Libertatea judecătorului de a hotărî

Am citit un comentariu la Cristi Danileț. „Despre hotărâre - apud 'Despre limita'”. Danileț vorbește despre profesionistul din el oferind cititorului gândurile intime ale celui care judecă în limitele legii. Nu ascund faptul că postarea mea este determinată de gândul ce îl am cu privire la judecătorii Curții Constituționale. De aceea, pun mai jos concluzia din postarea lui Danileț:

„Justitia este putere si nu forta – ea nu se impune decat prin reglementari. Ea este asumata de societate ca o necesitate: de a pazi libertatea tuturor. Libertatea inseamna facultatea de a alege – insa exersarea ei nu este libera, ci predeterminata. Aceste limite sunt pentru judecator regulile: asadar, pentru judecator libertatea este putinta de a alege intre posibilitatile legale”.

Și pentru a arăta că nu sunt chiar atât de habotnic, pun și cartea lui Liiceanu „Despre limită”. Este filosoful un pupincurist băsescian însă ...


Gabriel Liiceanu - Despre limita

Pentru cine are timp, lectura pe care o propun este bună. Pentru cine nu are ... poate nu are un interes în cauză.

Fuga de realitate

Ieri a fost o zi încărcată. Pedeleprele au reușit să își apere guvernul de incapabili și caricatura umană care stă, dar stă, în fotoliul de premier fără a avea habar de rolul și funcția Guvernului. Mesajul populației către aleșii din Parlament a fost ascultat însă ... a fost prea puțin respectat de băsescieni. Ajunși în Parlament, prin vot uninominal, pentru a respecta voința alegătorilor și-au uitat angajamentele. Și doar, „tata” lor le-a spus cum trebuie să se comporte:

Traian Basescu, noiembrie 2007, inaintea referendumului pentru votul uninominal, citat:

«In sfarsit, un alt avantaj al sistemului pe care eu l-am propus romanilor este responsabilizarea parlamentarului. El nu va mai putea sa fie indiferent fata de circumscriptia electorala, sa isi aduca aminte de circumscriptie doar in preajma campaniei electorale. Imi este cunoscut sentimentul pe care l-am avut cand am fost prima data ales uninominal, in calitate de primar general al Capitalei. Orice politician in momentul in care dobandeste calitatea de ales se responsabilizeaza imediat in raport cu cei care l-au ales. Stie ca isi datoreaza functia si succesul in politica celor care l-au ales, stie ca daca vrea sa mai faca politica trebuie sa aiba cea mai mare parte a actiunilor lui in acord cu vointa celor care l-au ales.»

Iau citatul de la Lilick. Este mai hărnicuță.

Tot ieri, au fost luări de cuvânt de la tribuna Parlamentului de tot felul. Emil Boc a strălucit prin discursul isteric comunistoid. Când l-am auzit cum începe să țipe m-am dus cu gândul la cuvântările „tovarășului”, da, la Nicolae Ceaușescu. Tinerii nu au întipărită în minte o scenă din plenarele CC al PCR, din cuvântările „tovarășului” prezentate la TVR însă eu și ceilalți ca mine care am trăit 40 de ani în acel regim acestea sunt prezente. Sunt scene pe care nu credeam să mai apuc să le văd. Ieri, Emil Boc a intervenit brutal în viata mea și mi-a atras atenția că PCR a renăscut, viguros, sub forma PD-L. Ieri, Emil Boc mi-a atras atenția că avem un nou „tovarăș”, unul care ne hotărăște soarta, care dispune de viața noastră, care dispune de bunurile noastre și că orice idee de libertate, demnitate, onoare, proprietate are drept de viață dacă și numai dacă are avizul favorabil al hienelor portocalii.

Dar tot ieri s-a produs și Crin Antonescu cu cel mai bun discurs politic posibil.


Vezi mai multe video din Politica

Iar de aici vedem adevărata problemă a României: atacul asupra democrației. Atac produs de Traian Băsescu și banda de mafioți care îl asistă. Atac care s-a materializat în zilele trecute cu două acte normative care atentează la dreptul de proprietate - care a fost și este, după concepția portocaliilor băsescieni un moft, idee preluată de la înaintașul lor ion Iliescu, pentru toți ceilalți români mai puțin pentru clientela politică portocalie -, atac prin care se neagă principiile constituționale, drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Azi este iar o zi încărcată. O zi care își amintește din ce în ce mai puțin de ziua de ieri, de celelalte zile care s-au scurs din 6 mai și până acum, o zi care uită că mii și mii de oameni au ieșit aproape zilnic în stradă pentru a-și apăra drepturile acumulate cu sudoarea frunții într-o viață de om, nu se mai amintește de efortul disperat al bătrânilor care nu mai au viitor, al părinților care nu își mai pot hrăni copiii, al bolnavilor care nu mai au bani de medicamente ... Azi este în vogă zvonul că, vezi Doamne, Boc remaniază Guvernul. Toată presa s-a pliat pe această știre care nu schimbă cu nimic situația. Nu se schimbă nimic. Dar absolut nimic. Legile pe care Boc și-a angajat răspunderea își vor produce efectele dezastruoase. Politica portocalie va fi tot politică portocalie, furtul și jaful național va continua, dezastrul va fi la fel de profund. Presa fuge de realitate prin accentul pus pe această așa-zisă remaniere. Presa face astfel jocul portocaliilor !

