 de persoane”.

O afirmație cu care sunt de acord. Comunitatea musulmanilor are un mare rol. Până acum, din ce am cules din presă, membrii comunității musulmane participă la informarea autorităților dacă sunt întrebați, după producerea unor atentate, mai puțin cooperanți sunt înainte de producerea lor. În general, oamenii declară că nu au știut ce au în cap sau fac cei care au devenit, la un moment dat, teroriști.

Din alte lecturi, am tras concluzia că nici comunitățile nativilor nu sunt foarte vigilente. Parcă au un văl pe ochi. Încep să protesteze și să ceară ca statul să ia măsuri (!) abia după producerea evenimentelor tragice. Nu participă activ la prevenirea evenimentelor teroriste.

Bine, există și o parte a presei dar și a unor activiști care fac și pe dracu în patru pentru a aburi lumea, făcând din religia islamică o religie a păcii și bunei înțelegeri între oameni chiar dacă din declarațiile unor oficiali din statele islamice se desprinde clar ideea că „necredincioșii” trebuie exterminați. Chiar dacă în comportamentul unor activiști musulmani sunt ușor de văzut germenii unor viitoare acțiuni agresive.

Ceva trebuie schimbat. În alte părți, văd că s-a dezvoltat o cultură a apărării intereselor individuale prin comunicarea către autoritățile abilitate a faptelor de încălcare a legii. La noi, jurnaliștii de doi bani bucata tratează un astfel de comportament ca „trădare” sau „delațiune”. Exemple sunt multe. Campania furibundă a unor trusturi de presă împotriva celor care fac plângeri penale sau a celor care declară procurorilor fapte de natură penală comise de unii politicieni sau potentați ai zilei este mai mult decât edificatoare. Culmea, în societățile în care se consideră că un act ilegal este împotriva comunității, a fiecărei persoane din comunitate și este reclamat autorităților competente imediat ce s-a produs există și un alt grad de civilizație. Oamenii evită să mai comită acte ilegale conștientizând că un astfel de comportament este în interesul lor, nu pentru că nu mai răspund în fața legii ci pentru că alții nu vor comite, la rândul lor, acte ilegale care să le afecteze interesele.

Comunitatea musulmană este la răscruce. Integrarea în cultura Europei este la răscruce. Dacă liderii comunităților islamice din Europa nu intervin pentru a stopa radicalismul islamic, pentru a elimina dintre ei pe inițiatorii și promotorii extremismului, atunci se va ajunge la război civil. Un război religios care va fi cumplit. Practic va fi un război de exterminare.

Nici noi nu suntem scutiți de evenimente similare. În comunitatea maghiară nu s-a luat atitudine față de formarea unor organizații extremiste anexe ale organizațiilor revizioniste din Ungaria iar azi avem un lider de organizație maghiară în arest preventiv pentru că vrut să comită un act de terorism să vadă ce rezultate „politice” va da.

Comunitatea musulmană din România însă, participă activ la procesul național de prevenție împotriva radicalizării islamice. Noi avem beneficiul unei culturi musulmane evoluate, adaptată la conviețuirea cu creștinii sau alte culte, parte a culturii române, expresie a multiculturalismului pacifist.

Trump are dreptate. Comunitatea musulmanilor din fiecare țară trebuie să devină mai activă pentru ca țările în care activează să nu devină, în special pentru membrii respectivelor comunități, un infern.

Ipocritul !

Agerpres (aici).

Tăriceanu este îngrijorat de ce se întâmplă în Belgia, „condamnă” terorismul ! Este un ipocrit !

În țară se chinuie să scoată înregistrările SRI din zona probelor în justiție, clamând „drepturile și libertățile civile”.

Se „chinuie”, alături de alt ipocrit, Traian Băsescu, să reducă competențele SRI, cere eliminarea competențelor date SRI prin OUG promovată de Guvern pentru că afectează drepturi și libertăți civile. Zice el. Bruxelles vine și îl confirmă. Morții și răniții de azi sunt rezultatul drepturilor și libertăților civile lăsate la îndemâna teroriștilor în dauna populației locale, a turiștilor, a altor oameni care au trecut prin capitala europeană.

Acest individ este lipsit de rațiune. Dacă supravegherea tehnică a SRI, chiar pe cauzele de terorism, nu pot fi folosite în justiție, degeaba mai sunt făcute !

Individul ăsta a devenit la fel de periculos ca teroriștii. Practic, prin comportamentul lui favorizează producerea actelor de terorism în România. Slăbind pârghiile legale pentru lupta împotriva terorismului și a crimei organizate (soră mai mică a terorismului), Tăriceanu devine un fel de terorist.

O ia Belgia pe „drumul” Siriei ?

Agerpres (aici).

Două explozii la aeroport. La o poartă de îmbarcare către SUA. Azi dimineață. Peste 10 morți și 30 de răniți.

Nu după mult timp, o altă explozie la o stație de metrou Maelbeek, alți morți, alți răniți.

Nu ne mai putem ascunde sub umbrela „corectitudinii politice”. Tâmpenia asta duce la prea mulți morți și răniți, la prea multe vieți distruse. Nu mai putem ascunde sub preș ororile politicii unor guverne europene. Franța și Belgia plătesc tributul prostiei politice practicate de zeci de ani. Nu poți combina creștinismul cu islamismul. Nu iese. Ce a rezultat până acum este moarte, este rană, este distrugere, este viață mizeră.

