Despre o Romanie a oamenilor liberi

Intr-un editorial din Ziarul Financiar din 29 iunie 2009 este expus conceptul "Romania oamenilor liberi" prezentat de Crin Antonescu, editorial preluat si pe site-ul PNL.

Il pun mai jos, pentru ca in afara unei simple lecturi de informare, editorialul poate da idei celor care il citesc sau care, la un moment dat, vor sa isi valorifice disponibilitatea pentru o lume liberala.

Cred ca noi, in Romania si nu numai, suntem cam confuzi in privinta mediului in care traim, a statului pe care vrem sa il construim, a relatiilor pe care vrem sa le avem cu cei din jur, atat cu oamenii cat si cu mediul inconjurator, flora si fauna.

Avem grave confuzii cu privire la proprietate, la drepturile si obligatiile noastre ca proprietari sau viitor proprietari. Pentru ca proprietatea nu da doar drepturi ci si obliga. Un proprietar care abuzeaza de dreptul sau sau isi neglijeaza proprietatea comite un atentat asupra comunitatii in care traieste. Un lot de padure nu imi asigura doar mie un venit din exploatarea lemnului si a altor resurse el are influenta asupra mediului inconjurator in care padurea respectiva s-a dezvoltat, fiind habitatul florei si faunei specifice (delta, campie, lunca, deal, munte) si da o anume siguranta in pastrarea mediului natural in zona respectiva - pastrarea caracteristicilor climatice cu care populatia zonei a trait ani si ani. Daca eu, proprietarul, abuzez prin defrisare totala, necontrolata, obtin un castig, temporar, dar distrug mediul si ii afectez pe toti ceilalti oameni locuitori ai zonei prin generarea si favorizarea unor dezastre naturale cum ar fi inundatiile, alunecarile de teren, desertificarea zonei, disparitia prin extinctie a unor specii de vietuitoare unicat in zona respectiva etc. La fel, puturosul sau neglijentul proprietar, ca sa nu mai spun de cel pervers, poate produce daune celorlalti oameni ai zonei. Oamenii s-au asezat, de-a lungul timpurilor, acolo unde au gasit resurse. In timp, oamenii au devenit proprietarii acelor resurse. Cel ce are o padure trebuie sa stie ca are obligatia de a o exploata in primul rand in folosul comunitatii, el ofera lemn de foc, pentru constructii sau pentru fabricarea mobilei iar cei care au teren agricol ii ofera produsele agricole necesare pentru hranire. Altii, care au pasuni, ii ofera carnea animalelor, laptele, branza, lana, pielea animalelor. Cat de industrializata ar fi omenirea asta, regulile acestea simple "stabilite" cu secole in urma raman valabile. Daca nu isi ingrijeste proprietatea, respectivul perturba grav viata comunitatii in care are proprietatea sau chiar traieste. Nu poti face mereu, cel putin in privinta proprietatii, asa cum vrei tu.

Despre oricare alta proprietate se poate vorbi la concret in sensul de obligatii ale proprietarului. Ca este o pasune, ca este un teren agricol, ca este un alt imobil etc. Mai mult, proprietarul care introduce in cultura plante care au un ridicat potential de contaminare a florei locale atenteaza la flora locala care poate suferi modificari genetice dramatice, unele plante fiind condamnate la disparitie iar altele la boli comparabile in gravitate cu cele cu care se confrunta oamenii - canceru, de ex. Nu mai spun despre alte confuzii.

Iar aici trebuie sa vedem si care este rolul Statului, folosesc sintagma pentru a ma referi inclusiv la autoritatea locala. Cand statul devine partas la afacerile perverse ale "proprietarilor" in defavoarea comunitatii, ajungem la situatii cum sunt cele prezentate de presa in ultimul timp cu Basescu, Videanu si alti fruntasi pedelisti in rol principal. Aici pot pune cazul de la Cathedral Plaza, Parcul Bordei etc. Exemplele pot fi numeroase. Probabil ca sunt cu sutele de mii la nivelul intregii tari.

Redau editorialul "Romania oamenilor liberi" mai jos. Puteam pune un link. Dar este mai bine asa.

"Crin Antonescu: România oamenilor liberi

Cum bine se ştie, nu sunt nici economist şi nici om de afaceri. Sunt însă liberal. Iar ca liberal, cred că soarta României se leagă de soarta economiei de piaţă şi de succesul liberalismului economic. Spun asta de 20 de ani. Cu atât mai mult o spun acum, în aceste vremuri de criză.

Pentru că România tânjeşte, de aproape un secol, după dezvoltare economică, iar prosperitatea nu poate fi decât marca liberalismului şi a economiei de piaţă. După aproape 20 de ani de tranziţie de la un socialism atroce la un „capitalism" clientelar, şansa României stă în ordinea de drept a proprietăţii private şi în principiile economiei de piaţă, o economie despovărată de capricii electorale şi grupuri de interese, aflate în concurenţă pentru banul public.