Firave știri, rătăcite printre dezbaterile care vor să afle „nimic”, ne arată că PSD atacă la Curtea Constituțională cele două legi demente, că Inalta Curte de Casație și Justiție sesizează Curtea Constituțională asupra neconstituționalității prevederilor celor două acte normative devenite arme de distrugere în masă, că toți românii au mâini întinse spre ajutor de la partidele politice responsabile, de la organizații ale avocaților - români și străini -, de la sindicatele care nu au semnat acorduri de sprijin cu Videanu și Băsescu, de la ONG-urile care încă mai au în rândurile lor intelectuali cu „I” și nu pupinbăseșcieni. Se vorbește prea puțin despre ce și cum să facă românii să își apere drepturile.

Eu voi continua, aici, în spațiul limitat al blogului, să ofer tuturor celor care doresc să vadă și un alt punct de vedere, și o altă formulare, și o altă atitudine, să postez pentru a ajuta.

După ce voi avea acces la formulări pentru cererile de chemare în judecată, după ce le voi prelucra în sensul în care eu voi acționa, le voi pune pe blog. Argumente în favoarea declarării ca neconstituționale a majorității articolelor din legile pe care Boc și-a angajat răspunderea sunt. Multe. Enorm de multe. O parte dintre ele au fost expuse în postările mele anterioare, preluate de la AMR, de pe blogul jud. Cristi Danileț, din propriile analize. Aștept ca avocații liberali să ne ofere varianta lor de cerere de chemare în judecată. Le voi căuta și pe cele pe care le vor întocmi cei de la PSD, PC sau alte organizații și formațiuni.

Cel mai important acum este să ne pregătim, sufletește, pentru decizia de a da Guvernul în judecată. Putem câștiga și cu cât vom fi mai mulți, cu cât vom fi mai neabătuți în demersul pe care îl vom începe, cu atât va fi mai bine.

Pedeleprele pot veni cu diferite acțiuni prin care să încerce să descurajeze pe cei care vor da Guvernul în judecată. Vă rețin atenția că nu contează suma furată, contează actul de hoție. Un ban de îmi ia, tot hoție se cheamă. Iar hoțul trebuie trimis acolo unde îi este locul. După gratii. Acolo este locul lui Băsescu, Boc, Udrea, Videanu și a tuturor portocaliilor.

O seară în Piața Universității

Aseară am fost în Piață. Tot așa îmbrăcat, am împărțit flyere, am pus lumânări, am discutat cu niște persoane despre viața de acum și cea de atunci, am socializat.

Există o confuzie, întreținută de tot felul de „vuvuzele” portocalii, cu privire la fenomenul „Piața Universității”. Sigur, fără a nega cumva rolul și locul lui Ion Iliescu atunci trebuie să vedem cu ochii larg deschiși ziua de azi. Atunci exista pericolul ca Ion Iliescu să ducă societatea românească din nou în comunism. Un „comunism de omenie”, de parcă ar putea exista așa ceva. Comunismul, ca politică de guvernare este frate de sânge cu fascismul și nazismul. Toate au rădăcinile adânc băgate în seva național-socialismului. Fenomenul „Piața Universității” a fost reacția societății civile la aceste intenții iar scopul acțiunii a fost enunțat de cei din piață prin susținerea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara.

Punctul 8
8. Ca o consecinta a punctului anterior, propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea romaneasca. Pana la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca in legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele Romaniei trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vina. Stim cu totii in ce masura era conditionata viata individului, de la realizarea profesionala pana la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost insa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte (...)".

Revin asupra unei idei mai vechi expusă de mine într-un articol anterior și anume că Ion Iliescu nu mai poate fi acum subiectul unei acțiuni de contestare. Dacă ar fi îndeplinit în aceste zile o funcție de demnitate publică cu atribuții de decizie asupra vieții noastre, da. Dar este doar un particular. Rămâne vinovat pentru multe și cumplite acte antinaționale săvârșite în perioadele în care a avut putere de decizie ca Președinte al României dar azi, când suntem victimele unor acțiuni politice și administrative similare celor aplicate de regimul comunist al lui Ceaușescu începând cu anii 1980, subiectul contestării trebuie să fie cel care dispune, discreționar, de drepturile și libertățile noastre, cel care consideră că este dreptul lui de a umbla fără jenă în buzunarele noastre, cel care conduce direct și autoritar un Guvern de marionete portocalii în defavoarea întregii nații însă în beneficiul familiei sale și a apropiaților săi. Azi este la putere tot un lustrabil, potrivit punctului 8 al Proclamației de la Timișoara, Traian Băsescu. Individul a fost și una și alta. Și activist și ofițer de securitate. Nu mai spun de Emil Boc dar și de alții din această guvernare portocalie. Presa a dat suficiente date cu privire la trecutul lor. Pentru că părerile în aceste probleme sunt împărțite, am dreptul să mă susțin cu părerile celor care gândesc la fel ca mine. De aceea recomand o altă opinie, a lui Marian Sultănoiu, în ziarul „Gândul” : Iliescu, golanii vechi și noi.

