Guvernarea este un act de cultură.

Academicianul Nicolae Manolescu a ținut un discurs frumos, interesant, destul de lung (am constatat că nu mai am exercițiul urmăririi discursurilor !), mobilizator. Este liberal, o mărturisește fără echivoc, este sentimental și un foarte bun promotor al culturii.  A dat multe exemple din istoria liberalismului, a dat multe exemple din realizările primarilor liberali de-a lungul timpului însă și a unor primari de altă culoare politică care au aplicat în actul de guvernare locală politici specifice gândirii liberale (a dat exemplul fostului primar „comunist” de la Onești/Bacău care a făcut o sală de sport în localitate împotriva voinței șefilor lui, sală care a adus în prim planul vieții sportive pe Nadia Comăneci, pe Teodora Ungureanu dar și multe alte sportive de top din gimnastica românească ! Acel primar a avut inteligența de a da Oneștiului, devenit un conglomerat de oameni cu culturi diferite, o cultură proprie).

Primarii liberali ai Bucureștiului au luat o localitate medievală și au transformat-o într-o capitală modernă a unei țări europene. Primarii liberali au introdus progresul. Iar progresul s-a măsurat și prin cultură. Nu în principal, nu doar datorită ci și prin cultură.

Când se vorbește despre cultură există pericolul ca unii să vadă doar literatura, poezia, teatrul, cinematograful, pictura, sculptura. Există pericolul de a se limita doar la produsul unor acte culturale. Este o eroare care este corectată de DEX și de oricare alt dicționar al limbii unui popor.

CULTÚRĂ, culturi, s. f. 1. Totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și a instituțiilor necesare pentru comunicarea acestor valori. ♦ Faptul de a poseda cunoștințe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoștințe; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva. ◊ Om de cultură = persoană cu un nivel intelectual ridicat, care posedă cunoștințe universale temeinice. ♦ (Arheol.) Totalitatea vestigiilor vieții materiale și spirituale prin intermediul cărora se reconstituie imaginea unei comunități omenești din trecut. ♦ Ansamblu de activități și modele de comportament proprii unui grup social dat, transmisibile prin educație.

A atras atenția tuturor celor prezenți, după ce „a umblat” prin extraordinar de bogata istorie a liberalismului românesc, că guvernarea - plecând de la o localitate și până la o țară -, este de fapt un act de cultură. Politica, în înțelesul ei deplin ca știință și practică a guvernării, este o componentă a culturii unui popor, a unei comunități sociale și politice.

A atras atenția asupra menirii PNL, de când s-a născut (la 1875) și până astăzi. PNL este partidul care s-a constituit pentru a conduce România, pentru a o transforma la cerințele epocii în care România ajunge. PNL este un partid al progresului. Peste tot unde au fost liberalii la conducere, de la localități la nivelul țării, au avut loc transformări benefice fie localității, fie țării. Începând cu Bucureștiul - devenit simbol al eficienței guvernărilor liberale -, terminând cu comunități locale mai mici care, în timp, au crescut, s-au impus ca centre ale evoluției umane, au devenit orașe și mai apoi municipii.

Chiar dacă academicianul Nicolae Manolescu nu a spus-o, o spun eu. Cultura, în oricare dintre formele ei de manifestare, poate fi creată doar de persoanele care au nivelul de cunoaștere corespunzător aspirațiilor cetățenilor la un moment dat. Definiția „omului de cultură” din DEX este cuprinzătoare: persoană cu un nivel intelectual ridicat, care posedă cunoștințe universale temeinice.

Ca să faci din actul de guvernare al unei localități un act de cultură, îți trebuie în fruntea obștii oameni de cultură. Avem posibilitatea de a face comparații. Chiar între sectoarele Bucureștiului. Acolo unde au condus oameni de cultură, Bucureștiul a progresat. În alte sectoare, nu. Progresul nu înseamnă borduri, pavaje, mobilier stradal, ele sunt un produs cultural în măsura în care nu devin un abuz, o cheltuială voluptorie. Progresul înseamnă cu totul și cu totul altceva. De exemplu, guvernarea lui Pache Protopopescu (1888-1891) este considerată astăzi ca cea care a dat Bucureștiului identitatea de capitală europeană (un articol foarte bun în Adevărul). Bucureștiul are nevoie de o nouă guvernare curajoasă, o guvernare care să redefinească o capitală care are vocația de a deveni un centru politici, financiar, economic și cultural în sud-estul Europei. Asta se poate realiza, astăzi, doar dacă populația va alege în fruntea ei alți liberali, oameni cu un nivel ridicat de cultură, oameni cu temeinice cunoștințe despre guvernare și despre comunitățile în care candidează. Așa cum sunt candidații liberali.