Macroprudențialitatea în etapa „hai să hai”. Președintele cere reexaminarea.

Proiectul legii privind înființarea Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială a fost analizat la Administrația Prezidențială și a fost retrimis Parlamentului pentru o rediscutare a acestuia având în vedere observațiile Președintelui României (aici).

Ministerul Finanțelor Publice face o prezentare a proiectului de lege pe pagina proprie (aici).

Senatul a respins proiectul de lege iar Camera Deputaților, camera decizională, i-a dat o formă finală, a adoptat legea și a trimis-o la promulgare Președintelui României (aici).

Este interesant de citit, pentru cei care vor să citească, punctul de vedere al Consiliului Legislativ (aici).

Toată lumea vorbește serios. Elegant. Numai că eu, cetățeanul, am o problemă. Citind cererea de reexaminare adresată de Președintele Klaus Iohannis constat că onorabilii parlamentari nu au corectat eventualele „abuzuri” în norma acestei legi, nu au judecat cu atenție prevederile acestei legi, au lucrat practic de mântuială.

Preiau unele observații:

- „Precizăm că atât în sistemul normativ român, cât și în cel european, recomandarea este un act care nu generează obligativitatea conformării față de aceasta. În acest sens, subliniem faptul că recomandările Uniunii Europene sunt acte fără caracter obligatoriu și, prin urmare, acestea nu urmează regimul juridic prevăzut de art. 148 alin. (2) din Constituție; pe cale de consecință, implementarea acestora în dreptul intern trebuie să țină seama de reglementările interne, fără a li se acorda prioritate față de dreptul național”;

Notă: Au fost discuții foarte aprinse pe această temă. Politicieni, presă, analiști etc. Nu este cazul să le preiau aici. Constat doar că parlamentarii care au avut posibilitatea să corecteze formularea din art. 4 alin (1) nu au făcut-o. Au păstrat norma potrivit căreia „recomandarea” acestui Consiliu este obligatorie pentru Guvern care va face corecturi legislative sau va propune o nouă lege, este obligatorie pentru BNR care va emite noi reglementări etc. Practic își pierde calitatea de recomandare și devine „dispoziție”, punând acest Consiliu peste Guvern, peste BNR, peste ASF ! Inadmisibil !

- Introducerea sintagmei „trebuie […], inclusiv emiterea de reglementări” în conținutul normativ al art. 4 alin. (2) - care induce ideea obligativității promovării de către Guvern a unor acte normative - poate duce și la concluzia că aceste dispoziții aduc atingere atribuției de exercitare liberă a inițiativei legislative de către Guvern, astfel cum este aceasta consacrată de art. 74 și 108 din Constituție;

- Referitor la recomandările și avertizările Comitetului, considerăm că se impune o reanalizare a acestora și sub aspectul publicității lor. Astfel, art. 10 alin. (2) din legea transmisă la promulgare prevede că recomandările și avertizările emise nu se publică în cazul în care publicarea acestora poate avea repercusiuni la adresa stabilității financiare;

Notă: secretomania și neclaritatea își dau mâna. Președintele atrage atenția, mai departe, asupra lipsei unei definiții a „stabilității financiare”. Ea este cea pusă în „pericol” și ca atare este protejată prin lipsa de transparență a unei recomandări. Ce naiba vor scrie la motivarea unui act normativ și în actul normativ respectiv (care este până la urmă public !) dacă există un secret ce trebuie apărat prin nepublicare ? Este posibil să se accepte măsuri normative ascunse ? Halal parlamentari !

Tot în stilul parlamentarilor români apare în lege o altă gogoriță. Exonerarea de răspundere civilă și penală a membrilor acestui Comitet pentru o recomandare dată. Asta este chiar culmea !

- Art. 11 alin. (2) din legea transmisă la promulgare exonerează de răspundere civilă și penală persoanele care au deținut sau dețin calitatea de membru al Consiliului general, al unei comisii tehnice sau care lucrează sau au lucrat în cadrul secretariatului Comitetului pentru îndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii oricărui act sau fapt în legătură cu exercitarea, în condițiile legii, a atribuțiilor legate de activitatea Comitetului, dacă aceștia au acționat cu bună credință;

Nu trebuie să părăsim „scena” acestei reglementări fără a o dezbate puțin.

Membrii acestui Comitet de supraveghere macroprudențială emit o recomandare prin care Guvernul, BNR sau ASF sunt obligați să emită reglementări care sunt opozabile erga omnes, produc efecte juridice în relația cetățenilor (persoane juridice) și statul. În cazul unui litigiu în care cetățeanul câștigă procesul, vina aparține demnitarului sau funcționarului public care au aplicat legea/HG-ul/ordinul de ministru nu membrului Comitetului care a impus emiterea legii ! Ca la nebuni !

A, să nu uit, pentru astfel de legi cer parlamentarii venituri mai mari, pensii speciale, alte drepturi față de omul de rând cu care nu vor să se compare.

Legea trimisă la promulgare are toate șansele să fie trimisă și în fața CCR dacă parlamentarii se încăpățânează să o promulge în actuala formă cu forța.

Demnitatea publică nu este pentru corupți !

În cadrul unui interviu dat ProTv (aici), Laura Codruța Kovesi a declarat tranșant:

„Ar trebui o modificare legislativă prin care persoane care sunt condamnate definitiv pentru fapte de corupţie să nu mai poată exercita în continuare funcţia de care s-au folosit sau în care au comis faptele de corupţie”.

Ideea este excelentă. Pentru ca aceasta să fie completă, ar trebui avută în vedere și situația în care persoane condamnate pentru corupție, după ce au executat pedeapsa și au ieșit din termenul de interdicție suplimentar stabilit de instanța de judecată să nu mai poată candida pentru alte funcții de demnitate publică.

Este adevărat faptul că o persoană care și-a executat pedeapsa prevăzută de lege închide un ciclu juridic astfel că poate intra în viața publică ca o persoană „curată”. Dar această stare este cea ideală. Cetățenii nu uită, dacă acea persoană le cere să o crediteze ca fiind de bună credință. Pentru un accident de mașină cu victime ca urmare a unei culpe există posibilitatea reevaluării respectivei persoane însă pentru cei care au comis acte de corupție este puțin probabil ca reevaluarea să mai aibă loc. Reevaluarea depinde, categoric, de încrederea pe care cetățenii o au față de reevaluat. Coruptul este cel care a înșelat încrederea celorlalți. Încrederea dispare.

Ludovic Orban a avut o reacție și a făcut o declarație care îmi place.

„Dacă există un astfel de proiect de lege, eu cred că el ar trebui sprijinit. Nu am avut o discuţie pe tema asta în partid. Acum, nu cred că dacă dna Kovesi susţine un anumit punct de vedere, va trebui să fie îmbrăţişat de toată lumea. Întâmplător, asta e gândirea mea. Un om care a fost condamnat pentru fapte de corupţie, chiar dacă nu e condamnat cu executare, ci e condamnat cu suspendare, înseamnă că nu mai poţi avea încredere în ei, să laşi destinele comunităţii pe umerii lui”.

Kovesi nu este la prima declarație de acest fel. Mă surprinde precizarea lui Ludovic Orban că în PNL nu a avut loc o astfel de discuție. Vreau să cred că nu a fost de față. Mrrr !