Pentru că noi, cei care susținem „Mișcarea Violet”, mișcare civică îndreptată împotriva „noului Ceaușescu, noului Iliescu” - Traian Băsescu -, am înțeles că Traian Băsescu este marea problemă a României așa cum a fost Ion Iliescu atunci, în 1990, ne-am hotărât să participăm la campania de sensibilizare a opiniei publice asupra pericolului real care ne grevează existența prin acceptarea acestui activist comunist și securist la putere, ne-am concentrat acțiunile pentru a arăta adevărata față a dictatorului de la Cotroceni. Și suntem activi și în mediul virtual și în piața publică acolo unde putem fi văzuți de oameni, acolo unde putem fi întrebați asupra susținerilor noastre acolo unde din discuții în contradictoriu se poate ajunge la un punct de vedere comun. Știm că există mulți oameni care gândesc ca noi. În mediul virtual și nu numai au pornit și se desfășoară campanii care au ca scop opoziția față de regimul autoritar și nedrept al partidului-stat, PD-L, al aliaților acestuia, al personalităților care susțin aberațiile de guvernare ale acestui „nou Ceaușescu”. Dar sunt insuficiente aceste acțiuni. Fără dezbaterea problemelor în agora, fără confruntarea de idei care să genereze poziții comune și ca o consecință acțiuni comune, nu se realizează mare lucru.

Noi am fost în piață. Am făcut o cruce din lumânări în amintirea victimelor mineriadei din 1990. Victime atât ale minerilor dar, în special, victime ale securității ceaușiste și miliției folosite de puterea iliesciană împotriva populației nemulțumite. Le-am aprins ziua, ne-am retras un timp și, revenind, le-am văzut reaprinse de cei care au trecut pe acolo. Alte persoane au văzut acțiunea, și-au cumpărat lumânări și le-au pus, aprinse, printre cele puse de noi. Aceste gesturi au un cuvânt care le definește - solidaritate.



Astăzi are loc și se manifestă cu violență, o altă mineriadă. Puterea portocalie nu a mai adus mineri ci își aduce în sprijin puterile statului, autoritățile de stat care pot, într-un fel sau altul să propage programul de teroare băsescian împotriva poporului român. Parlamentarii PD-L înfrățiți în nesimțire și ură față de români cu cei ai UDMR, sprijiniți de cei ai partidului nou înființat care are ca temei și liant trădarea și încălcarea jurământului - UNPR -, cei ai minorităților naționale altele decât cea maghiară care una au declarat și susținut și alta votează, liderul lor Pambucian făcând echilibristică filosofică și economică în emisiunile televizate cot la cot cu cei ai PD-L. Curtea Constituțională a României a devenit, deocamdată, loc de aranjamente politice prin intervențiile lui Traian Băsescu în numirile pe funcții și „indicațiile prețioase” ale acestuia - la fel ca ale lui Ceaușescu -, care pun în sarcina CCR „bunul mers al economiei” băsesciene, o economie a sărăciei bazată pe jaful practicat de PD-L asupra resurselor financiare și nu numai ale țării. Ministerul Public și serviciile fac liste, la Prefecturile județene se fac liste, Poliția Română face liste, Jandarmeria face liste ... iar în liste sunt protestatarii, funcționari publici, pensionari, oameni de afaceri care nu sunt de acord cu modul în care guvernarea băsesciană distruge țara. Statul polițienesc ceaușist a murit, trăiască statul polițienesc băsescian !

Da, noi, românii, îl deranjăm pe dictatorul Traian Băsescu pus, prin votul unor români, din nou, în fruntea țării. Îl deranjăm pentru că ne apărăm drepturile, pentru că vrem democrație și nu mai vrem dictatură, pentru că viața noastră și a celor apropiați nouă ne este mai dragă decât politica lui care are ca rezultat, previzibil, mizeria și sărăcia, ura și infracțiunea, moartea și boala.



Actualizare:

Epistolepentruzeus a adunat imaginile din pasaj. Este foarte interesantă „lectura” lor.

Ieri seară în Piața Universității și în pasajul de la Univeristate

Ne-am adunat la Universitate. O mână de susținători ai „Mișcării violet”. Din mulții declarați. Am socializat și se pare că intrăm, încet, dar sigur, în zona dubiilor organizatorice și de acțiune. Vrem mai mult. Mult mai mult decât putem acum. Dorim, cu toții, trecerea din spațiul virtual în spațiul real, în stradă, în „piață”, în spațiile publice în care să interacționăm cu oamenii care deși au idei asemănătoare nouă nu umblă pe net. Spațiul virtual este imens însă restrictiv. Selectiv. Insuficient însă pentru susținerea unor cauze. Mai mult, comunicarea în spațiul virtual nu poate înlocui comunicarea în spațiul real al comunității în care trăiești. O poate susține însă.

Am vizitat expoziția din Pasaj. Mineri reali, „mineri” ai securității din 1990 (aceeași de pe timpul lui Ceaușescu, fidelă slujitoare noului stăpân - Ion Iliescu), forțe de ordine publică cu căști de război și cizme, civili „indignați” de revolta „intelectualilor” etc. Un coktail nociv atunci asezonat cu citate din Tismăneanu, Stanomir etc., ideologi ai dictaturii băsesciene. Lilick, harnică, a muncit pentru colajul pe care îl preiau de la ea și pune degetul în postarea ei pe realitatea care ne înconjoară.