Nu mai poți nega contribuția socialismului la actuala stare de „război” din Europa. Suntem în stare de război, de fapt.

După raportul germanilor privind situația migranților din 2014 și 2015 înregistrați în Germania aflăm că în 2014 peste 400.000 de imigranți (unii declarați refugiați !), au „dispărut” din Germania iar în 2015 se estimează că au „dispărut” peste 800.000. Sunt peste un milion de imigranți care circulă liber cu permis de liberă trecere german prin statele UE. Cine sunt ei ? Ce vor face ei, nu ce declară ei că au de gând să facă ? Câți dintre familiștii care încă stau „liniștiți” în centrele de primire o vor lua razna ?

Concubinajul dintre francezi și belgieni cu islamiștii naturalizați ia o întorsătură urâtă. Nu doar Franța și Belgia (se pot include și alte state !) sunt în pericol, din cauza reglementărilor UE sunt în egal pericol toate statele UE.

România și Bulgaria nu au fost primite în Spațiul Schengen pentru că nu ofereau suficientă „securitate”. Nu aveau garanția statele „vechii Europe” că pe la frontierele noastre nu vor trece „infractorii și extremiștii” din cauza administrației „corupte”. Între timp, statele „vechii Europe” ne oferă moarte și distrugere calificată. Televizată, ca să aibă impact și declarații șocante: comunitatea islamică care s-a stabilit în statele europene a fost izolată, este victima discriminării, este neînțeleasă și din cauza politicilor „greșite” au loc astfel de evenimente bla, bla, bla. Ba tot acolo, în Franța și Belgia, cu niște zile în urmă, manifestau niște mii de susținători ai primirii imigranților. Un fel de „lăsați moartea să vină la noi” ! Ei bine, nu a trecut mult și a venit moartea peste ei. Dar nu au murit ei, au murit alții, astfel că acești entuziaști ai „primirii morții” pot spune, corect politic, că cei care au murit sunt victime colaterale și că de vină sunt guvernele care nu au „primit cu flori” teroriștii islamici.

Războiul din Siria și Irak s-a mutat în Europa. Azi este în statele care și-au dezvoltat, ani și ani, o politică idioată de primire a imigranților islamici și de acceptare a ocupării de către aceștia a unor spații urbane și rurale pentru a crea comunități islamice. Comunități care azi își arată „prețuirea” pentru gazde, aruncându-le în aer.

Nu știu ce va alege guvernul român, dar a prelua politica idioată a Franței, Belgiei, Germaniei, Suediei etc. ar fi o mare prostie. Sunt de acord să acordăm asistență umanitară unor refugiați dar nu sunt de acord ca orizontul de timp să aibă ca soluție asimilarea lor. Într-un timp rezonabil, acești imigranți trebuie să se întoarcă în țara lor pentru a o reface în urma războiului. Și cu ajutorul nostru, normal, este omenește, din moment ce îi ajut la un moment dat consider că pot face mai mult în momentul în care își refac țara. Asimilarea unor imigranți trebuie să fie o excepție, trebuie să fie ca urmare a unei analize corecte, trebuie să aibă în spate niște ani în care imigrantul a preluat, constructiv, o parte din cultura românilor și a acceptat diferențele față de cultura proprie. Altfel, o să ajungem să ne numărăm morții, așa cum fac francezii, cum fac belgienii azi.

La mulți ani, Mircea Ionescu-Quintus !

Foto Mediafax, Mircea Ionescu-Quintus la sărbătorirea a 98 de ani ! Cu un an în urmă !

Un aprig apărător al principiilor liberale, un model pentru cei care își doresc să devină oameni politici, în adevăratul sens al cuvântului, Mircea Ionescu-Quintus este dovada vie a devizei liberale „prin noi înșine” !

Prezența domniei sale în fruntea PNL a dat încredere partidului că se poate merge mai departe, că se poate dezvolta, că se pot face anumite alianțe și se pot face fuziuni astfel ca partidul să devină mai puternic. Și a devenit mai puternic. Este mai puternic și va fi mai mult decât este acum pentru că principiile liberale sunt singurele care pot fi urmate într-o societate democratică care își dorește progresul.

La mulți ani, Domnule Președinte !

Gâdea cu „Sinteza Zilei” la Antena 3 are iar o „recunoaștere” costisitoare.

Agerpres (aici).

În esență, CSM constată, în urma verificărilor și analizelor Inspecției Judiciare că la data de 18 februarie 2016, în contextul punerii în executare de către organele fiscale a hotărârii judecătorești rămasă definitive pronunțată în dosarul ICA, la emisiunea „Sinteza Zilei” de la Antena 3, moderatorul (nu îi spune numele dar noi știm că este Gâdea !) a manipulat grosolan realitatea și s-a folosit pervers de un interviu din anul 2014 al Laurei Kodruța Kovesi, cu scoaterea declarațiilor din context, pentru a induce ideea că procurorul general al DNA le dă dreptate și executarea silită este un abuz.