Dacă nu există un astfel de proiect de lege, PNL ar trebui să îl construiască de urgență.

Exemplele sunt peste tot. Persoane condamnate sau aflate în urmărire penală ori în stare de judecată pentru fapte de corupție candidează la demnități publice ! Susținuți de o media populată cu așa-ziși jurnaliști, prezenți zi de zi pe ecranele televizoarelor, corupții neamului au toate șansele să câștige alegeri sau să fie numiți în funcții de demnitate publică pentru că ... așa vrea poporul !

După părerea mea, nu doar demnitățile publice ar trebui protejate împotriva corupților (chiar dacă au ispășit pedeapsa, tot corupți sunt !) ci și funcțiile publice. Pentru că actele de corupție nu sunt proprii decât în situația în care este implicată o persoană sau o instituție care face parte din administrația publică. Persoana din privat care a participat la un act de corupție ar trebui, la rândul ei, introdusă într-o bază de date care să semnaleze situația în care un corupt vrea să ajungă într-o funcție de demnitate publică sau o funcție publică.

Panama Papers confirmă o evoluție socială. Epoca modernă are alte coordonate.

Agerpres (aici).

Scandalul „Panama Papers” este abia la început după mai bine de un an și ceva de cercetare a documentelor puse pe piață de la compania de avocatură Mossack-Fonseca.

În timp ce majoritatea celor care urmăresc evoluția cercetărilor asupra documentelor se focusează doar asupra persoanelor implicate și așteaptă clarificări de la autoritățile statelor care sunt implicate, unii văd deja în viitor.

Epoca modernă renunță la „tradiții”. Împăcarea regulilor de pe timpul „contabililor cu mânecuță” cu noile tehnologii de prelucrare a datelor a eșuat. Volumul de informație pe care un funcționar îl are de prelucrat nu mai permite revenirea la vechile proceduri și reguli de lucru. Nici o țară, nici o companie nu își permite să angajeze atâția funcționari care să prelucreze informațiile de astăzi după regulile vechi.

Au observat bine faptul că precedentele evenimente legate de „divulgare a secretelor” - cazul WikiLeaks în 2010 și cazul Snowden în 2013 -, au pregătit terenul pentru acest eveniment. De această dată, ținta nu a mai fost un stat sau o instituție a unui stat ci o companie privată. În fața publicului au ajuns, în egală măsură, atât reprezentanții unor state cât și companii private, bănci reputate dar și infractori periculoși.

O vorbă la noi, la români, spune așa: spune-mi cu cine te'nsoțești ca să spun cine ești ! Ei bine, nu cred că este cineva dispus să califice infractorii notorii, membrii unor organizații criminale care sunt evidențiați în anchetele „Panama Papers” ca fiind „oameni de stat”, mai degrabă cred că acei oameni de stat și persoane cu funcții de răspundere din companii care vor fi calificați ca infractori din moment ce au folosit mijloace ilegale pentru a comite infracțiuni financiare dar și de altă natură.

Se anunță noi informații care vor avea în centrul atenției oameni politici și companii, state de care aceștia aparțin în zilele sau lunile următoare. Toate statele sunt în așteptare. Nu au știut ce fac cetățenii lor, ce fac companiile care acționează pe teritoriile lor. Află acum. Aici, în România, s-a aflat că achizițiile unor terenuri sau a unor firme de pe timpul comunismului în marele proces de privatizare pe timpul dominației PSD sau a CDR au fost implicate companii off-shore iar afacerile nu au fost prea curate. Nu doar la noi a fost aplicat modelul, și alții au pățit la fel.

Mai toate țările care se simt cu „musca pe căciulă” au declanșat acțiuni de analiză a informațiilor oferite de jurnaliștii de investigații care au lucrat și încă lucrează la caz, acolo unde sunt cazuri clare, bine documentate au apărut anchetele penale, nu mai vorbesc despre autoritățile financiare care au pornit, cu râvnă, să afle unde sunt banii care nu au putut fi găsiți până acum. Nu este vorba despre sume mici, este vorba despre sume de mii de miliarde de dolari !

Este clar, societatea modernă bazată pe sisteme automate de prelucrare a datelor este în conflict cu lipsa de transparență. Mi-a plăcut concluzia asta a lui Ian Bremmer, expert în riscuri politice la Universitatea din New York și președinte al firmei de consultanță Eurasia Group, chiar dacă el a făcut o altă formulare: „„ ... însă "tehnologia se schimbă" și, odată cu ea, se schimbă și "capacitatea indivizilor de a produce pagube, de a genera o transparență forțată" în instituțiile pe care le consideră nedrepte””. Cei care nu pricep acest lucru vor fi mereu „victime” ale transparenței. A, să nu uit, încep să am din ce în ce mai mult convingerea că opoziția feroce a multora față de intenția statelor de a controla căile de comunicații electronice și informatice pentru prevenirea infracțiunilor și combaterea atitudinilor anti-sociale (în toate domeniile !) a fost inițiată și susținută de societățile de tipul Mossack-Fonseca. Scurgerea informațiilor din cadrul acestei societăți, consecințele care s-au produs și cele care se vor produce justifică această campanie acerbă de ascundere a informațiilor. Probabil că multe guverne și parlamente vor revedea legile în vigoare și vor adopta acele reglementări care să prevină astfel de „minuni”.

O surpriză, pentru mine, a fost faptul că jurnaliștii, mulți, tare mulți, care au lucrat la caz au avut un comportament ce nu le este propriu. S-au abținut să comunice ce știu, ce au aflat până la data la care s-a stabilit că se vor da publicității informațiile prelucrate. În plus, sursa informațiilor a rămas protejată. Este o surpriză pentru mine, înseamnă că jurnalismul este o treabă serioasă, numărul uriaș de persoane care lucrează la caz mă determină să am încredere în unii jurnaliști. Evident, jurnaliștii din România nu intră în această categorie. Cel puțin cei foarte vizibili !

Cireașa de pe tort este oferită prin informația potrivit căreia George Soros a finanțat Consorțiul Internațional al Ziariștilor de Investigație (ICIJ), cel care a făcut public scandalul 'Panama Papers' !

O informație care urmează să aibă efecte în viitor, posibil, este aceea că devoalarea documentelor societății Mossack-Fonseca ar putea avea consecințe asupra unor relații între state. Pe mai multe paliere. În primul rând este vorba despre statele care au instituit un regim de „paradis fiscal” pe teritoriul lor și vor fi solicitate să dea informații despre companiile care au elemente de extraneitate (proprietari ai companiei off-shore care au cetățenia altor state, operațiuni comerciale, operațiuni bancare etc.). Pe de altă parte, din acțiunile dubioase pot ieși la iveală operațiuni prin care un stat a încercat să profite în dauna altui stat. Aici va fi o situație complicată. Se vor rupe legături, se vor face negocieri aprige pentru a împiedica ruperea unor relații, vor apare interdicții, sancțiuni etc. Nasol.

Lăsând elementele particulare deoparte să privim viitorul, așa cum se prefigurează el. Deocamdată, avem o concluzie certă: statele au avut un punct foarte slab în controlul propriei avuții. Delapidarea avuției statelor în beneficiul altor state sau a unor grupuri private iese la iveală din documentele Mossack-Fonseca. Ceva va trebui făcut pentru viitor. Probabil că unele state vor interzice existența companiilor off-shore pe teritoriul lor dar și relațiile comerciale cu astfel de companii. Libertate-libertate dar ... vorba aia românească, frate-frate dar brânza este pe bani !