Vladimir Tismăneanu este vedeta acestei expoziții, nu ca imagine ci ca „ideolog”. Pentru că organizatorii au pus accent pe observațiile acestuia în mod deosebit. Minerii sunt prezenți cu imaginile și cu unele declarații quasi-anonime iar Tismăneanu este „cel ce lămurește” lucrurile.

Un citat din Tismăneanu este actual. Cel din imaginea de mai sus, dreapta jos.

Prin mineriade, România a trecut cu o viteză fulgerătoare de la starea de grație la starea de greață. Grația curajului și a libertății din Piața Operei, Timișoara și din Piața Universității, București asuprită apoi de greața în fața reîntoarcerii canaliilor în prim-planul vieții politice.

Scriind atunci, cu ani în urmă, acest ideolog actual al dictaturii băsesciene nu își putea închipui că Băsescu și șleahta portocalie care îl însoțește, ca minerii pe Cozma în urmă cu 20 de ani, va declanșa „mineriada economică și socială” împotriva propriului popor pentru un rahat de împrumut de la FMI. Da Vladimir. Atunci canaliile FSN au ocupat prim-planul vieții politice. Ani și ani aceste canalii au făcut tot ce au putut pentru a destabiliza țara însă noi, ca orbeții, am crezut că ele luptă pentru democrație. FSN-ul de atunci este PD-L-ul de azi. Reîntoarcerea lor în prim-planul vieții politice românești s-a lăsat cu greață. O greață care duce la proteste în toată țara iar cei mai violenți protestatari sunt tocmai cei care pentru o găleată și niște alimente au dat votul canaliilor portocalii readucând în prim-planul vieții politice FSN (PD-L).

Mineriada din 1990 a adus moartea pentru unii dintre protestatari. Morții nu vorbesc, au dreptate aici organizatorii evenimentului, nu pot spune cine au fost ucigașii, nu pot spune dacă aveau mâinile muncite și deformate de toporul de miner sau de pixul de securist (milițian, jandar, activist FSN etc.).

Mineriada economică și socială a Guvernului de mafioți FSN Băsescu-Boc-Udrea va aduce moartea celor cărora le ia mijloacele de subzistență pentru „restabilirea egalității în sistemul de pensii”, pentru „restabilirea echilibrului bugetar”, pentru ... Mafioții portocalii aruncă în spatele populației răspunderea pentru incompetența cu care au guvernat și guvernează, jefuiesc populația pentru a continua să asigure recompensa celor care au sprijinit campania prezidențială a lui Băsescu prin contracte grase cu statul, contracte măsluite și negociate cu încălcarea flagrantă a legii. Și pentru că banii cetățenilor nu pot fi luați cu totul, au început mânăriile pe banii europeni destinații dezvoltării rurale. În loc de canalizări, electrificare etc. bandiții băsescieni au hotărât că mai bune sunt ... asfaltările !




Față de acum 20 de ani, autorii masacrului național se mândresc cu ce au de gând să facă. În față iese Emil Boc, această marionetă băsesciană care își joacă pe mai departe rolul, acela de trompetă a șefului. Sunt însă și criminalia ascunși. Sunt cei care au conceput această stragetie antinațională, cei care au impus-o amărâtului de Boc, sunt cei care activează sub autoritatea academică și funcțională a lui Mugur Isărescu la BNR.

Așa avem, după 20 de ani, o nouă mineriadă, concepută de Mugur Isărescu și gașca lui de la BNR, probabil la cererea lui Băsescu și pusă în practică de adunătura nocivă a PD-L (FSN), UNPR, UDMR, minoritățile naționale altele decât cea maghiară.

Se spune că fiecare popor își merită politicienii pe care i-a ales. Cumplită spunere. Mă întreb dacă noi, românii, vom învăța ceva din evenimentele cumplite la care astăzi suntem martori. Mineriada din 1990 a fost făcută de unii români. Victimele au fost cei care și-au dorit o țară liberă de comunism. După 20 de ani, prin votul acelorași români, FSN-ul de atunci, PD-L de azi, a pornit o nouă mineriadă. Ca și atunci a găsit adepți. Oameni care au aceeași mentalitate, aceleași dorințe, aceleași forme de manifestare. Iar cei care se opun cu mai multă violență sunt tocmai cei care au readus FSN la guvernare !

Când am ieșit să merg spre casă m-am oprit, un timp, să ascult trupa „Concertino” evoluând în parcul Colțea. În cadrul unui program cultural intitulat „Visul unor simfonii de vară”. A fost o mângâiere a sufletului. Pun un clip care cuprinde o parte din piesele auzite aseară.


Vezi mai multe video din Muzica

Imaginile din clip nu au nimic în comun cu Parcul Colțea. Doar melodiile.

Golăneala „golanilor”

Această postare se naște aproape singură. Contribuția mea va fi minimă. Doar aranjez. Cuvintele mari au fost spuse de alții, mai în măsură ca mine să aprecieze.

Bookfest 2010 are în prim plan pe scriitorul Ion Iliescu. Scriitorul. Are în spate ani mulți și grei de om politic. Pe partea politică are în mine un adversar. Mărunt el, dar cu ștampilă de vot în mână. Votul meu și votul altora l-au readus la putere în 1999 când „o glumă studențească” a dus pe Vadim în turul II la prezidențiale. Iar PRM în jur de 20% în Parlament ! Am votat cu disperarea în suflet. Doar ideea ca Vadim Tudor ar fi Președintele României îmi producea frisoane.