Textul este lămuritor:

„S-a constatat că aspectele prezentate în cadrul emisiunii au fost rupte din contextul interviului menționat și, într-o succesiune aparent logică și etapizată, a fost schimbat sensul ideilor exprimate inițial de doamna procuror. Mai mult, în cadrul emisiunii s-a afirmat permanent și s-a acreditat ideea că, în calitate de reprezentant al sistemului judiciar, doamna procuror șef este părtinitoare în raport cu punerea în executare de către organele fiscale a unei hotărâri judecătorești definitive”.

„Prin exprimarea unei astfel de concluzii în chiar tema emisiunii s-a urmărit subminarea încrederii publice în corectitudinea analizei făcute de procurorul șef al DNA în cadrul interviului din anul 2014 și implicit în privința activității profesionale a procurorului șef al DNA. Plenul Consiliului a constatat că prin modalitatea de lansare în spațiul public în mod trunchiat, părtinitor și manipulativ, a unor afirmații exprimate de doamna Laura Codruța Kovesi (...) în cadrul unui interviu anterior, s-au depășit limitele libertății de exprimare și ale dreptului la informare, aducându-se atingere reputației profesionale a acesteia”.

CSM va sesiza CNA, au un protocol de colaborare instituțională în acest sens. CNA are, astfel, un rezultat ca urmare a unei analize efectuate de o instituție competentă. Probabil că are suficiente dovezi care să sprijine CNA să constate existența încălcării legii de către Mihai Gâdea și echipa lui de zgomote și să stabilească o sancțiune. Pe de altă parte, Laura Kodruța Kovesi are un document oficial la îndemână să deschidă o acțiune în civil pentru pagube.

Hotărârea CSM, definitivă, prin care se constată că i-a fost afectată Laurei Kovesi reputația profesională, nu lasă loc la alte interpretări. O instanță de judecată investită cu judecarea unei pricini între Kovesi și Mihai Gâdea în solidar cu Antena 3 va accepta proba CSM.

Sper că va merge mai departe Kovesi. Este singura posibilitate ca jurnaliștii să nu se mai joace cu adevărul, să nu îl mai deformeze. Puși la plată pentru toate măgăriile făcute, vor ajunge la fundul sacului dacă nu la dispariția postului Tv devenit un focar de infecție socială.

Putin ordonă retragerea din Siria a forțelor principale. De ce ? Care sunt urmările ?

Agerpres (aici).

Bine, Agerpres face o greșeală. Trupele ruse nu se retrag, se retrag doar forțele principale de luptă ale forțelor ruse, în Siria vor rămâne în jur de 1000 de soldați ruși în cele două baze militare la Mediterana - Tartus și aeroportul Hmeymim -, unde rușii vor rămâne, probabil, mult timp.

Rămâne să vedem care vor fi, până la urmă, forțele principale.

Se fac tot felul de speculații. Pot spune că toate pot fi valabile până la proba contrară.

Este evident că pozițiile politice ale statelor vor fi temperate. Americanii preferă să nu comenteze. Sirienii au anunțat că sprijinul Rusiei rămâne, actuala retragere fiind normală, deoarece obiectivele principale au fost atinse.

Opoziția siriană adunată la negocieri cu reprezentanții Guvernului Siriei salută retragerea forțelor principale ale Rusiei - un motiv în plus ca negocierile să aibă o șansă de succes. Este de înțeles, rușii bombardând cu ferocitate pozițiile opoziției siriene mai ceva decât pozițiile Al Nusra - Al Qaeda din Siria -, sau ale SI.

Al Nusra reclamă „înfrângerea” rușilor și anunță cu pompă o ofensivă asupra armatei siriene care i-a gonit de pe teritoriile stăpânite cu ceva timp în urmă. Declarația este politicianistă. Al Nusra este asociată cu SI iar o ofensivă a lor va primi replica statelor care luptă cu SI sub conducerea SUA.

Ministerul de externe al Rusiei, Lavrov a declarat că Rusia a căzut la înțelegere cu SUA privind acțiunile comune împotriva SI și Al Nusra. Ei bine, această informație are potențial.

Să încercăm să vedem ce ar fi putut determina Rusia să retragă forțele principale din Siria.

Rusia suferă. În special economic. Rezervele statului au scăzut și tot scăzut încât au ajuns aproape de fundul sacului. Reformele cerute de Putin ca Rusia să nu mai depindă de vestul Europei sunt gata pe hârtie însă le lipsește finanțarea. Petrolul s-a dus în jos și se menține mult prea jos pentru a mai fi exploatat, chiar. Gazele îl urmează. Lumea petrolieră nu reacționează cum și-ar dori rușii. Nimeni nu vrea să lase de la el pentru a contracara scăderea prețului la petrol. Prețul scăzut al petrolului este temporar însă este ținut jos exact în perioada în care Rusia are nevoie ca de aer de un preț mai mare. Război economic în toată regula. Rusia nu mai are bani și nu mai are nici sursa - exporturile de hidrocarburi -, așa că scade din cheltuielile guvernamentale. Nu își mai finanțează industriile. Scade cheltuielile pentru înarmare. A oprit programele de modernizare a armamentelor și de dotare a trupelor. De unde va trebuie să facă rost de bani. Economisirea resurselor este singura care, în aceste momente grele, poate da un ajutor. Retragerea din Siria eliberează câteva milioane de dolari pe zi. Războiul este scump. Tare scump.