Un „îndemn” care face nedreptate.

„Sfântul Sinod reamintește faptul că Biserica Ortodoxă Română nu susține vreun partid politic sau vreo ideologie politică, însă îndeamnă pe toți cetățenii să-i aleagă pe acei candidați care arată credință în Dumnezeu și responsabilitate față de comunitate, apără și susțin demnitatea vieții umane, a familiei tradiționale și promovează educația școlară integrală care îmbină cunoașterea intelectuală cu formarea morală și spirituală”, se mai arată în comunicatul Patriarhiei. Agerpres (aici).

Persuasiv, BOR arată cine să fie ales. La o populație majoritar ortodoxă, îndemnul Patriarhiei arată, cumva, cine vor fi câștigătorii. Candidații care fac dovada că sunt ortodocși, buni ortodocși.

Șansa candidaților de altă confesiune de a primi voturi este ca în comunitatea în care candidează să fie majoritari cei de o confesiune cu el sau să nu fie prea mulți ortodocși, să nu fie majoritari.

Nu mai vorbesc despre candidații care nu au o confesiune. Aceștia se pare că sunt „interziși”. Sunt mai „răi” decât cei care au o confesiune. Cei care cred în divinitate mai pot fi convertiți, ateii însă nu.

Pentru prima ipoteză a îndemnului Patriarhiei ajung la concluzia că nu contează partidul din care face parte candidatul, ortodox să fie. Este clar, nu este o ingerință a BOR în procesul electoral ! Ce naiba !

Mi-a sărit în ochi o parte a îndemnului: să fie votați cei care „ ... promovează educația școlară integrală care îmbină cunoașterea intelectuală cu formarea morală și spirituală ”. Aici este ceva mai complicat.

Să o iau mai încet. Să nu dau în bâlbâială.

Educație școlară integrală, adică completă, în limitele „cunoașterii intelectuale” (?!) cu formarea morală și spirituală ! Stai măi patriarhule, stai puțin !

Cunoașterea, potrivit DEX este : Acțiunea de a cunoaște și rezultatul ei. 1. Reflectare în conștiință a realității existente independent de subiectul cunoscător. ◊ Teoria cunoașterii = studiul critic al problemelor pe care le ridică determinarea originii și valorii cunoașterii. 2. Faptul de a poseda cunoștințe, informații date asupra unui subiect, asupra unei probleme; cunoștință (1).

Intelectual este, potrivit DEX : 1. Adj. Care aparține intelectului, care se referă la activitatea minții, la intelect. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care, prin preocupări sau profesie, folosește creator intelectul; persoană a cărei principală sursă de existență o formează munca intelectuală.

Măi omule, cum să traduc eu sintagma pusă de tine în îndemnul politic ? Hai să încerc ceva: educația școlară integrală care îmbină cunoașterea „muncii intelectuale” cu formarea morală și spirituală”. Ca la nebuni ! Nu cunoașterea realității existente ci a unei „realități” ipotetice, abstracte, aflată undeva într-un intelect (minte) formată după niște valori morale și spirituale. Măi, omule ! Ia vezi ! Nu tu cunoașterea lumii în care trăiește, nu cunoașterea valorilor care să îl pregătească pentru un viitor în continuă schimbare ci pur și simplu îndoctrinare. Mai pe șleau spus, tu, Patriarhie, îndemni pe alegătorul român să aleagă la primării și în consiliile locale doar pe cei care promovează îndoctrinarea religioasă.

Din tot ce spui tu, Patriarhie, sunt buni doar cei care sunt creștini ortodocși, cei care încurajează îndoctrinarea religioasă creștin-ortodoxă, sunt familiști tradiționaliști. Având în vedere principalele obiective din îndemn, iau celelalte două sub semnul celor principale. Grija față de comunitate devine mică-mică, fiind limitată la responsabilitatea bunului ortodox iar susținerea demnității umane este deja o glumă bună. Din moment ce recomanzi excluderea altora nu mai poate fi vorba despre demnitate umană. Să avem pardon.

Observ că prin această declarație a Patriarhiei se revine la o practică demult dispărută, pe la sfârșitul secolului al XVIII - lea și începutul secolului al XIX - lea, când biserica concura cu statul pentru puterea asupra populației și a vieții politice. Chiar dacă atunci statul / monarhii și biserica erau aliați, între ei duceau adevărate războaie pentru acapararea puterii. BOR face acum un pas către acapararea puterii politice prin încercarea de a ocupa funcțiile publice cu enoriașii fideli.

Eu nu pot fi de acord cu așa ceva. Nu este democrație. Înclin să cred că se încearcă o radicalizare a ortodoxismului în România, o enclavizare a României în spațiul european, o încercare de eliminare a „concurenței” religioase și acaparare a statului. O visa patriarhul BOR la o republică ortodoxă, după modelul republicilor islamice ? Nu este exclus.

Un subiect serios. SUA și Canada fie recunosc unitatea UE, fie se instituie regimul de vize pentru ei în UE !

Printre multele știri care preocupă românul doritor de socializare trec neobservate știri care stau la baza vieții noastre azi și mâine.

Dimineață am citit o admitere a unui recurs în interesul legii având ca obiect de bună practică judiciară intrarea societăților de asigurări în procesul penal ca persoane responsabile civilmente pentru paguba produsă în urma unui accident auto. Răspunderea este în limitele stabilite de reglementările europene și ale contractului de asigurare, astfel că societățile de asigurare nu mai pot „fenta” asumarea răspunderii și nici nu mai pot stabili ele cât urmează să plătească. Uite o reglementare europeană care vine în sprijinul persoanei vătămate !

În cazul relațiilor dintre UE și SUA există un punct nevralgic care se poate traduce mai simplu, fără gargara cu pioneze după modelul limbajului de lemn cu care se „apără” unii și alții: SUA trebuie să recunoască Uniunea Europeană ca o singură persoană juridică a dreptului internațional, potrivit Tratatului Uniunii Europene, fără a face distincție între statele UE când este vorba despre elementele de bază ale Tratatului. Iar unul dintre aceste elemente este circulația persoanelor fără viză în interiorul UE, indiferent dacă fac parte din statele membre ale Spațiului Schengen sau nu.

Comisia Europeană discută, de mai mult timp, problema vizelor pe care SUA și Canada le cer unor state membre ale UE: România, Bulgaria, Polonia, Cipru, Croația. Acestea sunt state membre ale UE, unele sunt membre ale Spațiului Schengen și totuși, SUA și Canada le cer vize nerecunoscând astfel statutul acestora ca parte a unui între: Uniunea Europeană.

Surse din cadrul CE au comunicat că deja se discută la nivelul CE problema introducerii vizelor pentru cetățenii SUA și ai Canadei ca răspuns la refuzul acestora de a considera UE ca un întreg !

Agerpres (aici).

Problema devine serioasă. Chiar foarte serioasă. Uniunea Europeană face, forțată de împrejurări, pași către o mai mare integrare. Financiară, de securitate a frontierelor, pentru o politică externă comună, pentru o apărare comună etc. Nu își poate permite să considere că are state componente cu un regim inferior altora.