Oameni cu mai multă materie cenușie la purtător și cu instrucțiunile de folosire a acesteia nesigilate consideră pe Ion Iliescu un brand politic. Cam singurul în viața azi în România. Știu, vor veni unii și vor spune de Traian Băsescu. Aceștia sunt sinecuriștii. Traian Băsescu nu este un brand, este o maimuță politică. Încercând să imite ba pe unul ba pe altul dintre liderii politici români sau de pe aiurea a ajuns la performanța de a rămâne gol. Gol pușcă. Este doar un derbedeu, un bișnițar, un contrabandist care a reușit marea performanță de a dispune, după bunul plac de autoritățile care constituie forța coercitivă a statului. Nu mai dă el darul autorităților de control la frontieră ca în vremurile de glorie ale marinei comerciale românești din frumoșii ani ai contrabandei instituționalizate de comuniști - în jurul anilor 1980 -, el este azi acolo unde se duce „darul” !

Lăsând la o parte „păcatele” lui de om politic, dar neuitând care sunt acelea, Ion Iliescu este și are mari șanse să rămână cel mai mare om politic la început de veac în România. Traian Băsescu îl egalează și are șansa să îl depășească în ticăloșii. În ultimul an și jumătate acestea se adaugă, zi de zi, la CV-ul dezonorant al cotrocenistului șef. Eu unul am speranța că în societatea civilă, cea neinfectată de băsism, vom găsi la momentul potrivit acea personalitate care să ne facă mândri de conducătorul nostru. Dar până atunci, mai va ...

La eveniment au ieșit în evidență „noii golani”. Acțiunile lor au fost mediatizate suficient pentru a dezgusta pe cei decenți, a încânta pe băsescieni, a îngrozi pe cei care privesc mult mai departe decât ziua de mâine. Nu au întârziat reacțiile.

La temă mi-a plăcut foarte mult postarea epistolarului pentru zeus: aici. I-am și spus că sunt de acord cu el. La fel de mult mi-a plăcut postarea actorului Mihai Mălaimare.

Rămâne să clarificăm cine sunt „noii golani”. Când au apărut ei ? Pe site-ul lor își fac prezentarea. Cuvintele sunt mari însă comportamentul lor în spațiul public arată altceva, că sunt mici. Ei susțin că s-au săturat de cuvinte și că promovează acțiunea, inclusiv luarea puterii din mîinile politicienilor și aplicarea acesteia (nm. de către ei !) pe baza valorilor în care ei cred - libertate și democrație. Acesta este scopul final. Însă pentru aceasta trebuie să eliminăm Constituția și partidele politice. Trebuie să renunțăm la Parlament iar actul de guvernare se va săvârși în alte forme decât cele unanim acceptate. Acest grup promovează minciuna. Libertatea și democrația nu pot exista fără libertatea individului și reprezentarea acestuia în organele reprezentative ale statului. Iar formularea „luarea puterii” fără a folosi instrumentele democrației - alegeri libere și corecte, partidele politice ca organizații private ce reprezintă interesele cetățenilor etc. -, este un îndemn la anarhie. Iar aici este aplicabil art. 40 din Constituție alin. (2) care prevede că ”Partidele sau organizațiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranității, a integrității sau a independenței României sunt neconstituționale”. Iar prevederile acestui articol trebuie coroborate cu prevederile art. 57 din Constituție care stipulează că „Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să își exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți”. Așa că ne aflăm în prezența unei organizații care s-a înființat cu scopul de a destructura statul de drept așa cum este construit prin voința majorității cetățenilor țării - aprobarea, prin referendum a actualei Constituții -, și a impune o altă formă de organizare a statului, probabil „statul anarhist”. Nu m-ar mira ca Cotroceniul actual să nu fie străin de activitatea acestei organizații mai ales că unii dintre consilierii băsescieni au exprimat poziții comune cu ale „noilor golani”, mai ales în ultimii ani. Mă refer la Cătălin Avramescu sau Lăzăroiu. Dar mai sunt și alții. Dar avem și exemplul istoric al tolerării legionarilor de către Antonescu pentru ca mai apoi să instaureze dictatura. Mai știi ce i-a trecut prin cap matrozului cotrocenist ?

Având în vedere cele de mai sus nu văd reacția Ministerului Public ! Oare onorabilii procurori băsescieni nu mai citesc Constituția României ? Sau după ei ceea ce au făcut acești așa-ziși „noi golani” împotriva unei persoane fizice - Ion Iliescu nemaiavând o funcție publică care să „justifice” un protest public - face parte din comportamentul social normal, moral și sunt acoperiți de lege ?

Ieri, sub protecția „statului de drepți băsescian” s-a săvârșit un atac nedrept și injust asupra actului de cultură, o persoană fizică a fost agresată de un grup organizat pentru destabilizarea statului de drept iar media română a tratat subiectul de parcă ar fi transmis, în direct, o bătaie între nuntași. Tratarea unor astfel de evenimente cu superficialitate justifică aprecierea potrivit căreia ”România este un stat eșuat” (Gheorghe Piperea).