Rusia are probleme și cu republicile. Ținerea sub ascultare cu forța are succes pe termen scurt. Nu le dai bani și le ceri ascultare nu prea are succes pe termen lung. Mai ales când forța militară devine din ce în ce mai slabă, chiar dacă este dotată cu armament ultra-modern. Foamea populației de pe cuprinsul federației devine periculoasă. Regresul unor comunități duce la revolte. Politic, Putin este pe muchie de cuțit. Slăbiciunile se manifestă și în „forțele de menținere a păcii” ale Rusiei din teritoriile ocupate cu japca de la R. Moldova, Gruzia, Ucraina alte state. Partenerul Belarus se revoltă. Nu își poate permite pierderea economică pentru principiul fidelității față de suzeran. Îl dă dracului pe suzeran și negociază „pacea economică” cu adversarul acestuia - UE și SUA.

Rusia a mai fost învinsă odată pentru că nu a fost capabilă să țină pasul în cursa înarmărilor. Acum a făcut aceiași pași greșiți. S-a vrut „Goliat” și a reieșit că este doar o păpușă gonflabilă. Slab lipită, a început să se dezumfle.

Statele UE au adoptat o prelungire a sancțiunilor și a reiterat condițiile pentru ca ele să fie retrase. Respectarea clauzelor de la Minsk și nerecunoașterea Crimeei ca teritoriu al Rusiei. Retrocedarea peninsulei către Ucraina este obligatorie. Ucraina s-a întărit militar, a fost sprijinită, este sprijinită. R. Moldova este sprijinită. România a devenit purtător de cuvânt al Moldovei în relațiile cu toate entitățile internaționale. Este ipotetică o aventură rusească în Moldova, sprijinul internațional sub coordonarea NATO nu poate fi exclus. Toate forțele militare ruse de pe teritoriile străine trăiesc drama subfinanțării. Cât vor mai ține rușii aceste forțe militare în străinătate ? Este o întrebare. Dacă sunt eliminate sancțiunile internaționale, Rusia va avea din nou acces la resurse cu care să le țină. De aceea sancțiunile trebuiesc ținute până când Rusia se retrage din toate statele pe care le asuprește: Ucraina, Moldova, Gruzia etc.

Retragerea din Siria este un pas înapoi. A vedea în Rusia un stat învins este prematur. Mai este până atunci. Aventurile lui Putin au fost ca un balon de săpun. Acum trebuie lăsat să suporte costul. Din păcate, costul va fi sever pentru ruși, pentru oamenii din popor care au trăit mereu cu convingerea că statul le va da mereu și mereu. Acum văd că statul rus le ia, mereu și mereu. Este trist, însă a fost alegerea lor. Chiar de vor să meargă la luptă, vor renunța repede. Cu stomacul gol și fără gloanțe nu ajungi departe.

Cele de mai sus sunt gânduri. Vor ave valabilitate doar dacă se vor concretiza. Naiba știe ce mai au în cap politicienii. Nu este exclus ca producătorii exponențiali din diferite state ale UE să considere că sărăcirea Rusiei nu le este benefică și să încerce să blocheze politica de sancționare a Rusiei după septembrie 2016.

Interceptările. Judecățile, aprecierile sunt limitate la nivelul cunoașterii problemelor, al întinderii lor.

Interceptările au provocat discuții. Mai ales după ce CCR a declarat ca neconstituțională ultima ipoteză din art. 142 alin. (1) „...alte organe specializate ale statului”, ca structuri cărora procurorul pe transferă competențe în procesul penal, în particular în domeniul supravegherii tehnice.

Am mai scris despre asta dar nu am fost nici complet și nici precis. Mea culpa.

Strict cu privire la problemă, suntem în fața unei proceduri care sprijină realizarea procesului penal. Doar a procesului penal. Nu are alte conotații.

Supravegherea tehnică are scopul exclusiv de a preveni sau, în cazul în care fapta incriminată de lege s-a produs sau este în curs să producă efecte să fie împiedicată să se finalizeze iar dacă s-a finalizat să fie aflate toate elementele materiale care compun infracțiunea precum și autorii acesteia plus complicii. Supravegherea tehnică este doar o parte a procesului penal. Nu strică să ne uităm la art. 139 din NCPP:

„CAPITOLUL IV
Metode speciale de supraveghere sau cercetare
Art. 139
Supravegherea tehnică
(1) Supravegherea tehnică se dispune de judecătorul de drepturi şi libertăţi atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute la alin. (2);

b) măsura să fie proporţională cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanţa informaţiilor ori a probelor ce urmează a fi obţinute sau gravitatea infracţiunii;

c) probele nu ar putea fi obţinute în alt mod sau obţinerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranţa persoanelor sau a unor bunuri de valoare.

(2) Supravegherea tehnică se poate dispune în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute de Codul penal şi de legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de droguri, de trafic de arme, de trafic de persoane, acte de terorism, de spălare a banilor, de falsificare de monede ori alte valori, de falsificare de instrumente de plată electronică, contra patrimoniului, de şantaj, de viol, de lipsire de libertate, de evaziune fiscală, în cazul infracţiunilor de corupţie şi al infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, al infracţiunilor care se săvârşesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicaţii electronice ori în cazul altor infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.