Discuțiile sunt mai vechi. Am tot văzut cereri ale CE către SUA și Canada să își reconsidere poziția. Acordul transatlantic de liber schimb între UE și SUA nu poate funcționa în condițiile în care membrii UE din statele supuse regimului de viză pot fi împiedicați să circule între statele / entitățile acordului.

Concret, UE îi cere SUA să accepte că este, din punct de vedere politic, similară cu SUA ! La fel este și abordarea cu privire la Canada.

Cum ar fi ca UE să stabilească regim de vize pentru cetățenii din unele state componente ale SUA ? Sau a unor regiuni ale Canadei ?

Tăriceanu nu se dezminte. Se face că face. Ca de obicei, face ceva prost.

Îmi tot propun să nu mă mai leg de Tăriceanu însă nu mă lasă individul.

Dacă, de exemplu, ar fi preocupat de „sprijinirea industriei auto franceze pe meleagurile românești” și ar transmite mesaje în acest sens, pe mine m-ar pierde de client. Omul își apără „portofelul” și cu asta basta. Nu este treaba mea. Deși, ca să fiu cârcotaș, m-ar bucura să văd cum apără, cum susține o dezvoltare a industriei auto românești plecând de la concepție la producție și nu doar a industriei „copy-paste” după industriile altor state. În fine, mă pricep mai puțin la domeniu. Poate spun prostii.

Acum însă, Tăriceanu vine cu o propunere legislativă pe care o înțeleg. Se referă la scoaterea instituției Președintele României din sistemul de numire în funcții a judecătorilor și procurorilor. Iau știrea de la Agerpres (aici).

Deși poate părea complexă, treaba asta este mult mai simplă și pe înțelesul tuturor celor care au învățat să citească și au ajuns să înțeleagă sensul cuvintelor pe care le citesc sau aud.

Tăriceanu spune că prin legea pe care o propune exclude Președintele României din sistemul de numire în funcție în Justiție. Așa o fi oare ? Ei bine, nu este așa. Tăriceanu visează la cai verzi pe pereți. Am mai spus eu că Tăriceanu este un fel de „tămâie” când este vorba despre Constituție și Justiție. Inițiativa lui este o probă indubitabilă.

Marele inconvenient al propunerii lui Tăriceanu este neconstituționalitatea. Pentru că toate cele propuse de Tăriceanu sunt contrazise de Constituție. Modificarea Statutului judecătorilor și procurorilor nu poate exclude prevederile constituționale. Simplu.

Tăriceanu vrea ca toate numirile în funcții la nivelul ICCJ și a structurilor subordonate acesteia - Curți de Apel, Tribunale, Judecătorii -, să se facă de ICCJ. Din descrierea modalității de efectuare a numirilor și a demiterilor, am impresia că Tăriceanu consideră ICCJ ca fiind un fel de societate pe acțiuni, judecătorii fiind un fel de acționari. Citiți și vă lămuriți.

Cât privește procurorii, Tăriceanu propune ca aceștia să fie numiți și schimbați din funcție de către CSM. CSM fiind un fel de altă societate pe acțiuni !

Sunt multe observații de făcut.

CSM este scos din sistemul de numire în funcții la ICCJ și la celelalte instanțe judecătorești unde se înfăptuiește justiția.

CSM este „competent”, potrivit ideii lui Tăriceanu, doar pe partea procurorilor.

Ca atare, CSM va trebui să își elimine secțiile prevăzute de Constituție: pentru judecători și pentru procurori !

Pentru că a explica talmeș-balmeșul din capul lui Tăriceanu în materie seamănă cu o muncă herculeană, mă limitez să sesizez faptul că prevederile constituționale nu sunt la libera alegere, sunt obligatorii, legea organică fiind dată pentru a aplica prevederile constituționale și nu invers.

De mai mult timp am convingerea că Tăriceanu și gașca de indivizi care îl acompaniază nu vor să recunoască Justiției rolul de putere a statului. Această propunere tăricenistă îmi întărește convingerea.

Prin propunerile făcute, Tăriceanu și gașca de „gudurăi” care îl acompaniază scade importanța ICCJ și a celorlalte instanțe de judecată prin eliminarea „recunoașterii statului” a rolului și funcției lor stabilite prin Constituție. Tăriceanu vrea să transforme ICCJ într-un prestator de servicii publice. Ca o agenție a statului, oarecare. Ca o regie autonomă cu capital de stat sau majoritar de stat.

În Constituție, la art. 1, Statul român, alin. (4) se prevede:

(4) Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.

Iar la alin. (5) se prevede expres: În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.

Prevederea de la art. 1 alin. (4) din Constituție primește „liniile directoare” în Capitolul VI - Autoritatea judecătorească -, acolo unde Constituția introduce Instanțele judecătorești, Ministerul Public și Consiliul Superior al Magistraturii, în secțiuni separate. În toate apare recunoașterea statului român prin atribuții date de Constituție Președintelui României. Temeiul este în art. 80 alin (1) care stabilește că „Președintele României reprezintă statul român ...”.

Parlamentul României este, potrivit art. 61 alin (1), „organul reprezentativ suprem al poporului român ...”, nu al statului !

Tăriceanu face grave confuzii. Prin scoaterea Președintelui României din rolul de reprezentant al „statului român” în relația cu „autoritatea judecătorească”, în limbajul popular numită Justiție, el  scade importanța socială a Justiției/autorității judecătorești. Practic vrea să îi nege statutul de „putere a statului” !

Nu are șanse. Nu are pentru că nu îl lasă Constituția.

La art. 125 alin (1) din Constituție se prevede că „Judecătorii numiți de Președintele României sunt inamovibili potrivit legii”.

Este vorba despre judecătorii aflați la începutul carierei ! Actul formal al numirii le conferă competența constituțională de a judeca, de a înfăptui „justiția”, așa cum prevede art. 124 din Constituție !

Preliminar, art. 125 alin (2) prevede că „propunerile de numire” se fac de către CSM în condițiile legii organice. Fără nici un dubiu, Constituția îi dă CSM numai competența de a „propune numirea” judecătorilor, potrivit legii organice în materie, competență detaliată la art. 134 alin (1): „Consiliul Superior al Magistraturii propune Președintelui României numirea în funcție a judecătorilor și procurorilor ... în condițiile legii”.

După ce am văzut ce scrie la Constituție și revăd ce propune Tăriceanu mă gândesc foarte serios la faptul că omul acesta s-a damblagit. Oare lui nu i-a spus nimeni că tot ce propune este împotriva prevederilor constituționale ? Mai grav, juriștii care îi stau alături au doar diplome sau chiar știu ceva ?! După câte se vede, au doar diplome !

Avem, proaspete, niște evenimente.

Încercări disperate ale lui Tăriceanu și a partidulețului lui ALDE, împreună cu unii de pe la PSD, de a obține demiterea Laurei Kovesi de la conducerea DNA și a Liviei Stanciu de la conducerea ICCJ. Nu a reușit pentru că individul nu cunoaște constituția și legile. Ghinion !

Tăriceanu a avut câteva intervenții la Parlament prin care a atacat, constant, la persoană, pe cele două „indezirabile” și instituțiile pe care acestea le conduc.

În luna martie, pe la începutul ei, au fost arestați niște evrei pricepuți în privit pe gaura cheii și ascultat cu paharul la zid care desfășurau cu sârguință un adevărat război de intimidare împotriva Laurei Kovesi care urma să fie reconfirmată la conducerea DNA.

