Aflat la Atena, alături de prietenul Alexis Tsipras, Vladimir Putin întărește o amenințare care, de mult mai mult timp decât se crede a intrat în tipul de comunicate privind politica externă a Federației Ruse. O politică externă care excelează prin amenințarea militară ca argument pentru calmarea unor relații mai încordate, pentru forțarea unor convenții care să avantajeze Rusia sau pentru ocuparea unor teritorii.
„Dacă ieri în aceste zone din România oamenii pur și simplu nu știau ce înseamnă să fii în raza de acțiune, de astăzi suntem forțați să luăm anumite măsuri pentru a ne asigura securitatea. În aceeași situație se află și Polonia”. Comunică cei de la Reuters preluați de Agerpres.
Ce înseamnă să fii „în raza de acțiune” ? A cui rază de acțiune ? Agerpres titrează că a „rachetelor ruse”. Păi, să îmi fie cu iertare, însă informația Agerpres este puțin cam șchioapă. Este mai mult o spaimă transmisă populației pentru ceva necunoscut, nemaipomenit, îngrozitor care nu poate fi evitat. Incorect.
Cumva îi înțeleg pe civilii jurnaliști. Își dau cu părerea deși ar trebui să se limiteze strict la informația pe care o transmit.
România a fost mereu „în raza de acțiune” a Rusiei. Rază de acțiune determinată de ambițiile geopolitice ale Rusiei. Ambiții militare, ambiții teritoriale, ambiții economice, ambiții politice etc. Forțele militare ale Rusiei reprezintă „argumentul forte” în politica sa- externă.
Rachetele la care se referă Agerpres sunt și ele de mai multe feluri. Nu se folosesc la întâmplare, mai ales cele care au încărcături nucleare. Mai ales rachetele cu rază medie și lungă de acțiune, rachetele intercontinentale. Dacă ar fi avut cunoștințe minime privind „politica rachetelor”, jurnaliștii nu ar mai fi vorbit aiurea.
Sistemul de la Deveselu este strict defensiv. Bătaia rachetelor de la Deveselu nu depășește 500 km. Punând compasul pe Deveselu, oricare jurnalist ar fi văzut zona de protecție pe care sistemul o acoperă. România și Bulgaria (cu părțile ce le revin la Marea Neagră), puțin din Turcia, Serbia, Ungaria. La Ungaria, sistemul de la Deveselu se va „pupa”, „la cald”, cu sistemul care se construiește în Polonia care, va încerca să acopere și Țările Baltice. Dacă ar fi fost atenți jurnaliștii, ar fi observat că sistemul de la Deveselu este legat de sistemul de alertă timpurie care se va construi în Turcia.
Putin și militarii ruși se tem însă de altceva. Au găsit ei că sistemul de la Deveselu este multifuncțional, că ar permite lansarea și altor tipuri de rachete, în special a celor cu rază medie de acțiune astfel că raza de acțiune ar acoperi zona Crimeei, teritoriul Ucrainei și al R. Moldova, ar ajunge până aproape de teritoriul Georgiei. În veste, și sud-vest ar ajunge să protejeze și Flota a VI-a americană, ar acoperi în sud Turcia, Siria și chiar Azerbaidjanul. Asta este durerea rușilor. Din acest motiv fac atâta scandal.
Dacă ne referim la sistemul care se construiește la polonezi, acela va prezenta un pericol și mai mare dacă va fi perfecționat pentru ar avea o rază de acțiune ce va bloca orice lansare de avion sau rachetă din bazele existente acum pe teritoriul Belarusiei sau al Rusiei europene.
Putin amenință dar dă asigurări că ei, rușii, nu vor face primul pas. Poate că această afirmație a rușilor ar trebui reținută de jurnaliști și de unii analiști. Rușii nu au capacitatea de a contracara astăzi acțiunile SUA și ale NATO. Amenințarea lor este o modalitate prin care își varsă năduful. Statele europene se întăresc militar. Este o reacție la comportamentul agresiv al Rusiei față de Ucraina. Germania, campiona reducerilor cheltuielilor militare, ajunsă de râsul curcilor prin folosirea cozilor de mătură pe post de țevi ale mitralierelor (am râs să leșin la citirea știrii), a programat modernizarea componentelor militare pentru apărarea antiaeriană. Nu mai spun de componentele de tehnică militară de blindate. Plus mărirea efectivelor. Toate acestea în „interiorul” condiționalităților impuse Germaniei după al doilea război mondial, țara fiind încă sub atenta supraveghere a statelor câștigătoare ale războiului (așa cum au convenit ele). Formal, puterile câștigătoare au încă un cuvânt de spus cu privire la mărimea și puterea armatei germane, au încă un format de supraveghere la care participă SUA, Rusia, Marea Britanie și Franța. Suedia a semnat acordul care permite NATO folosirea teritoriului Suediei pentru desfășurarea efectivelor și a tehnicii de luptă, la cererea Suediei.
România și Polonia au fost mereu „în raza de acțiune” a Rusiei. Lumea nu știe însă aceasta este cruda realitate. Cât timp nu am avut un sistem de protecție aeriană, cât timp Rusia a fost „marea prietenă” a Ucrainei, nu a fost nici o problemă pentru ruși. Situația este alta acum. România are un sistem de protecție aeriană performant și urmează a ridica nivelul de performanță al altor sisteme de protecție aeriană (inclusiv modernizarea flotei aerului), granițele României nu mai sunt la îndemâna Rusiei prin intermediul Ucrainei, Ucraina devenind o pavăză naturală împotriva aspirațiilor imperiale ale Rusiei, R. Moldova se apropie din ce în ce mai mult de România, procesul devenind ireversibil ș.a.m.d.
Cu cât amenință mai mult, cu atât devine Putin mai caraghios. O singură rachetă ajunsă pe teritoriul României sau Poloniei declanșează reacția NATO pe baza articolului 5. Să fim serioși, Rusia nu are capacitatea de a se înfrunta cu NATO. Mai mult, Rusia nu își permite să aibă pe teritoriul rus rezultate ale rachetelor pe care NATO este capabil să le trimită.
De la vorbă la faptă este cale lungă.
Rămâne, pentru noi, un semn de întrebare cu privire la Grecia devenită prietenă a Rusie. La fel cum trebuie să fim atenți și la alte state care pot defecta în favoarea Rusiei din considerente diverse și, uneori, puțin explicabile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu