Agerpres: „Ecaterina Andronescu nu s-a aflat în stare de incompatibilitate, a decis definitiv ÎCCJ”
„Instanța supremă a anulat raportul întocmit de ANI în 2011 prin care Ecaterina Andronescu a fost declarată în stare de incompatibilitate.
În consecință, Ecaterina Andronescu poate ocupa o funcție publică, inclusiv să candideze la Parlamentul European.
Ecaterina Andronescu a fost declarată incompatibilă în 2011, după care ea a atacat la Curtea de Apel București raportul întocmit de ANI, dar a pierdut procesul. Andronescu a atacat și această decizie la ÎCCJ, având câștig de cauză de această dată”.
Am început cu Constituția. La art. 71 - Incompatibilități -, alin. (2) se prevede : „Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcții publice de autoritate, cu excepția celei de membru al Guvernului”.
ANI a interpretat textul constituțional și legal, textul fiind preluat și în art. 14 alin. (2) din Legea nr. 96/2006 cu modificările și completările ulterioare privind Statutul deputaților și senatorilor, în sensul că funcția de rector al Universității Politehnice București este o funcție publică de autoritate. Excepția este cea de membru al Guvernului. Este evident că este vorba despre orice funcție publică de autoritate.
Ce este rectorul ? DEX ne spune că „RÉCTOR, rectori, s. m. Conducător, sub raport științific și administrativ, al facultăților dintr-o instituție de învățământ superior; grad deținut de acesta”.
Din definiția DEX, reiese că funcția de rector este o funcție de autoritate.
În Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor sunt stabilite incompatibilități cu funcții din economie (art. 15) și alte incompatibilități cu caracter extern (art. 16) nivelului național. Nu sunt prevăzute incompatibilități în domeniul cultural sau al învățământului ori al sănătății. Nici la nivelul funcțiilor de conducere ! De aceea deputații și senatorii aplică în calitate de avocați, practică medicina, țin cursuri la facultăți și pot ține cursuri și la școli. Sunt incompatibili doar cu funcții de conducere sau din domeniul economic. Unii senatori și deputați își practică, în continuare, profesia de soliști vocali și pot cânta la nunți și botezuri.
Mă trezesc, ca cetățean, în fața a două decizii care se bat cap în cap. Pentru mine, cel puțin. Rectorul unei universități - conducător administrativ al facultăților din cadrul universității - este compatibil cu funcția de senator sau deputat - prin hotărârea ICCJ -, iar directorul unui teatru nu ! Cum vine asta ? Din moment ce literar, cele două funcții sunt de conducere administrativă, cum este posibil ca pentru „rector” să nu existe incompatibilitate iar pentru director să existe ? Dacă mergem la un dicționar antebelic, rector este egal cu „director de universitate”. Atribuțiile administrative ale rectorului de universitate și ale directorului de teatru sunt aproape identice.
Este evident că mă refer la cazul Mircea Diaconu.
M-am dus la Legea nr. 1/2011 a educației naționale. Să văd și eu cu ce se mănâncă, legal, universitatea de stat.
La principiile de organizare și funcționare ale învățământului superior găsesc principiile „răspunderii publice” ((art. 118 alin. (1) lit. c)) și cel al „eficienței manageriale și financiare” ((art. 118 alin. (1) lit. f)). Pe baza acestor principii au fost formulate norme care permit ministerului de resort să exercite controlul asupra universității (art. 121), pe care îl pun mai jos pentru că este foarte important:
„ART. 121
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este autoritate publică şi este abilitat să urmărească, să controleze aplicarea şi respectarea reglementărilor legale în domeniul învăţământului superior şi să aplice, dacă este cazul, sancţiuni. De asemenea, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului controlează modul în care universităţile îşi exercită autonomia universitară, îşi asumă misiunea generală şi pe cea proprie şi îşi exercită răspunderea publică”.
Răspunderea publică, un principiu al existenței universității, are o componentă administrativă care permite autorității publice, ministerul, să intervină cu sancțiuni asupra conducerii.
Art. 124 alin. (1) lit. d) prevede ca obligație a conducerii universității „să asigure eficienţa managerială şi eficienţa utilizării resurselor, în cazul universităţilor de stat, şi a cheltuirii fondurilor din surse publice, conform contractului instituţional;”.
La art. 125, legea intră la sancțiuni pentru încălcarea prevederilor art. 124, cel cu răspunderea publică. Ministerul poate, după îndeplinirea procedurilor prevăzute de lege (consultări !), să „revoce rectorul” !
M-am uitat și la Ordonanța 21/2007 privind instituțiile și companiile de spectacole și concerte ... să văd ce este cu directorul unui teatru. Acolo, la art. 18, se spune că directoratul instituției se ocupă prin concurs și că va conduce pe baza unui contract de management. Înclin să cred că acest contract de management este cel pentru care Mircea Diaconu a fost incompatibil cu demnitatea de senator.
Mă întorc la Ecaterina Andronescu. Ca rector al unei universități de stat are obligații manageriale și este evident că a ocupat funcția pe baza unui program de management agreat și de Senatul universității dar și de ministerul coordonator. Având în vedere că Universitatea are calitatea de persoană juridică, că are un patrimoniu propriu, că are autonomie sub aspectul organizării și funcționării ca instituție de învățământ, atunci rectorul deține o funcție de autoritate publică.