După „tema” corupției a apărut „tema” evaziunii fiscale

Ani și ani de zile s-a bătut monedă pe combaterea corupției. Campionul anticorupției s-a dovedit a fi coruptul național, cine altul decât Traian (Țepelus) Băsescu ?! Și dăi și luptă, și dăi și luptă, neic'șorule. Dădea într'unul „țipau” trei. Așa am ajuns, ca țară, la incredibila situație în care toți cetățenii au devenit corupți mai puțin, normal, cei din PD-L. Presa era pe val. Cântând în struna „campionului” național anti-corupție descoperea, judeca și condamna pe toți cei care erau vizați prin „directivele” de la Cotroceni și/sau prin indicațiile prețioase ale stafului din Modrogan. „Fecioara” anti-corupție era pe val. Monica Macovei. Procuroarea comunistă care, pe vremurile de tristă amintire, pentru noi nu pentru ea sau „șeful” ei de la Cotroceni, emitea mandate de arestare în alb pentru uzul milițienilor care executau ordinele de la partid. PCR. Încă nu apăruse PD-L. Metoda a fost preluată odată cu instalarea la DNA a lui Morar, copil de suflet a călăului în fustă de la Ministerul Justiției.

Rezultatele se cunosc. „Marii corupți” indicați de Băsescu sunt bine. Au mai îmbătrânit ei, din motiv de trecere a anilor, au mai acumulat experiență în sălile de judecată, au devenit mai înțelepți însă nu au devenit „studenți” la pușcăriile patriei. DNA tace. Tace și toacă banii noștri în cercetări sterile. Între timp ascultă telefoanele românilor în speranța că poate-poate sare un iepuraș din pălărie și au cum justifica sumele colosale de bani pe care le toacă zi de zi. DNA a devenit o „gaură neagră” pentru bugetul de stat. Nu cunosc datele reale dar nu m-ar mira să fie la concurență cu societățile cu capital de stat sau cu firmele din energie, metalurgie, siderurgie sau de altă natură „sponsorizate” de statul portocaliu în folosul cotrocenistului șef sau a baronilor pedeliști ca Videanu, Berceanu, Udrea ... Noua „temă” națională a luat fața luptei sterile și stupide împotriva corupției. Era necesar așa ceva. De la urcarea pe tron a doua oară a lui Băsescu și numirea la Guvern a acoliților portocalii presa abundă în „descoperiri”. Corupții, cei adevărați, corupții-corupți, nu „murăturile”, sunt la PD-L ! Pedeliștii acoperă toate domeniile cu autoritate: corupția politică - cumpărarea de parlamentari, de consilieri locali, de primari etc. -, corupție economică - afacerile cu statul a membrilor de partid, în special a celor care au contribuit mai mult la campania sauronului șef, favorizarea la contractare a energie la prețul de producție în centralele hidro a unor consumatori care și-au asigurat consilierea economică sau juridică a specialiștilor cu renume pedelist cum ar fi Valeriu Stoica, Stolojan, Berceanu etc. -, corupția juridică - folosirea unor procurori puși pe funcții înalte în sistemul Ministerului Public pentru distrugerea adversarilor politici ai sauronului cotrocenist sau ai PD-L etc. Presa fidelă până mai ieri portocaliilor a luat-o razna. Ziariștii care au muncit din greu la înscăunarea și reînscăunarea lui Băsescu și promovarea PD-L și-au găsit undeva, în fundul sufletului, bruma aia de onestitate și au dat cele mai cumplite lovituri hienelor portocalii: Ridzi, Udrea, Berceanu, Blaga, Videanu ... lista este așa de lungă că nu poate fi pusă în întregime aici. Concluzia este una singură. Și înainte dar mai ales acum, PD-L a fost și este partidul în care s-au reunit majoritatea corupților din România. Ca în vorba românească: cum îi turcu'i și pistolul.

Corupția și lupta împotriva ei a murit. Nu mai este obiectiv național pedelist pentru că ar putea duce, la naiba, la moartea PD-L. Și nu acesta este scopul cotrocenistului șef. Așa că au născut „tema” evaziunii fiscale. Iar marii evazioniști au devenit ... țăranii, gospodarii ... cei care ne vând la colț de stradă sau în piețe o legătură de pătrunjel, un morcov, un buchețel de lăcrămioare, o ceapă ... Iar asta o spune finanțistul șef al portocaliilor, Sebastian Vlădescu:

„... partea ce mai grea in lupta cu acest fenomen este cea cu evaziunea fiscala marunta, cu ceea ce se intampla in piete, pe strada si diverse locuri de vanzare, in care, cetateni romani vand cantitati mici de produse. Aici este o problema legata si de educatie si de saracie.”

Iar ca „tacâmul” să fie complet, portocalii nu recunosc și refuză să aplice legislația comunitară (obiceiul lor în România, Constituția și legile românești fiind declarate proaste pentru că nu le permite furtul instituționalizat din bugetul statului). Au adoptat o ordonanță de urgență pentru combaterea evaziunii fiscale (deși avem în materie suficiente reglementări care, aplicate, ar trebui să producă efecte) care încalcă, grosolan, reglementările europene la care noi suntem parte (!) urmând a provoca procedura de infringement (o violare a dreptului aplicabil), risc asumat de guvernamentalii noștri însă nu ei vor trage ponoasele ci noi, ceilalți.