(3) Înregistrările prevăzute în prezentul capitol, efectuate de părţi sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege.

(4) Raportul dintre avocat şi persoana pe care o asistă sau o reprezintă nu poate forma obiectul supravegherii tehnice decât dacă există date că avocatul săvârşeşte ori pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute la alin. (2). Dacă pe parcursul sau după executarea măsurii rezultă că activităţile de supraveghere tehnică au vizat şi raporturile dintre avocat şi suspectul ori inculpatul pe care acesta îl apără, probele obţinute nu pot fi folosite în cadrul niciunui proces penal, urmând a fi distruse, de îndată, de către procuror. Judecătorul care a dispus măsura este informat, de îndată, de către procuror. Atunci când apreciază necesar, judecătorul dispune informarea avocatului”.

Ipotezele pentru instituirea supravegherii tehnice, ipotezele de lucru în cadrul supravegherii tehnice nu au fost discutate corect. Unele nici nu au fost pomenite.

Am citit tot felul de comentarii. Am citit intervenții ale unor judecători, procurori, avocați care, la rândul lor, au accentuat doar unele aspecte ale transferului de competențe, toată lumea incriminând posibilitatea ca SRI să primească competențe de cercetare penală. O abordare „pompieristică”, falsă, păguboasă.

Poate că am fost comod și nu am citit totul, așa că îmi cer scuze în cazul în care cele ce voi spune mai departe va crea cuiva impresia că i-am furat ideea sau că l-am omis.

Scriu pentru că am citit, mai devreme, acest material de pe site-ul „juridice.ro” - aici. Materialul este foarte interesant, probabil va fi greu de citit de majoritatea oamenilor care doresc lămuriri, juriștii însă nu ar avea scuze (este în limbajul juridic !). Sunt de acord cu autorul însă vin și fac precizarea că are aprecieri doar asupra unei părți a problemelor.

Nu se poate trata o problemă de interes social deosebit, cum este un dosar penal, fără a merge către ansamblu. Este adevărat că avem un nou Cod penal, avem un nou Cod de procedură penală, avem alte legi care incriminează acte și fapte ale persoanelor și le prevede sancțiuni cu caracter penal, dar nu este suficient. Este și periculos să tratezi problemele importante doar pe baza unor angoase.

Sunt, evident, împotriva introducerii SRI în procesele penale ca organ de cercetare penală. Nu este treaba lui, dar asta nu înseamnă că pot fi de acord cu excluderea lui absolută. Sunt situații și situații. Sunt împotriva tratării problemei cu superficialitate, astfel încât să accept ca SRI să nu aibă nici o competență în materia culegerii și prezentării probelor pentru un proces penal. Chiar dacă SRI este singura autoritate publică cu competențe privind siguranța națională sau terorismul, a exclude probele adunate de SRI, într-un eventual proces penal, pentru că acesta nu are competențe penale, mi se pare absurd. Cei care se înfoaie pe această temă uită că probele într-un proces penal nu sunt rezultatul acțiunii procurorului ci rezultatul acțiunii făptuitorului. Cei care se înfoaie atât în aceste zile nu știu, pentru că nu citesc sau nu îi interesează, că probele se pot aduna și se adună de reprezentanții puterii executive, cei chemați să aplice legea, obligați prin lege să le colecteze, să le conserve și să le prezinte procurorului. Și SRI este o autoritate naționale și, pe timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu poate ajunge la „probe” care să arate că urmează să se săvârșească o faptă penală, că este în desfășurare sau s-a produs și are consecințe. Normal că SRI este obligat să prezinte ceea ce știe procurorilor pentru ca aceștia să aibă posibilitatea să întocmească un dosar penal sau să completeze un dosar penal cu acte și fapte la care nu poate ajunge, în mod normal. Bașca faptul că actele de terorism nu pot fi probate fără aportul SRI și nici urmărite fără aportul SRI. La fel cele săvârșite având ca scop slăbirea securității naționale a României. Încep să cred că unii sunt atât de superficiali încât vor să elimine siguranța națională și tot ce ține de ea din competența statului. Stupid.

Ca să dau un alt exemplu. Cercetarea administrativă. Persoanele care fac cercetare administrativă într-o instituție publică nu sunt organe de cercetare penală însă rezultatele cercetării lor pot duce la concluzia că a avut loc a faptă incriminată de legea penală, fie ca rezultat al muncii funcționarului cercetat fie ca rezultat al altor acte ale acestuia legate de muncă sau de timpul în care acesta ar fi trebuit să fie la muncă. Materialul de final, procesul verbal al comisiei de cercetare administrativă devine mijloc de probă în procesul penal, nu va fi exclus pentru că a fost întocmit de persoane care nu sunt prevăzute cu competențe de cercetare penală.

Nu înțeleg ardoarea cu care unii fac încă asocierea SRI cu Securitatea de dinainte de '89. Sunt totuși peste 25 de ani de atunci. Să cred că unii au rămas „încremeniți în proiect” ?! Se pare că da. Iar această abordare superficială devine dăunătoare. Nu poți cu astfel de persoane să te gândești la viitor, la progres. Se pare că aceste persoane vor fi lăsate să „latre” iar „caravana” va merge mai departe. Viitorul unei țări nu poate fi blocat de angoasele unor persoane care și-au ratat evoluția.