Președintele României, Klaus Iohannis semnează decretul de numire a în funcție a lui Kovesi la DNA.

Firma de „spionaj” a evreilor care au trecut pe la Mossad, înregistrată în Anglia, declară (surprinzător !), că execută un contract semnat cu „elemente asociate guvernului” ! Cine să fie ? Ce înseamnă „asociate” în acest context ? Să fie instituție publică ? Să fie formațiune politică ?

Obiectul contractului este cel puțin ciudat: investigarea actelor de corupție din interiorul unor instituții ale statului român ! Aici este mai mult de vorbit. Corupția nu poate apare în afara instituțiilor care formează statul. Problema este că în afara instituțiilor special desemnate de lege, nimeni nu poate face evaluări privind actele de corupție. Cu atât mai puțin o entitate străină !

Eu pun pe lista de suspecți a celor care au făcut comanda pentru acțiunile de șicanare și încercările de intimidare a lui Kovesi pe Tăriceanu și pe cei care îi stau alături (cei din ALDE dar și din PSD !).

La cât de prost gândesc cei de la ALDE, nu m-ar mira să aflu că au apelat la „spioni străini” pentru răzbunările lor politice.

Internetul și securitatea cibernetică. O mare problemă !

Am citit un material (aici), intitulat „Supravegherea în masă atrage după sine autocenzura”. Autorul articolului, român de la Agerpres, a prezentat niște concluzii ale unui studiu făcut în SUA.

Eu am ajuns la concluzia mea. Autorii studiului „își doresc cum să arate internetul”, promovează idei „nobile” contrazise de realitatea cotidiană.

După ce au speculat, copios, pe fenomenul „spirala tăcerii”, după ce au fabulat idei privind exprimarea unor puncte de vedere reținute, ba chiar contrare propriei păreri - la fel cum fac jurnaliștii plătiți să scrie la comandă pentru a induce o idee -, au ajuns la un fel de concluzie:

„Elizabeth Stoycheff, profesor universitar angajat în lupta împotriva supravegherii în masă concepute în SUA, a mai atras atenția că adoptarea de către guverne, dar și de către companiile private, a tehnicilor de supraveghere online în masă subminează rolul internetului de a funcționa ca o platformă neutră pentru dezbatere liberă și onestă, arată Washington Post”.

Să îmi fie cu iertare, dar oamenii ăștia trăiesc pe Lună ! Bine, ei se referă la platforma „facebook”, în studiul lor, uitând probabil că cel care scrie pe facebook o face din proprie inițiativă, ca răspuns la postarea altuia sau pentru a provoca o discuție în cercul „de prieteni” din care face parte.

Faptul că autorii studiului fac o cercetare pe o platformă care folosește internetul și apoi duc „concluzia” la tot internetul arată clar că este vorba despre o mare acțiune de manipulare contra reglementărilor autorităților de stat care luptă, că place sau nu unora, contra folosirii internetului, a platformelor de socializare, ca instrumente pentru comiterea infracțiunilor.

Internetul este folosit nu doar pentru a purta discuții puerile, sterile sau pentru promovarea unor idei sau a unor persoane publice. Este folosit și pentru promovarea doctrinelor criminale,  pentru promovarea violenței domestice, pentru înșelăciune, pentru comiterea infracțiunilor financiare, sexuale (în special pentru atragerea copiilor în cercuri de pedofili), pentru spionaj, pentru atacarea structurilor informatice ale instituțiilor statelor lumii dar și a structurilor informatice ale companiilor private etc.

Promovarea concluziei la care a ajuns această Elizabeth Stoycheff, mai degrabă un mesaj anti-stat, este o acțiune tembelă. În primul rând nu s-a limitat doar la platforma de socializare „Facebook”, pe care a făcut experimentul, a tras concluzia pentru tot internetul.

Eu credeam că numai la noi în România sunt tâmpiți notorii (pentru noi, desigur), dar văd că și la alții se poartă prostia cu ștaif.

Am început cu știrea privind studiul americanilor. Ajung la niște concluzii, păreri, expuse la o altă activitate de aici, din România, cu privire la „securitatea cibernetică”, în cadrul conferinței „Securitate cibernetică — Amenințări. Măsuri legislative și aplicare”. Informațiile sunt aici, aici, aici ...

Și aici avem o presă de rahat, cu jurnaliști de rahat care preiau tâmpenii citite pe nu știu unde și le promovează agresiv.

„Nu există date 100% sigure și, dacă vedem creșterea din ultimii ani a atacurilor cibernetice, putem presupune că, în următorii ani, va deveni o problemă globală, nu numai a societății noastre. Ținând cont de arhitectura actuală a internetului este aproape imposibil de determinat sursa atacului. Generatorul de politici trebuie să țină cont de structura actuală a internetului și nu neapărat de cum am vrea noi să fie internetul. Toate teoriile, toate tehnicile, dacă nu sunt în concordanță cu realitatea, riscăm să facem construcții inutile și legislație care nu poate avea mare efect” - Marius Bostan, ministrul MCSI.

Florin Cosmoiu, șeful CYBERINT de la SRI afirmă franc că securitatea cibernetică depinde de fiecare cetățean care posedă un calculator, de care se folosește pentru a intra în relații cu alte persoane, care transmite și primește date și care poate produce pagube altor persoane dacă nu își întreține unealta și dacă și își protejează programele pe care le rulează. Unul care are un calculator infestat va pune în pericol pe toți ceilalți cu care intră în contact dacă și aceia au calculatoarele neprotejate.

Hai să fim realiști. Acesta este adevărul. Iar dacă îi luăm în calcul și pe cei care produc și răspândesc produse care infestează, atunci chiar avem o problemă când acceptăm tembelisme ca acelea din studiul americanilor.

„Din păcate, trebuie să ne gândim și să fim mai atenți, dar totuși cei angrenați facem destul de puțin atunci când vine vorba de securitate cibernetică. Trebuie să acționăm și trebui să creștem. Dacă urmărim niște statistici la nivel internațional vedem că numărul de calculatoare infectate cu botnet, România este unul dintre liderii mondiali (...) Promovarea culturii de securitate în România este importantă. Securitatea cibernetică depinde de fiecare dintre noi, Fiecare calculator din această țară influențează securitatea infrastructurilor cibernetice. Dacă folosim un sistem de operare 'crackuit' care nu deține update-uri sau dacă folosim sistemul de operare XP, care nu mai are niciun fel de upgrade, permanent calculatorul persoanei fizice va fi vulnerabil. Prin acel calculator pot fi infectate alte rețele. Trebuie să schimbăm mentalități. Cetățeanul trebuie să aibă încredere în Lnternet. Trebuie acționat în creșterea serviciilor online, în e-Guvernare și în e-Commerce. Plus să avem garanția că ceea comunicăm ajunge doar la destinatarul cu care comunicăm”.