Când personalul de decizie al unei autorități se dovedește a fi incapabil să aplice propria legislație și să recunoască supremația legii în raporturile sociale între membrii societății, se impune înlocuirea acelui personal cu altul care să aibă capacitatea de exercita atributele funcției prevăzute de legile în vigoare. Pe aceeași legislație, în guvernele anterioare, s-a făcut treabă. Portocalii nu pot. De ce ? Pentru că sunt primitivi, sunt bișnițari și au cultură de contrabandiști.

Recomand materialul de aici pentru clarificare.

Prevăd un mare fâssss și aici, pe tema „evaziunii fiscale”. Se adună. Se adună cu repeziciune datele necesare pentru o imagine cât mai completă a PD-L, urmașul FSN. Pedeliștii se comportă identic ca bolșevicii din Partidul Muncitoresc Român din anii '50. Aceia au distrus, ca ex., vița de vie „nobilă” ca să pună în loc viță de vie comună (cea „nobilă” era a burghejilor !), au scos marmura de pe trotuarele din Tulcea pentru a pune granit (au înlocuit piatra „burgheză” cu piatra așa-zisă „muncitorească” etc. Ne-am întors în timp. Asta este. Doar că acum mai avem, încă, posibilitatea, de a împiedica dictatura proștilor să ne acapareze ocupe viața și să ne sugrume.

Până la moțiune că după ...

Merg, aproape zilnic, pe blogul lui Ioan Usca. De două zile îmi stă ca un ghimpe în creer un dialog din articolul „Criza”. Îmi place la nebunie.

„- Nici măcar de proteste nu am chef. O să mă duc aşa, mai mult de gura voastră…

- Şi-aşa-i bine! – îl încurajă domnul plutonier. Fiţi atenţi ce-am păţit ieri! Din greşeală, îi scap unui pedelist una peste rât. Individul, în loc să-şi îndrepteze viaţa, mă ia pe mine că, cică, cu ce drept? I-am zis că tocmai mi-am asumat răspunderea, aşa că nu-s probleme, şi că-i mai bine să-i mai trag acum câte una decât, în ianuarie, să fiu nevoit să-l sparg în bătaie. După ce i-am mai împuşcat una, ca să-l echilibrez, păru să fi înţeles într-o oarecare măsură…”

Acolo vom ajunge ?

Guvernul. Marea grijă a superficialilor și „interesaților”

Presiune mare. Politică, jurnalistică, morală, academică, ne-academică, literară, muzicală, artistică ... Guvernul. Pe buzele tuturor. Vai sărmana țară, este în pericol să își piardă Guvernul. ! Retorică de doi bani.

Jurnaliștii o țin gaia-mațu cu posibilitatea căderii Guvernului iar cei intervievați umblă după cai-verzi pe pereți căutând răspunsuri elaborate pentru imaginea lor publică de „oameni deștepți”. Aiurea. Niște tăntălăi cu ifose atârnate de haine scumpe și exprimate prin cuvinte fără conținut.

Pedeleprele își apără interesele. Guvernul Băsescu-Boc-Udrea le dă voie și îi îndrumă la jaful național. Remarc faptul că unii au devenit „periculos” de sinceri ! Nu le stă în caracter. Au pus măgarului tichie de mărgăritar.

Analiștii de duzină, cei de televiziune, fac scenarii apocaliptice. Și cei politici și cei economici și nu mai spun de specialiștii în finanțe. Toți văd dezastrul în devalorizarea leului, în creșterea deficitului bugetar, în cursul din ce în ce mai săltăreț al leului față de euro, dolar și mai știu eu în care monedă străină la care se fac raportările BNR. Cuvântul zilei este „dezastru”. Dar nu văd dezastrul real al desființării statului de drept român. Nu văd că România părăsește, cu pași repezi, democrația. Nu văd cum s-a ajuns la legalizarea încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Nu văd politica fascistoidă a lui Băsescu. Devin părtași la un dezastru național și cer, cu nerușinare, să le fie recunoscute căruțele de diplome și contribuția științifică. Eu cred că sunt doar niște epigoni cu pretenții de elite intelectuale. Niște gunoaie.

Patronii și-au trimis purtătorii de vorbe să ne explice nouă, cârcotașilor, la ore de maximă audiență, cât de greu va fi pentru ei în lipsa Guvernului actual, așa cum este el, rău. Da domnilor, este un Guvern rău însă dacă îi dați papucii noi vom suferi cumplit.

