Mulțumim Jean-Claude Juncker. Budapesta va trebui să renunțe la iredentism și revizionism dacă vrea pacea

Să adunăm declarațiile și să vedem că Ungaria preferă menținerea și stimularea unui „litigiu istoric” pe care îl alimentează nu doar cu declarații șocante ci și cu acțiuni diverse de politică externă, multe dintre ele având consecințe neplăcute pentru statele în care diplomația maghiară își desfășoară acțiunile. Trebuie să vedem și faptul că Ungaria primește și răspunsuri!

Plecăm de la declarația lui Juncker la Strasbourg.

În intervenţia sa din cadrul dezbaterii din Parlamentul European privind statul de drept în România, organizată pe 23 octombrie la Strasbourg, Jean-Claude Juncker a spus:

''România va celebra la 1 decembrie al anului în curs centenarul său, Centenarul Marii Uniri cum spun prietenii noştri români. Aş dori să îi spun preşedintelui (Klaus Iohannis, n.red.) că da, aceasta este o sărbătoare română, dar şi o sărbătoare europeană, întrucât tot ceea ce priveşte România priveşte Europa, nimic din ceea ce este propriu României nu îi este străin Uniunii Europene. În acea zi, vom sărbători împreună un mare moment al istoriei române şi un mare moment al istoriei europene''. 

Mulțumim prietene Jean-Claude Juncker! Este o recunoaștere deschisă a unui moment istoric reparator pentru națiunea română.

A urmat o replică pe cât de nedreaptă pe atât de ciudată a lui Peter Szijjarto, ministrul de externe al Ungariei, la MTI.

''Europa va fi puternică şi unită dacă acceptăm că anumite informaţii ale istoriei aduc bucurie pentru unii, dar amintiri dureroase pentru alţii. Nu ar trebui să existe aşteptări ca aceia care regretă asemenea evoluţii să se bucure; astfel de aşteptări sunt imorale şi lipsite de onoare'', a declarat Szijjarto pentru MTI.

Potrivit acestuia, preşedintele CE ''ar fi trebuit să întruchipeze o Europă unită'', Peter Szijjarto subliniind că Juncker ''nu a făcut acest lucru niciodată, fie că a fost vorba despre Brexit, despre criza migraţiei sau despre sărbătoarea naţională a României''.

Atacul la adresa României este direct chiar dacă limbajul este „diplomatic”. Ce să-i faci, modelul rusesc al diplomației maghiare este încă în viață. Cum sunt „în viață” și ciudatele conexiuni ale axei Moscova-Budapesta!

Szijjarto îl acuză pe Juncker că onorează sărbătoarea națională a României din poziția de președinte al Comisiei Europene! Mai pe șleau, Szijjarto acuză Comisia Europeană că recunoaște României dreptul de a sărbători Centenarul Marii Uniri! Incalificabil! Declarația este o adevărată agresiune asupra României pe lângă agresiunea mizerabilă asupra persoanei Jean-Claude Juncker. Szijjarto face încă o declarație prin care Ungaria nu recunoaște actul istoric de la 1 decembrie 1918 când populația Transilvaniei a decis „unirea cu țara”. Ungaria caută să obțină și anularea Tratatului de la Trianon, demersurile directe ale Guvernului Viktor Orban dar și demersurile prin intermediul interpușilor de prin toată lumea având ca scop anularea tratatelor internaționale de după Primul Război Mondial, desființarea granițelor actuale ale statelor și revenirea la „Ungaria Mare”. Iar cel mai bine, la noi, în România, vedem această politică revizionistă cu puternice accente iredentiste la politicienii UDMR, care sprijină toate măsurile politice care duc la slăbirea economică și politică a țării pentru a asigura succesul politicii externe a Budapestei.

Ministerul Afacerilor Externe a reacționat. În limbajul diplomatic de rigoare dar care poate fi citit corect. Este și o atenționare către Budapesta. Nu către ministrul de externe Szijjarto ci către Guvernul Viktor Orban.

”Ministerul Afacerilor Externe salută declaraţiile preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, referitoare la Centenarul Marii Uniri şi la semnificaţiile zilei de 1 Decembrie pentru poporul român, făcute în plenul Parlamentului European în data de 23 octombrie, cu ocazia dezbaterii asupra viitorului Europei. Ministerul Afacerilor Externe apreciază că acest mesaj reconfirmă încrederea şi aprecierea, la nivel european, faţă de statul român, care a adoptat de-a lungul timpului măsuri substanţiale în beneficiul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, corespunzând celor mai înalte standarde de protecţie în materie, angajament pe care România şi-l menţine şi pe care îl va urmări în mod constant în toate politicile sale”

”Ne exprimăm totodată solidaritatea cu afirmaţiile înaltului oficial european care subliniază importanţa respectării ordinii juridice clădită în Europa ulterior războaielor mondiale, garanţie a stabilităţii şi securităţii în plan regional şi ne manifestăm îngrijorarea faţă de retorica autorităţilor de la Budapesta care lansează în spaţiul public mesaje care par a pune sub semnul întrebării eforturile care au adus pace şi înţelegere între popoarele Europei de astăzi. 

Ministerul Afacerilor Externe dezavuează ferm orice încercare de a critica acţiunile legitime şi curajoase ale reprezentanţilor naţiunii române care au condus la formarea, în 1918, a României Unite, pe baza celor 14 puncte prezentate de preşedintele Woodrow Wilson în sesiunea camerelor reunite ale Congresului, Senatului şi Camerei Reprezentaţilor SUA, din 8 ianuarie 1918. Ministerul Afacerilor Externe reiterează faptul că România înţelege să celebreze anul 2018 – anul Centenarului Marii Uniri – în spirit de unitate, toleranţă şi respect reciproc între toţi cetăţenii săi indiferent de etnia acestora şi condamnă orice mesaje sau declaraţii de natură a incita la ură sau la conflicte interetnice”

Mesajul este clar. Chiar foarte clar. El întărește o poziție politică de stat în ceea ce privește drepturile suverane ale României asupra propriului teritoriu național. Nu se poate purta o discuție, nici chiar cu Ungaria, cu privire la principiile enunțate în Constituția României: România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil. Art. 1 alin. (1) din Constituție.

Și, ca să fie și mai clar, UDMR reprezintă, în România, în politica română, doar o parte a minorității maghiare. O parte mai radicală, o parte care are ca scop obținerea „independenței” teritoriale a comunități din Transilvania și legarea acelei comunități de pozițiile politice ale Ungariei. Sunt suficiente semnale potrivit cărora o altă parte a comunității maghiare din România nu este de acord cu obiectivele politice ale UDMR și nici cu ale altor grupări politice mai mici axate pe reprezentarea intereselor Budapestei pe teritoriul României.

Budapesta ar trebui să înțeleagă, măcar după 100 de ani de la realizarea Marii Uniri, că pacea între România și Ungaria poate exista dacă sunt respectate realitățile istorice. Iar realizarea Marii Uniri de la 1918 de către reprezentanții națiunii române este o realitate istorică pe care noi, românii, avem de gând să o apărăm. Cum am mai făcut-o!