Augustin Jianu, directorul-general al CERT-RO: „Nicio soluție de securitate nu ne poate proteja de amenințări 100% necunoscute. Ca să ne putem proteja, trebuie să înțelegem noile amenințări. Unul dintre scopurile legii este să cunoaștem mai întâi noile amenințări, să avem niște mecanisme prin care să ajutăm oamenii. Legea nu rezolvă problema, dar diminuează riscurile. Nu putem să securizăm 100% toate atacurile, dar putem preveni” și „Mi-am dat seama că foarte multe voci care se împotrivesc unor reglementări nu înțeleg ce este cu Legea securității cibernetice. În momentul de față, nu avem uneltele necesare prin care să putem interveni adecvat. Conceptul de răspuns la incidentele de securitate cibernetică există. În cazul în care se întâmplă un incident, putem răspunde în mod eficient. Sute de mii de servere, la nivel mondial, sunt vulnerabile. O vulnerabilitate extrem de mediatizată este 'Heartbleed', iar lumea, deși știe de ea, totuși avem sute de mii de servere la nivel mondial vulnerabile. Dacă în România am avea o Lege a securității cibernetice, această vulnerabilitate nu va exista. Companiile din România care au servere vor fi obligate să ia măsuri”.

Suntem în fața unei decizii majore. Ne maturizăm sau ne comportăm ca niște indivizi cu „țigle lipsă pe casă” ?!

Pot recunoaște faptul că eu susțin o lege a securității cibernetice dar și o lege mai bună (în sensul să dea instituțiilor statului mai multe instrumente utile !) pentru combaterea infracțiunilor care folosesc internetul, pentru combaterea terorismului, pentru contracararea „spionajului privat” - exemplul este proaspăt, Kovesi este una dintre țintele unui astfel de spionaj care afectează inclusiv securitatea națională -, etc.

Sunt convins că jurnaliștii care tot combat împotriva protecției de stat în domeniul cibernetic nu au habar ce vorbesc. Dacă nu cumva sunt plătiți, de „forțe obscure”, pentru a face așa ceva. Nu este exclus ca unii să fie plătiți. Foamea este mare.

Traian Băsescu a comandat, Evenimentul Zilei a scos un „excrement”. Tot al zilei. Nicușor Dan în locul lui Ludovic Orban.

Scena tactică: pre-campania pentru alegerile locale și localitățile semnificative. Localitățile mai mici sunt în „cadru” însă nu sunt semnificative.

Obiectivul principal: adunarea de semnături pentru validarea candidaturilor.

Actorii principali: PNL și PSD. În comunitățile cu populație majoritar maghiară, actorul principal este UDMR.

Actorii secundari: alte formațiuni politice cu oarecare vechime. UDMR, UNPR, posibil ALDE.

Se doresc actori: PMP, M10, USB, PNȚCD etc.

Traian Băsescu nu găsește semnatari pentru propria candidatură (dacă și-o va depune !) sau candidaturile celor desemnați de el. Nu este exclus ca Partidul Mișcarea Populară al lui Traian Băsescu să nu poată depune candidaturi !

În stilul caracteristic, folosindu-se de oficinele de presă aservite (termenul „oficină” îl pun cu sensul figurativ din DEX: Fig. Loc unde se urzesc intrigi, calomnii, comploturi !), atacă. Acum, pentru că acum are mare nevoie, disperată nevoie de semnăturile bucureștenilor pentru candidatura la primăria Bucureștiului. Dacă nu va avea semnăturile necesare, va desemna pe altul, în mod sigur. Nu mă mai gândesc la „lăturile/vomele” cu care va umple ecranele televiziunilor și paginile ziarelor.

Ziarul Evenimentul Zilei vine cu o știre „bombă” și cu un articol și „mai bombă”. Un anume Dan Dumitriu, se pare că de profesie „jurnalist”, specializat în „lături de presă” pe teme politice, anunță cu emfază: „MUTARE ȘOC ÎN PNL. LUDOVIC ORBAN, candidat la Primăria Capitalei, va fi înlocuit cu NICUȘOR DAN, liderul Uniunii Salvați Bucureștiul. Cum încearcă partidul lui KLAUS IOHANNIS să smulgă Bucureștiul din mâinile PSD”.

Conținutul articolului duce însă către altă concluzie. Mutarea șoc nu mai are loc, Nicușor Dan nu se va înscrie în PNL, Ludovic Orban este candidatul PNL, o evaluare SOCIOPOL sub îndrumarea lui Palada (?!) este doar o șmecherie politicianistă a PSD etc.

Beneficiarul tâmpeniei politice este, evident, „stăpânul” din umbră al Evenimentului Zilei. Traian Băsescu și partidulețul lui nesemnificativ.

Pentru că tot suntem sub avalanșa de impresii generată de „Panama Papers”, pentru Băsescu, ziarul „quality” Evenimentul Zilei este un fel de afacere „off-shore”. El ar fi „acționarul” care se ascunde, care se folosește de paravan fiind, de fapt, principalul beneficiar al politicii editoriale și, de ce nu, al eventualelor beneficii financiare. Încă îmi este neclară poziția lui Dan Andronic în această publicație. Ba este patron, după propriile declarații ba este un administrator pentru acoperirea adevăratului patron (Elena Udrea !). În fine, să mergem mai departe.

Articolul are scopul, evident, al producerii confuziei în rândul membrilor și susținătorilor PNL și ai lui Ludovic Orban dar și în rândul membrilor USB și al susținătorilor lui Nicușor Dan, în special în rândul bucureștenilor care ar sta în cumpănă până la actualele alegeri.

Confuzia ar fi urmată de deziluzie iar beneficiarul voturilor anti-PSD și anti-PNL ar deveni nimeni altul decât Traian Băsescu. Normal, politic ar beneficia PMP-ul, re-re-brănduit de curând după ce Tribunalul București nu a permis înscrierea partidulețului Mișcarea Populară.

Promovarea articolului pe rețelele de socializare este făcută ostentativ. Dan Andronic (patronul „dubios” al ziarului) postează „mirat”, de parcă nu ar ști mare lucru despre articol: ”Înlocuirea lui Ludovic Orban cu Nicușor Dan ? Ar fi o politică deșteaptă”. Marele „strateg” Dan Andronic are o variantă de „politică deșteaptă”. Aiurea !

Redactorul șef sau ce o fi pe acolo Simona Ionescu are și ea promovarea ei: „Cum ar fi să se producă schimbarea de candidaturi ? Am avea și noi alegeri interesante ... și cu emoțiile competiției”.

Cei doi corifei de la Evenimentul Zilei nu spun de faptul că o astfel de înlocuire este mai mult decât imposibilă. Bine, ei nu se adresează unor oameni care au capul pe umeri, ei se adresează celor care se pricep în egală măsură la politică, fotbal, agricultură, industria grea, comerț internațional, chiloții VIP-urilor și numărul de amante ale unora care stau zi lumină prin studiourile de televiziune. Bine, recunosc că mulți stau pe facebook.

În primul rând, mă duc direct la o problemă tehnică, listele cu semnături sunt aproape de finalizare. O astfel de schimbare, dacă ar fi posibilă (ținând cont și de alte considerente), ar impune colectarea semnăturilor pe alte liste. Ar fi o altă muncă, puțin probabil să mai fie acceptată fie de cei care au adunat până acum semnăturile pentru Ludovic Orban și Nicușor Dan și, mai mult ca sigur, de neacceptat de cei care au semnat până acum. Această problemă tehnică ar trebui să fie suficientă pentru a trimite la coșul de gunoi articolul din Evenimentul Zilei și ideile lansate de Dan Andronic și Simona Ionescu.

