Suedia a ales. Sondajele nu au confirmat schimbarea guvernării. Rezultatele votului dau alianța roșu-verde câștigătoare

Jimmie Åkesson, Stefan Löfven și Ulf Kristersson se luptă pentru victorie (Imagine: GETTY)

Stefan Lofven (alianța roșu-verde) a câștigat alegerile. Ulf Kristersson (alianța liberal conservatoare) se ține aproape. Jimmie Akesson (dreapta radicală) mai ia câteva procente. Stefan Lofven va încerca să formeze un guvern minoritar.

Noutatea acestor alegeri este o schimbare a percepției populației Suediei față de propria țară. Suedezii Democrați (fost partid neo-nazist) au ieșit cu un alt tip de comunicare cu care au atacat „modelul suedez”, matricea la care s-au raportat formațiunile „istorice” de-a lungul timpului. SD a pus „modelul suedez” sub semnul întrebării. Rezultatul vorbește de la sine.

Diferențele față de alegerile din 2014

Rezultatele de la alegerile din 2014

Vedem că social-democrații, moderații burgheji și verzii sunt marii perdanți la alegerile din 2018. Cel mai mare procent de creștere îl au populiștii radicali din SD, o creștere de 4,7%. Sunt urmați de „centriști” și de „stânga” (probabil comuniștii!). Infimă, creșterea liberalilor este totuși o creștere. Și centriștii și liberalii fac parte din grupul ALDE al PE. Au o creștere și creștin-democrații (PPE). Formațiunea burghezilor democrați (tot din familia PPE) are o scădere asupra căreia trebuie să se aplece. Se pare că ei au pierdut voturi în favoarea SD (populiștii radicali) pentru că nu au fost suficient de determinați asupra principalelor probleme ale Suediei, probleme ridicate de cei din SD care au surprins populația.

SD (termenul folosit de presă este „democrații”) sunt în Parlament din 2010. De atunci au tot crescut. În sudul Suediei au devenit principalul partid. Iar sudul Suediei este zona cea mai populată! Este zona din Suedia cea mai afectată de criza refugiaților. Este zona în care suedezii au avut cel mai mult de suferit din cauza politicilor anterioare ale guvernelor social-democrate cu privire la imigrație și problemele imigranților. Suedia a devenit „mama” imigranților pe spinarea suedezilor. Faptul că suedezii din sudul țării au dat votul SD, celor care au declarat politica anti-imigrație ca fiind marea problemă a țării, legând imigrația de celelalte probleme cu care suedezii se confruntă (manevra este creația lor inteligentă iar rezultatele votului confirmă că au gândit bine) ne arată că Suedia nu este chiar ce s-a promovat insistent în media. Modelul suedez a suferit fisuri grave, chiar dacă rămâne un model de societate în care mulți visează să trăiască.

Tot SD a provocat, constant, aducerea în fața cetățenilor a problemelor cu care societatea se confruntă. Problemele de integrare în regat, suburbiile cu niveluri ridicate de imigranți, rezultate slabe în școală, sărăcie, crimă ridicată sunt rezultatul greșelilor făcute cu mulți ani în urmă, de guvernele social-democrate și conservatoare. De exemplu, refugiaților li sa permis să decidă singuri unde ar dori să trăiască. S-au mutat acolo unde aveau prieteni sau cunoscuți sau în care trăiau cel puțin alți concetățeni. Au fost create cartiere în care au rămas din ce în ce mai puțini suedezi, în care din ce în ce mai puțini locuitori nativi s-au înapoiat. Politica suedeză a avut dificultăți în a vorbi despre aceste probleme. Despre temeri.

Democrații din Suedia au împins această lipsă de informare din partea guvernului în față. Jimmie Akesson nu s-a sfiit să le pună în fața contracandidaților provocând blocajul acestora față de probleme care, tradițional, nu sunt spuse cetățenilor în mod direct. Miturile ordinii sociale stricte au început să crape iar unele s-au prăbușit. Acest lucru a surprins alegătorii care știau aceste sferturi de informații numai de la știrile televizate. Sau din povești.

Stefan Lofven va încerca să formeze guvernul și va căuta, cred, un consens cu Alianța condusă de Ulf Kristersson. Avem de așteptat. Cele două mari blocuri politice vor ajunge la negocieri. Dar nimic nu este imposibil. Chiar dacă ambele grupuri au declarat ferm că nu vor colabora cu Jimmie Akesson și democrații lui.