Totul este bine până la ... pielea ursului din pădure.

Politica e ... „coană mare”. Treabă serioasă. Îți trebuie vocație. Unii au. Din belșug.

Plec de la definiția politicii:

POLÍTIC, -Ă, politici, -ce, s. f., adj. 

I. S. f. 1. Știința și arta de a guverna un stat; formă de organizare și conducere a comunităților umane, prin care se menține ordinea internă și se garantează securitatea externă a comunităților respective. ◊ Expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului. ♦ Suprastructură a sistemului social, incluzând conștiința politică, relațiile politice, instituțiile și organizațiile politice. 

2. Tactica, strategia, metodele și mijloacele folosite de organele puterii în vederea realizării obiectivelor fixate; ideologia care reflectă această activitate. 

3. Fig. Dibăcie, abilitate în atingerea unui scop. 

II. Adj. 1. Care aparține politicii (I), care se referă la politică, de politică; politicesc¹ ◊ Drepturi politice = drepturile de participare a cetățenilor la conducerea treburilor statului. Nivel politic = grad de pregătire a cuiva în probleme de politică generală; orientare justă în astfel de probleme. Om politic (și, înv., substantivat, m.) = persoană care are un rol important în activitatea politică, care își desfășoară activitatea principală în domeniul politicii (I 1). ♦ (Substantivat,n.) Aspect, element politic (II 1), viață politică. 

2. Care are sau care exprimă o comportare abilă; dibaci, șiret. – Din lat. politicus, ngr. politikós,fr. politique. 

În esență, omul care este preocupat de soarta statului în care trăiește și se manifestă activ în rezolvarea treburilor statului face politică. Și discuțiile fac parte din manifestarea activă însă pentru a fi activ până la capăt, trebuie să participe și la actul de decizie a alegerii politice. Adică să voteze. mai mult, să candideze la funcțiile politice. Alegerea unui actor politic care să aibă puterea de a aplica anumite politici devine esențială, este actul final al manifestării politice. Raționale. Unii însă, au ales să se joace cu „găletușa în nisip” declarând că fac politică, că sunt „mari” oameni politici.

Lumea face politică. Intens. Ca o particularitate a celor care se apucă de politică, ușor de observat, este egoismul. Uneori este intens. 

Am citit, de curând, despre o încercare a unor noi actori politici din București de a pune împreună resursele pentru victoria în alegerile locale în capitală și în sectoarele acesteia cu gândul să aibă, tot în comun, rezultate bune la alegerile parlamentare din toamnă. Este vorba despre Ciprian Ciucu susținut de Partidul M10, înființat de Monica Macovei, dar și de diferite ONG-uri (!) și partidulețe mai mici, care a făcut un nou pas în direcția lui Nicușor Dan care a înființat Partidul politic Uniunea Salvați Bucureștiul. 

Ciprian Ciucu a acceptat să lase lui Nicușor Dan poziția de candidat la primăria generală dar s-a ales praful. Când au ajuns la „împărțirea” sectoarelor și a posturilor de consilieri locali și generali s-a rupt înțelegerea. După cum a declarat Ciucu la Digi24, Nicușor Dan ar fi urmat să ia primăria generală, sectoarele urmând a fi împărțite: 2 la Uniunea lui Nicușor Dan, 2 la M10 și ONG-urile susținătoare, 2 la alte formațiuni civice și politice care ar susține binomul Nicușor Dan - Ciprian Ciucu. Posturile de consilieri locali și generali ar fi urmat aceeași schemă. Locurile eligibile ar urma să fie date tot ca urmare a unei astfel de împărțiri. Ei bine, planul a picat, deocamdată.

Cazul de mai sus este emblematic pentru modul în care se face politică în zona noilor actori politici, una dintre zicalele românești fiind perfectă pentru cei doi actori politici și susținătorii lor: vor să vândă pielea ursului din pădure.

Mai mult, Nicușor Dan este convins că PNL va renunța la propriul candidat, Ludovic Orban, pentru a-l susține, deoarece, spune el, Ludovic are o notorietate mai mică ca a lui. Prost nu este, modul de abordare a problemei îl apropie de calificativul „stupid”.

Din declarația lui Ciucu la Digi24 mi-a reținut atenția referirea acestuia la Mișcarea Liberală. Din câte cunosc, Partidul Mișcarea Liberală a fost înființat la Craiova de arh. Horațiu Buzatu care se vrea primar al Craiovei și care a plecat din PNL nemulțumit că nu a primit conducerea locală a partidului. Se pare că prietenii lui Buzatu au format organizația din București ai acestei Mișcări Liberale.

Din alte știri, la nivelul județelor Vâlcea și Argeș s-a format o nouă „Mișcare”, tot locală care însă se întinde rapid în împrejurimile Bucureștiului. Mișcarea Liberală de la Craiova are ca țintă membrii PNL, de pe unde se află aceștia, mișcarea de la Vâlcea și Argeș - condusă de fostul pedelist Mircea Andrei -, are ca țintă foștii membri ai PDL și ce mai vine odată cu aceștia, unii dintre ei trecuți la PNL, iar peste acestea se află ALDE care are ca țintă tot membrii PNL (cei vechi !). Pe lângă ei „cântă sirena” Băsescu, cu Mișcarea Populară.

Dacă este să încerc să judec cu mai mult curaj situația, ajung la o concluzie posibilă. Ciucu îi propune lui Nicușor Dan să ofere acestor formațiuni politice noi o parte din „prada” disponibilă în București pentru a contracara în special PNL. Din discursurile tuturor actorilor politici de rit nou cu denumiri consacrate (liberali, social-liberali, populari etc.), ținta lor imediată este PNL și nu PSD. PSD este adversarul politic, al tuturora, PNL le este ținta. PNL trebuie să devină victima. Nu are importanță ce face și desface PSD, important pentru ei este ce face PNL iar marea lor grijă este ca PNL să nu coaguleze forțele de dreapta și să devină forța politică dominantă pe partea dreaptă. Testul lucrării lor se dă la alegerile locale. O poziționare bună a fiecăruia în alegerile locale, poziționare în zonele populate, le confirmă alegerea corectă. Dacă pică testul, au niște ani la dispoziție să se pregătească pentru următoarele alegeri. Merg mai departe și cred că cele două sectoare propuse de Ciucu lui Nicușor Dan să fie date partidelor și altor formațiuni politice noi care îi vor sprijini îi are în vedere pe acești actori politici noi. La fel se poate judeca și pentru posturile eligibile de consilieri, locali și generali.

Neplăcut este faptul că succesul lor la alegerile locale se va concretiza în câștigarea de către PSD a primăriilor și a celor mai multe posturi de consilieri. Având ca „țintă” PNL, ei vor susține, de fapt, PSD. Ca atare, succesul lor se poate traduce simplu: împiedicarea PNL să învingă PSD !

Normal este să judecăm mai departe. După un oarecare câștig la alegerile locale, se va hotărî ce va fi mai departe, bine, după o perioadă de timp în care se va vedea ce anume este mai bine. Evident că aici intervine denumirea partidelor componente în situația în care se va ajunge la concluzia fuziunii. Ce partid vor forma ? Sub ce siglă se vor prezenta publicului în viitor ? Putem specula, dar ar fi doar un joc prematur.

Una este notorietatea și alta este capacitatea de a atrage voturile. Nicușor Dan are notorietate. O anumită parte a presei și niște ONG-uri au avut grijă să îi facă publicitate. Numai că voturile sunt la cetățenii cetății. Discursurile noilor lideri politici ieșiți în piața publică, în agora, sunt „înalt calificate”. Sunt discursuri „prețioase” și „pretențioase”. Vocabularul folosit este „ciudat”, pentru o mare parte a cetățenilor. Publicul este eterogen. Probabil că publicul elevat de care au nevoie noii actori politici este insuficient atingerii scopului, mai mult, este împărțit în mai toate formațiunile politice. Public elevat este și la PSD, și la PNL, și la PMP, este peste tot. Acel public elevat este parte a puterii în mai toate formațiunile politice, este parte a „organigramelor puterii politice”. Are și rol de „locomotivă politică” pentru anumite grupuri de cetățeni. În concluzie, dacă nu vor avea un discurs pentru marea masă a cetățenilor capitalei, noii lideri politici au toate șansele să rămână speranțe. Bănuiesc că ei știu faptul că după alegerile locale formațiunile lor au toate șansele să se destrame. Oamenii vor alege să meargă alături de câștigători.

Cât privește ultima idee, ar trebui judecată cu maximă seriozitate. Aici trebuie avută în vedere vârsta membrilor și simpatizanților. Dacă cei tineri pot spune că nu este o problemă, ne întâlnim peste 4 ani, persoanele mature și mai ales cele care se apropie de o anumită vârstă nu mai au aceeași abordare. Maturii au nevoie de victorie acum, peste 4 ani nu știu ce va mai fi, în ce poziție se vor afla. Persoanele mai în vârstă pot deveni inactive. Vârsta joacă, că se dorește sau nu, un rol important în alegerile politice. Este un timp când poți face anumite lucruri și este un timp când nu le mai poți face. Degeaba ai dorința de a le face dacă nu mai ai puterea necesară.

Experiența guvernării CDR a fost elocventă. Au fost aduse în prim plan persoane care nu au avut capacitatea de a înțelege ce înseamnă o funcție publică de răspundere. Comportamentul lor față de instituția în care au avut un rol major a scos în evidență incapacitatea lor de a judeca situațiile și a lua deciziile care se impuneau. Micile excepții au arătat că în funcțiile de demnitate publică reputația socială nu este egală cu reputația profesională. Poți fi un om bun, dar nu este obligatoriu să fii un profesionist politic bun.

Partidele mari au un avantaj. De-a lungul timpului au avut persoane angrenate în consiliile locale, în consiliile județene, în Camerele Parlamentului, au ocupat funcții publice, atât în administrația locală cât și în administrația centrală. Noile partide au, în general, persoane care au ratat evoluția în cadrul partidelor mari. Nu au rezistat concurenței interne sau au fost respinse datorită unui comportament exagerat. Oamenii trebuie să cunoască ce au în față, ce aleg. Există și aici tendința aventurii. Unii  vor spune că îi votează și pe aceștia ca să vadă ce iese. Văd. Pe spinarea lor, în primul rând, ceea ce este corect însă va fi și pe spinarea celorlalți ceea ce este incorect.

Până una-alta, suntem în fața unei situații normale. Partidele mari sunt ca vânătorii care știu unde este ursul, ba au grijă de el să se simtă bine, iar partidele noi înființate sunt ca cei care se cred vânători și își închipuie că ursul le va ieși în fața, gata să se sacrifice pentru gloria lor.

Este de înțeles ca partidele mari să încerce să obțină cât mai multă putere pentru a guverna. Țara, localitatea, județul. Este ciudat să vezi cum partide noi apărute nu se înțeleg la împărțirea unei puteri la care, chiar de ar merge împreună, nu ar ajunge. Egoismul le împiedică să „împartă pielea ursului din pădure”. Caraghioși.

Telenovela interceptărilor are un sfârșit constituțional. În plus, s-a mai „reparat” câte ceva.

Agerpres (aici).

Guvernul a adoptat OUG care pune capăt „crizei” interceptărilor. Urmează discuții cu actorii publici interesați de materie pentru a se ajunge la o lege de aprobare cât mai cuprinzătoare.

Din punctul meu de vedere, soluția este bună. Ține cont și de art. 55 din NCpp. Era normal să se revină la normalitate după atâția ani de capitalism.

Sunt conștient că nu voi fi pe placul unora, așa că nici nu aștept să fiu apreciat.

În esență, completările și modificările duc la următoarele rezultate:

1. În temeiul art. 55 din Cpp, alin (5) și (6) și pentru a-i da „o viață” corectă, a fost modificată Legea nr. 14/1992 care prevedea că „organele SRI nu pot efectua acte de cercetare penală, nu pot lua măsura reținerii sau arestării preventive și nici dispune de spații proprii de arest”. Legea este din 1992 și este în contradicție cu Cpp care prevede că există „organe de cercetare penală speciale”, formate din ofițeri anume desemnați - ca atare, doar din instituțiile militare -, pentru cercetarea faptelor săvârșite de colegii lor în legătură cu serviciul, sub controlul procurorului militar. Existența ofițerilor cu cercetarea penală specială în cadrul SRI favorizează îndeplinirea condiției de asigurare a legalității lucrului cu aparatura de interceptare și accesul la mijloacele de probă relevate de către persoane competente - ridicarea probelor se face de către procuror sau polițistul judiciarist în prezența ofițerului cu cercetarea penală specială din SRI, anume desemnat pentru o astfel de activitate. Asta până când procurorii vor avea propriile sisteme de supraveghere tehnică.

2. Președintele ICCJ sau judecătorul anume desemnat vor face o verificare a modului în care se pun în aplicare măsurile de supraveghere tehnică. Interesant ! Nu va merge la fiecare caz în parte, de asta se ocupă judecătorul de caz, va face constatări periodice asupra modului în care se dispune și se execută supravegherile tehnice. Este un atribut nou și corect. Supravegherea tehnică este aprobată de judecătorii de drepturi și libertăți ! Președintele ICCJ poate ajunge la concluzia că supravegherea tehnică cerută de procurori este abuzivă, fie în sensul drepturilor și libertăților persoanelor aflate în diferitele cauze penale, fie în sensul procedurilor de lucru ale procurorilor - se apelează prea mult la supravegherea tehnică deși nu este nevoie întotdeauna.

3. Ofițerii de poliție judiciară vor fi detașați și la DIICOT dar și la Ministerul Public, astfel că fiecare structură centrală și locală de parchet va avea proprii ofițeri de poliție judiciară. Din moment ce MAI va detașa mai mulți ofițeri de poliție judiciară care vor lucra direct cu procurorii va trebui să își mărească schema de personal pentru a umple golurile cu alți ofițeri de poliție.

Se schimbă, pas cu pas, întregul sistem de apărare a legii. La bază sunt organele de constatare - sunt multe, de la polițiști la militari, de la inspectori anume desemnați ai autorităților locale sau centrale la comandanții de nave etc. -, apoi urmează poliția judiciară și organele de cercetare penală specială - și aici sunt multe instituții care au așa ceva, funcție de natura fiecăruia -, apoi urmează procurorii ajutați de poliția judiciară detașată pentru lucrările lor și în vârf sunt judecătorii de drepturi și libertăți. Este bine !

4. Se modifică și se completează art. 142 pentru a face posibilă toată construcția necesară executării măsurile de supraveghere tehnică potrivit Deciziei CCR.

Vorba aia, un șut în cur obligă la pasul înainte.

Uite că dracul nu este așa de negru. Ba chiar este albit bine.

Actualizare:

Profit de motivarea de pe site-ul Guvernului pentru a face o clarificare. Organele de cercetare penală specială din SRI vor avea competența necesară pentru a pune în executare mandatele de supraveghere tehnică pentru infracțiunile de terorism și siguranță națională.

Unora le place să exagereze și să vadă altceva acolo unde nu este cazul.

„Organele de cercetare penală speciale, conform unei alte modificări, vor avea posibilitatea în cauzele privind infracțiuni de terrorism și infracțiuni contra securității naționale să efectueze punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică”.