Luând de guler pe unii dintre patroni (reprezentați de individul ăla de la Tv, Pârvan), îi întreb, cu bune intenții, ei, atunci când afacerea merge prost, ce fac ? Fac un audit ? Schimbă executivul firmei care nu mai are soluții sau nu ? Indiferent dacă „vina” aparține sau nu managerilor, cum ar fi schimbarea unor condiții de pe piață datorită influenței unor factori externi care nu au caracter predictibil. Schimbă. Schimbă în speranța că noii manageri au mintea odihnită și există posibilitatea, cel puțin teoretică, ca aceștia să aplice unele măsuri, mai ortodoxe sau nu, prin intermediul cărora să fie controlate pierderile. Aplică managementul de criză. Pai dacă ei fac așa, de ce nu am face și noi, cetăţenii cu executivul ? Mai ales că Băsescu guvernează aplicând la nivel național reguli proprii firmelor ! Aceasta este realitatea. Nu înseamnă „guvernare” dar asta se întâmplă azi. Acesta este doar un aspect. Intervenția lor în media și cererile lor ca acest Guvern de handicapați să fie lăsat în pace afectează grav interesul național. Nu este o vorbă mare. Măsurile afectează dreptul la existență demnă a milioane de cetățeni. Le umblă în buzunare și în case la fel ca stăpânii de sclavi sau robi. Îi afectează pe cumpărătorii produselor și serviciilor oferite de acești patroni pe piață. Pe cei mai importanți cumpărători pentru că acei cumpărători care vin din mediul privat, cu foarte mici excepții, sunt la nivelul celor mai săraci bugetari. Patronii români și Statul patron - pentru că așa vrea Băsescu - și-au dat mâna pentru a iefteni mâna de lucru și în mediul privat dar și în cel bugetar în ideea că „dividendele” vor fi mai mari. Scăderile de salarii la stat vor motiva scăderile de salarii în privat. La unii cele evaluabile în bani, la ceilalți cele evaluabile în voturi dar și în banii pe care acești patroni comunistoizi urmează să îi verse în pușculița PD-L. Patronii români au ținut salariile angajaților la un nivel minim, uneori cu mult sub venitul minim garantat, cu mult sub venitul care asigură subzistența unui singur lucrător și au găsit în Băsescu și Guvernarea portocalie partenerii politici care, prin forța de coerciție a statului, le justifică sărăcirea propriilor angajați. Este o coaliție a fărădelegii. Este o acțiune barbară de înlăturare de pe piață a concurenței neportocalizate. Ei, acești susținători ai guvernării portocalii își vor primi „dreptul” în comenzi ale statului pentru tot felul de investiții care mai de care mai aiurea, mai ne-oportună, mai păgubitoare sau inutilă pentru viața comunităților în care se vor produce.

Iar la haiducia asta participă BNR prin Mugur Isărescu și staful său. Este cumplit să vezi cum, după 20 de ani, urmașii FSN de mână cu Mugur Isărescu și BNR aplică măsurile lui Ceaușescu din anii 1980, de înfometare și distrugere a populației țării !

Piața Unversității și art. 53 din Constituție

Numai mâine nu'i poimâine. Vine, repede, ziua comemorării. Lilick ne amintește, pe blogul ”Mișcarea Violet” că în Constituție se prevede în art. 39 că „mitingurile, demonstrațiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere și se pot organiza și desfășura numai în mod pașnic, fără nici un fel de arme”. Corect. Numai că legea care aplică această libertate constituțională a fost construită pe temeiul celebrului de acum art. 53 - Restrângerea unor drepturi sau al unor libertăți. Este vorba despre Legea nr. 60 din 1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice. Toate limitările din această lege au ca suport : apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor. Cel care este chemat să califice o manifestație pentru care se cere aprobarea este primarul. Chiar dacă, de ex., se prevede în art. 3 al legii că nu trebuie declarate manifestările comemorative, cum este cazul manifestărilor care comemorează „fenomenul anticomunist Piața Universității”, vine art. 5 din lege și face din prevederile art. 3 harcea-parcea. Art. 3 devine doar un mănunchi de vorbe frumoase. Atât.

ART. 5 Organizarea si desfasurarea adunarilor publice sunt interzise in imediata apropiere a garilor, porturilor, aeroporturilor, statiilor de metrou, spitalelor, obiectivelor militare, a unitatilor economice cu instalatii, utilaje sau masini cu grad ridicat de pericol in exploatare. De asemenea, este interzisa desfasurarea simultana a doua sau mai multe adunari publice distincte, in acelasi loc sau pe aceleasi trasee, indiferent de caracterul acestora.

Practic, orice manifestație poate fi interzisă pentru motive de ordine publică și siguranță națională. Iar azi, azi când manifestațiile au ca țintă guvernanții portocalii incompetenți și tartorul de la Cotroceni, chiar și această comemorare poate fi interpretată de un funcționar portocaliu ca un „atentat la siguranța statului”, ca „b) organizarea unei lovituri de stat sau altei actiuni contrare sigurantei nationale;”, ca atentat la drepturile și libertățile altor cetățeni - evident, portocalii pe limbă. Faptul că TNL nu a reușit să obțină aprobarea pentru manifestația comemorativă din 12 iunie 2010 sub forma mitingului cu tema „Dreapta autentică se unește pentru România/Un nou început după 20 de ani” nu mai trebuie să ne mire. Tema este subversivă. Neagă, din titlu, autenticitatea de dreapta a partidului portocaliu specializat în orientarea politică novatoare pe scena europeană a curentului „stânga'n'pre-jur”. Curent care se probează prin schimbul destul de vizibil de parlamentari și alți politicieni între PD-L și PSD !

Deși legea nr. 60/1991 este un exemplu concret de aplicare a art. 53 din Constituție - cu exces de reglementare, deși această lege are vicii de fond, fiind construită în „laboratorul” juridic și operativ al Jandarmeriei, fiind scrisă cu „bulanul” și nu cu stiloul, înclinăm să o considerăm ca fiind în limitele Constituției.

Abia când ajungem să ne cerem un drept vedem cât de nedreaptă este o lege. Iar morții de acum 20 de ani sunt încă odată „persecutați” de aceeași „funcționari și demnitari” ai FSN. Acum cu siglă PD-L.

Pentru cei cu amintiri.