Nicușor Dan este președintele partidului Uniunea Salvați Bucureștiul. Dan Dumitriu, așa-zisul jurnalist de la Evenimentul Zilei, lansează ideea că acesta s-ar înscrie în PNL pentru a candida la PMB. Și cu partidul lui ce face ? Oamenii ăia care s-au dus lângă el să îl sprijine în demersurile politice, ce se întâmplă cu ei ? Ba, mai mult, cum va fi primit Nicușor Dan în PNL ? Nu are cum gândi acest așa-zis jurnalist, nu are cu ce. Cum ar renunța miile de simpatizanți ai lui Ludovic Orban din PNL la liderul lor pentru a susține un oarecine cu pretenții de vedetă adunat de pe stradă ?!

Am citit comentariile de la articol, în Evenimentul Zilei. M-am lămurit. Sunt aproape sigur că acei comentatori sunt membri ai cotidianului sub identități false.

Bine, nu m-am referit la „sursele” de încredere din anturajul Alinei Gorghiu și a lui Cătălin Predoiu care i-au comunicat acestui așa-zis jurnalist informațiile acestea „confidențiale”, cum ei, liberalii, s-au uitat la sondajul lui Palada și au decis să îl înlocuiască pe Orban cu Nicușor Dan. De noaptea minții !

Concluzia ? Simplă.

Traian Băsescu și PSD continuă coabitarea. Bulversarea electoratului PNL și a celui favorabil lui Nicușor Dan are ca beneficiar secund, PMP-ul - în privința unor posibile candidaturi la consiliile de sector și la cel al capitalei -, dar și un beneficiar major, PSD-ul care va câștiga nu doar capitala ci și o parte dintre sectoare. Dacă înțelegerea este mai profundă, nu este exclus ca un sector să îi fie oferit lui Tomac cu sprijinul PSD.

Părerea mea. Alții pot avea altă părere însă mie mi se pare plauzibilă.

Crezul politic la ALDE: să ne facem că facem !

ALDE sub conducerea lui Tăriceanu, a adunat 53 de semnături pentru o moțiune simplă împotriva ministrului justiției, Raluca Prună. Până aici, nimic deosebit. O moțiune simplă este utilă, în cele mai multe cazuri, arată că există una sau mai multe disfuncții în funcționarea guvernului sau a unui minister sau există o stare de lucruri la care guvernul nu a reacționat deși trebuia să acționeze. Mai pe șleau, moțiunea simplă trage de urechi prim-ministrul sau un ministru pentru lipsa de activitate sau pentru o activitate care nu este corectă.

Partidul „copy-paste”, partidul marionetă ALDE, cu Tăriceanu în frunte, are însă alte „valori”. Destul de ciudate, dacă citești cu atenție ce le trece prin cap.

Ministrul Raluca Prună a comentat, pe pagina ei de pe facebook pe marginea adoptării OUG care permitea continuarea urmăririi penale prin folosirea mijloacelor tehnice ale SRI de interceptare a comunicărilor între persoanele aflate în atenția organelor de urmărire penală:

„OUG adoptată vineri nu restrânge drepturi şi libertăţi, ci tocmai le face efective. Cu o urmărire penală şi o combatere a infracţionalităţii slabe, discuţia despre drepturi e un lux teoretic”.

Am mai spus și la momentul „0” că Raluca Prună are dreptate.  Revin și acum. Are perfectă dreptate.

Tăriceanu care are dificultăți în a pricepe ceva, orbit de vanitate, a ieșit intempestiv în presă cu o declarație iar acum vedem cum încearcă să își apere propria prostie. Cu sprijinul altor politicieni cu mintea la fel de tulbure.

Tăriceanu a luat ultima propoziție din frază „discuția despre drepturi este un lux”, și a început să speculeze că aceasta ar fi de fapt ideea din postare. Prostul până nu'i fudul, parcă nu este prost destul. Din nefericire pentru noi, a mai adunat în juru'i și pe alții.

Propoziția nu poate fi scoasă din context. Trebuie citită toată fraza și înțeleasă în esența ei. Iar esența, la care Tăriceanu și gașca de troglodiți nu are cum ajunge pentru că au mintea plecată cu sorcova, este în Constituție. Bine, este greu pentru niște parlamentari de asemenea factură să cunoască Constituția, chiar și așa, superficial. Ei nu au timp, pentru că au mintea ocupată cu alte-alea.

Să mergem la Constituție. Fraza se referă la „urmărirea penală” ca mijloc și la „combaterea infracționalității” ca scop. Cine trebuie să facă „urmărirea penală” ? Procurorii care fac parte din Ministerul Public, procurori care sunt constituiți în parchete. Parchete care funcționează pe lângă instanțele de judecată. Procurorii sunt obligați să „conducă și să supravegheze activitatea de cercetare penală a poliției judiciare, în condițiile legii”. Spune art. 131 din Constituție, în alineatele (1), (2) și (3).

Se cuvine, pentru o mai completă înțelegere, să accentuez prevederile alin. (1): „În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor”. Dacă inteligențele din jurul lui Tăriceanu ar fi citit Constituția ar fi văzut că propozițiile ministrului justiției Raluca Prună sunt în concordanță cu aceasta. Nu ar fi greu de înțeles, cred eu, din moment ce o parte dintre semnatarii moțiunii simple sunt plini de diplome academice (ceea ce presupune ceva !).

Inteligențele ar fi trebuit să vadă și faptul că „urmărirea penală” este procedura prin care statul, prin procurori, identifică faptele penale și autorii acestora în vederea pedepsirii lor apărând, astfel, drepturile și libertățile cetățenilor români împotriva acelor care le-au încălcat, pedeapsa dată de instanța de judecată fiind pedeapsa dată de societate celor care încalcă drepturi și libertăți civile. Inteligențele de la ALDE sau PSD care au semnat ar fi trebuit să știe că toate actele incriminate de legea penală ca infracțiuni sunt acte de încălcare a drepturilor și libertăților civile ale celorlalți ! Dacă ai o urmărire penală slabă, nu poți apăra drepturile și libertățile civile ale cetățenilor români dar și ale altora, este la mintea cocoșului ! Este normal să judeci că în momentul în care nu poți apăra drepturile și libertățile civile, discuția despre drepturi este un lux ! În caz contrar, faci discuții ca să discuți ! Mai ales când tu, cel care provoci o astfel de discuție ești parlamentar, ești cel mandatat de unii cetățeni să participi la construcția legilor și să urmărești ca drepturile și libertățile civile să fie apărate !

Nu este cazul lui Tăriceanu și a acoliților lui.  El este împotriva întăririi urmăririi penale și combaterii infracționalității prin activitatea procurorilor. Este împotriva OUG care permite, până la adoptarea unei legi în Parlament, continuarea netulburată a urmăririlor penale deja începute. De fapt, acesta este scopul acestei moțiuni.

Are dreptate Alina Gorghiu când spune că Tăriceanu cheamă la „apărarea cetății când aceasta nu este atacată”. Eu spun că Tăriceanu face chiar altceva. Încearcă să dărâme zidurile cetății. La câtă minte i-a rămas ...

Managementul în administrația publică locală.

La Constanța, ieri, Liga Aleșilor Locali a PNL a adoptat niște rezoluții. Acestea devin proiecte politice ale PNL, se vor traduce în proiecte în activitatea parlamentară, vor fi linii directoare în situația în care PNL va ajunge la guvernare.

Una dintre rezoluții privește managementul în administrația publică locală, eficientizarea lui.