Problema este că, în realitate, în România, nicio putere politică post-decembristă nu a avut încredere deplină în forţa a mecanismelor pieţei şi nu a oferit pachetul complet de liberalizare economică. Ceea ce ar fi trebuit să fie schimbarea la faţă a instituţiilor economice şi politice a fost, în aceste condiţii, doar o schimbare de faţadă. Iar efectul este perpetuarea structurilor oligarhice ale regimului comunist şi economiei planificate.

Acum, în plină criză economică, adversarii liberalismului se întrec cu toţii să cânte prohodul economiei de piaţă. Eu sunt istoric de formaţie, iar istoria a dovedit întotdeauna că aceştia s-au înşelat. „Ingineriile sociale" eşuate, de genul socialismului ori naţionalismului, sunt exemple clare de sărăcie şi înapoiere economică pentru marea majoritate a populaţiei, care nu beneficiază de privilegiile puterii. Abia începuse criza când domnul Geoană, de exemplu, ca un bun preşedinte al partidului socialist din România, striga: «aici ne-a adus piaţa! Aici ne-a adus liberalismul!".

Ei bine, realitatea este cu totul alta. Criza economică din prezent nu este un eşec al capitalismului, nici în România, nici în restul lumii. Aşa cum au arătat deja mulţi economişti eminenţi, criza este tocmai un eşec al statului. Nu am ajuns aici pentru că am avut prea mult liberalism. Dimpotrivă, pentru că am avut prea puţin liberalism.

Criza economică a fost cauzată de erori nesăbuite de politică monetară, de un sector financiar care s-a dezvoltat nesănătos, la adăpostul complicităţilor politice, dar şi de creşterea peste măsură a intervenţiei statului în economie, care sugrumă iniţiativa şi investiţiile private, adică tocmai bazele prosperităţii. La noi, preşedintele Băsescu arunca vina pe „băieţii deştepţi" cu gulere albe à la Wall Street, care au născocit diverse instrumente financiare sub umbrela FED. Însă aceşti „baieţi deştepţi", trebuie să o spunem răspicat, nu sunt altceva decât pupilele unui tot mai extins controlul politic al afacerilor, în domeniul monetar şi financiar-bancar.

De aceea, cred că această criză despre care vorbim cu toţii poate fi, pentru noi, oportunitatea de a rezolva probleme adânci, care ne framântă de 20 de ani. Redresarea economică nu poate veni decât din sfera sectorului privat. Însă pentru aceasta, avem nevoie de schimbări profunde, atît în planul impozitării cât şi al cheltuielilor bugetare. Pentru a stimula investiţiile, producţia şi crearea de locuri de muncă, cota unică de impozitare trebuie diminuată de la 16% la 10%. Această măsură ar permite României să recâştige competitivitatea faţă de vecinii noştri care au, în prezent, impozite mai mici. În plus, pentru a stimula consumul şi a scoate economia din blocaj, noi, liberalii, susţinem reducerea TVA-ului de la 19% la 15%.

Însă aceste măsuri vor avea efectele scontate numai dacă, concomitent, are loc o reformă profundă a statului. Statul actual, labărţat, unul al birocraţilor şi al privilegiilor politice, în care unii câştigă pe spinarea altora, este un stat ineficient şi slab. Avem nevoie de un stat minimal, puternic şi eficient. Un stat în slujba cetăţeanului şi nu invers.

Este imoral ca Guvernul să cheltuiască pentru birocraţia şi clientela politică peste o treime din banii produşi de munca noastră. Statul trebuie să gestioneze cât mai puţin din avuţia pe care societatea o produce. De aceea, propunem adoptarea unei legi organice care să prevadă că bugetul nu poate depăşi 25% din PIB şi introducerea acestei prevederi în textul constituţional. Eficienţa în cheltuirea banului public necesită un aparat birocratic suplu şi responsabil. Un guvern format din 12 ministere şi comasarea celor 120 de agenţii până la cel mult 30. În acest fel, birocraţia centrală şi locală se va reduce cu cel puţin 50%. Avem nevoie, în plus, de o descentralizare autentică, una care sa dea putere contribuabililor şi comunităţilor locale. O descentralizare fără autonomie financiară şi fără concurenţă locală, este o descentralizare folositoare doar pentru baronii locali.

Crearea prosperităţii nu se poate descătuşa decât prin libertate economică şi concurenţă, prin forţa proprietăţii private legitim dobândită. Prin puterea libertăţii, nu prin puterea politicienilor. Liberalismul înseamnă şanse egale pentru toţi oamenii din această ţară. Numai aşa vom construi România oamenilor liberi ".