În cazul lui Mircea Diaconu, director al teatrului „Nottara”, ICCJ a constatat că ocupă o funcție de autoritate publică incompatibilă cu demnitatea de senator. În cazul Ecaterina Andronescu, ICCJ nu mai constată asta. Zău, cred că Justiția în România este plecată pe coclauri !
8 comentarii:
In concluzie...trăiască și inflorească...coabitarea!Se injură pe față Ponta cu Băsescu,dar fac tot ce pot,ajutați de Insitituțiile Statului,să elimine PNL-ul.In această seară la A3,era un deputat acolo,sau ce statut o fi având,din partea PNL,l-au pus toți la colț!Au sărit cu gura țațele plus Ursu și Tudor,de l-au făcut arșice,in timp ce in direct,roșu ca racul,era M.Diaconu,o mare penibilitate și dezamăgire pt.mine!
Asta este realitatea. Trebuie ca liberalii să reziste și să așteptăm ca acțiunile noastre, chiar ale noastre - ale mele, ale tale - să își producă efectele. Noi putem contracara aceste murdării prin convingerea mai multor oameni că dreptatea este de partea noastră și din adversari sau indiferenți să ni-i facem aliați.
A3 nu mai este ce a fost. Mai corect, a fost la fel și înainte, doar că a folosit un alt limbaj și a practicat o altă retorică. A3 și-a ales personajele cu care combat din timp, pe măsura mișeliei ideii principale. Susținerea lui Dan Voiculescu și a partidului lui. Când erau cu liberalii, din gura lor curgeau cuvintele de laudă, nu mai sunt cu liberalii, pentru aceleași fapte cur cuvintele de ocară. De aceea A3 nu mai este credibilă.
In plus, probabil ca teatrul nu este o institutie culturala ci un instrument politic de propaganda ... managerul unui teatru functie de autoritate ... ma pufneste si rasul cand imi trece enervarea.
Ai grijă cu enervarea Adrian ! Vezi să nu îți cauzeze la sănătate.
Eu am tras concluzia, după ce am scris, că teatrul este o instituție din domeniul economiei și comerțului.
Apoi, directorul de teatru este funcție publică de autoritate pentru că semnează contracte pe când rectorul este o oarecare funcție publică, fără autoritate, chiar dacă semnează contracte, confirmă calitate academică și alte alea. Eu sunt tulburat deja.
E cretin conceptul din start. "Functia de autoritate" se leaga, cel putin in capul meu, de ceva cu sens administrativ. Si administratorul de bloc ar putea sa semneze contracte - salubritate, paza, mai stiu eu ce. In plus, are si functia de autoritate sa te someze cand nu ti-ai platit intretinerea. Asta nu cred ca-l face chiar atat de incompatibil din punct de vedere al interesului public in raport cu functi alegislativa. Dorm mai linistit cand stiu ca administratorul de bloc e bine delimitat de Senatul Romaniei ... ?!
In patria nostra multe aberationes sunt. Que bestiis abundant. Mi-a placut asta, am folosit-o si la un titlu de articol de blog :))
A face dintr-un director de teatru un suspect de fraude prin suprapunerea cu functia de senator mi se pare supremul cretinism postdecembrist. Sau unul dintre "cele mai supreme" :)
Off topic: am castigat la recurs procesul ala cu primarul si politia locala Eforie. M-am descurcat destul de bine in lipsa avocatilor nu? Astept acum motivarea instantei ca sa le fac plangeri penale pentru abuz in serviciu.
Cum ar trebu sa-i faca Diaconu boului ala de la ANI care citeaza trunchiat legea incompatibilitatii in ceea ce priveste candidatura la europarlamentare ca sa induca in mediul public ideea ca Mircea Diaconu n-are voie sa candideze la europarlamentare desi legea e foarte limpede pentru orice analfabet in ce sens merg interdictiile rezultate din incompatibilitatea anterioara de care vorbim ca de o tampenie ilustra.
Adrian,
Funcție publică de autoritate, nu doar funcție de autoritate. ICCJ, prin două soluții, consideră că director de teatru este o funcție publică de autoritate fie consideră că teatrul este o intreprindere economică pe când rectorul nu ocupă o funcție „publică” de autoritate. Este ca la balamuc. Undeva ceva nu este bine.
Felicitări cu procesul. Cu hotărârea instanței de recurs și motivarea ei poți face plângere penală. Motivarea plângerii și fapta incriminată vor fi prezentate în dispozitivul hotărârii așa că procurorii nu au cum să se eschiveze. Chiar și vinovații sunt arătați așa că urmărirea lor penală ar cam trebui să se transforme în acțiune penală imediat.
Nu știu ce va face BEC. Sunt judecători acolo. Dacă ei, judecătorii BEC interpretează corect legea, ca noi doi, ar trebui să admită candidatura. Normal, eu așa aș face. Ce va face Georgescu este treaba lui. Este o altă cale în justiție consecutivă celei anterioare însă este diferită. Interpretarea nu se poate baza pe hotărârea ICCJ din 2012, trebuie o nouă hotărâre pentru o altă situație juridică. Nouă pentru toată lumea.
Trimiteți un comentariu