Situația care a determinat PNL să adopte o astfel de rezoluție este, cel puțin, șocantă:

„Este evident faptul că, în ultimii patru ani, administrația publică locală nu a înregistrat progrese semnificative în privința organizării activității și a clarificării și simplificării procedurilor de lucru. Astfel, se ridică întrebarea dacă există reguli, iar dacă da, care sunt acelea, cât de eficiente sunt și în ce măsură se respectă. Răspunsul este că regulile de astăzi sunt ambigue, de multe ori aleatorii,  chiar arbitrare. Un exemplu ar fi regimul incompatibilităților și conflictului de interese reglementat de 275 de acte normative”.

Mai pe șleau spus, administrațiile publice locale se chinuie să existe fără însă a putea face ceva în interesul comunităților locale din proprie inițiativă. Acolo unde administrațiile au făcut totuși câte ceva, eforturile au fost disproporționate față de rezultatul urmărit.

Nu mi-a venit să cred când am citit că s-au adunat 275 de acte normative care privesc regimul incompatibilităților și conflictul de interese ! 275 de acte normative ? Fantastic ! Practic, toate aceste acte normative urmăresc interzicerea unor stări sau acțiuni ale persoanelor care îndeplinesc funcții publice. Păi, cum naiba să mai faci treabă când ți se impune, prin lege, fie să nu o faci fie să o faci doar după ce altul, un altul care nu are treabă cu localitatea ta, îți dă „aprobarea” ?

PNL a hotărât să în cadrul lucrărilor LAL să urmeze 3 (trei) direcții strategice de acțiune:

1. Descentralizarea deciziilor;

2. Eliminarea incompatibilității public-public;

3. Accelerarea procesului de activare și absorbție a fondurilor europene.

Descentralizarea deciziilor. După ce am citit motivarea, am „văzut” pe cei de la vârful politicii aflați în Parlament, la Guvern, la conducerea agențiilor guvernamentale, la conducerea regiilor autonome sau la conducerea unor companii cu capital mixt cum iau un creion gros și pe o hartă a țării trasează o linie prin care își arată dorința de expansiune, dorința de ocupare, dorința de a investi etc. Fără să îi intereseze ce părere ar avea locuitorul satelor, comunelor, orașelor mai mici cu privire la ce vor ei, „puternicii zilei”. Mai toți potentații zilei se doresc niște dictatori.

„Multe decizii se iau astăzi fie în ministere, fie la nivelul societăților naționale, respectiv a companiilor naționale, fără consultarea reprezentanților administrației publice locale. Astfel, s-a ajuns în situația ca investițiile companiilor naționale sau societăților naționale să nu aibă nimic în comun cu interesele comunităților și cu nevoile administrației publice locale”.

Este absolut normal ca soluția să fie una de bun simț. Când se dorește să se facă ceva, să se obțină avizul, chiar consultativ, al autorităților administrației publice locale. Ei bine, acest aviz se va obține abia după ce vor fi aduse la cunoștința autorităților administrației publice locale obiectivele investiției, se va evidenția faptul că localitatea are de câștigat și nu de pierdut - iar dacă are de pierdut, cum ar fi teren, cum va fi acoperită paguba -, se vor evidenția posibilitățile de dezvoltare ale localității în viitor dar și oportunitățile privind deschiderea altor afaceri (chiar și mai mici), posibilitatea încadrării forței de muncă de la nivel local disponibilă (în multe localități aceasta fiind, în general, fie în șomaj fie sub acoperirea asistenței sociale) etc.

Eliminarea incompatibilităților public-public. Nebunia lui Macovei și a aliaților ei de la GDS, SAR și alte ONG-uri duse cu capul trebuie să aibă un sfârșit. Avem o justiție funcțională așa că numărul imens de incompatibilități impuse prin lege sau conflicte de interese nu își mai au rostul. Trebuie să recunoaștem că acest regim a blocat, pur și simplu, inițiativa conducerilor locale. Acest regim a dus decizia la nivele superioare comunităților locale, acest regim a menținut sistemul tutelării administrațiilor locale de către administrația centrală, acest regim a asigurat continuitatea regimului comunist. Aceasta este părerea mea. Eliminarea incompatibilităților public-public și descentralizarea deciziilor vor asigura administrațiilor publice locale independența în alegerea căilor de dezvoltare, vor permite reducerea decalajelor de dezvoltare dintre sat și oraș. Vor permite inițiativei locale să se exprime.

Nu mai spun de procesul de activare și absorbție a fondurilor europene. Situația prezentată în rezoluție este deranjantă. Ce naiba vorbesc guvernanții dacă asta este situația reală ?

„Liga Aleșilor Locali a PNL consideră inadmisibilă maniera în care sunt gestionate activitățile la nivel național pentru exercițiul bugetar European 2014 – 2020. Întârzierea de doi ani și trei luni, contribuie la persistenta și chiar adâncirea decalajului de dezvoltare economică dar și de mentalitate între România și celelalte state europene.

Fondurile financiare nerambursabile alocate României în acest exercițiu bugetar sunt de 30,91 miliarde de euro. Aceste fonduri sunt alocate prin 9 programe operaționale care au în total 57 de axe prioritare.

- Din cele 9 programe doar 5 sunt active, și acestea parțial. 
- Din cele 57 de axe prioritare doar 8 sunt active. 
- Din 30,91 miliarde euro, doar 2,11 miliarde euro au fost activați. 

- După 37% din perioada de timp a actualului exercițiu bugetar doar 6% din bani au fost activați (nu cheltuiți). 

Teoretic, urmează ca în 63% din timp să fie activați 94% din bani și cheltuite 100% din fonduri.

Practic, acest lucru este imposibil.

Suntem în această situației datorită birocrației, incompetenței, și blocării în justiție a litigiilor apărute în proiecte finanțate din bani europeni. Există, însă, posibilitatea de a crea instrumente care să amelioreze semnificativ această situație.

Partidul Național Liberal a formulat amendamente clare în cadrul dezbaterilor Comisiilor juridice reunite în vederea înființării Tribunalului achizițiilor publice – ca instrument de accelerare a abdorbției fondurilor europene, astfel încât procesele să se finalizeze în justiție în maxim 100 de zile. 

Partidul Național Liberal solicită tuturor forțelor politice reprezentate în Parlament dezbaterea cu celeritate a inițiativei legislative privind înființarea Tribunalului achizițiilor publice”.

A se reține, că avem parcurși 2 ani și 3 luni de la începerea exercițiului bugetar european !

Să mai spun că cele trei luni pot fi imputate actualului guvern iar cei doi ani fostului Guvern Ponta ?

Există o vorbă din bătrâni. Cum îți așterni, așa dormi. Ca atare, Victor Viorel Ponta și guvernul condus de el „nici nu a făcut patul” pentru realizarea programelor operaționale și nici nu au definit axele prioritare pentru dezvoltarea țării cu sprijinul surselor de finanțare europene.

Multă lumea a spus că programele europene sunt evitate pentru că nu se poate lua „șpaga”. Ei bine, înclin să cred că această situație confirmă zicerea. Bine, accept faptul că unele programe nu au putut porni și din cauza legislației care permite unor „interesați” să blocheze programele europene pentru ca astfel să „oblige” guvernul să decidă finanțarea din banii de la buget de unde este mai ușor să se „tragă dreptul” !