Crin Antonescu a convenit un interviu cu Rareș Bogdan la cererea jurnalistului. În mod sigur. Se pare că relația lor este una deosebită. De fapt, din acest „deosebit” am văzut, cât timp m-am uitat la acest individ numit Rareș Bogdan, că se consideră un fel de „strateg al PNL”, ba chiar ai mult de atât. Iar asta mi-a displăcut profund.
Am citit ce a spus Crin Antonescu. Cu unele lucruri am fost de acord, cu altele mai puțin. Nu sunt dintre „discipolii” lui „mistici”, nu sunt dintre cei care îl acceptă fără a pune întrebări. Îl apreciez pentru părțile bune dar sunt categoric foarte critic față de acțiunile lui mai puțin bune, unele chiar dăunătoare. Mai ales pentru viitor. Și, mai ales, nu îmi plac unele acțiuni ale lui care au lăsat PNL complet descoperit.
Prima mea constatare este că istoricul Crin Antonescu își construiește propria istorie. Comunicată cu sprijinul unui Rareș Bogdan și preluată de alte posturi de presă are toate șansele să rămână bătută-n cuie, mai ales pentru o parte a consumatorilor de „istorii”. Eu nu sunt de acord cu ea.
USL a fost o idee bună sfârșită prost. Mai ales, din punctul de vedere al PNL, a fost gestionată foarte prost. Dar până la a ajunge la USL, PNL sub conducerea lui Crin Antonescu și-a schimbat stilul. Și-a părăsit identitatea politică. Totul a fost subordonat obținerii puterii. Educația liberală, formarea unei mari mase de liberali care să însoțească PNL în alegeri, pentru că reprezenta o direcție diferită de a PSD în guvernarea țării, și să îl susțină în actul de guvernare, a fost părăsită. Acest lucru este trecut sub tăcere însă, Crin Antonescu observă, candid, la PNL, această lipsă.
Problema, tema sau provocarea PNL nu este în nici un fel legată de o persoană sau, și mai puțin, de persoana mea. (...) PNL nu are doar problema unui om, are o problemă de identitate, pentru că a pierde niște alegeri nu e o catastrofă (...). Problema e să știi care este identitatea ta, la ce anume răspunzi cu 2%, 20% sau 70% din societate și încotro te duci cu ei. Eu cred că România are nevoie de oameni politici și de partide care să gândească întreg, pentru că secretul simplu al democrației este ca părțile, partidele, să acționeze cu viziunea întregului și cu proiecte pentru întregObservația lui Crin Antonescu este foarte corectă. Ce nu spune el, este faptul că părăsirea identității s-a produs la momentul în care conducerea PNL a renunțat la dialogul din partid și s-au impus directivele. A culminat cu formarea USL și acceptarea cerințelor social-democraților. Atunci, ideologia PNL, identitatea liberalilor a fost pusă la grea încercare. Deși clamată, identitatea liberalilor nu s-a mai regăsit în acțiunile politice ale guvernului USL condus de Victor Viorel Ponta. Iar PNL, sub conducerea lui Crin Antonescu a acceptat „palmele” date de PSD doctrinei liberale. Nu a reacționat așa cum s-a fi cuvenit. Pur și simplu a acceptat dominația PSD. Iar momente în care PNL să se fi afirmat ca partid puternic, independent în cadrul USL au fost. Dar au fost „trecute cu vederea”. Atunci PNL sub conducerea lui Crin Antonescu a renunțat la principii.
Degeaba vorbele frumoase dacă atunci când ele trebuiau aplicate s-a uitat că există principii.
USL este marele rateu al conducătorului politic Crin Antonescu.
Un alt moment politic major este fuziunea dintre PNL și PDL-ul condus de Vasile Blaga. Acceptată ca urmare a unei alte mari „găselnițe” politice majore, impusă tot de Crin Antonescu și cei care l-au însoțit la conducerea PNL, „unificarea forțelor de dreapta” se dovedește a fi, cel puțin până acum, o misiune prea puțin gândită. Dacă fuziunea propriu-zisă s-a produs, juridic, în fapt ea este încă departe de finalizare.
Aici Crin Antonescu a lăsat cartoful fierbinte în mâinile altora. A găsit un motiv pentru a se da la o parte și a lăsat pe ceilalți să își bată capul cu acțiunea începută și gândită de el și ai lui. Îi dau și aici notă proastă. Ar fi trebuit să își ducă munca la final, să își impună personalitatea în evoluția noului PNL astfel încât disfuncțiile să fie temperate sau eliminate. A lăsat izmenele pe călător și s-a retras.
O altă mare porcărie promovată, cu mare insistență, pe timpul conducerii PNL de către Crin Antonescu, în aceeași măreață idee a „unificării forțelor de dreapta”, este cea a aducerii din afara partidului a viitorilor parlamentari, a viitorilor membri ai guvernului pe care PNL îi propunea, a viitorilor lideri ai PNL, a viitorilor consilieri locali sau județeni etc. De pe timpul lui Crin Antonescu s-a renunțat la „oștenii” PNL pentru funcțiile și demnitățile politice și publice și li s-au dat liberalilor „conducători” care nu avea nici o legătură cu PNL. Cum este la modă ca mai toți cei cu ceva inteligență funcțională să își declare apartenența morală la liberalism, liberali de mântuială erau pe toate drumurile. Ca să nu mai spun că așa-zisa societate civilă este plină de „liberali de omenie”, atât de liberali încât îi consideră pe simplii membri ai PNL niște scursuri umane. Iar obiceiul aducerii acestor inteligenți să îi conducă pe liberali este practicat și astăzi.
Înțeleg că istoricul Crin Antonescu își vrea o istorie care să îi fie favorabilă. Treaba lui. Dar istoria lui favorabilă mi-a lăsat mie multe nemulțumiri, multe dezamăgiri și mai ales furii. Simt că am fost înșelat, ca simplu membru al partidului.
Cu referire la modul de ducere al ultimei campanii electorale însă, îi dau dreptate. Nu fără a observa că are ceva din campania de la prezidențialele trecute, exclusiv a PNL, pentru că din fericire, Klaus Iohannis a jucat altceva decât au făcut liberalii sub conducerea lui Vasile Blaga !
Eu nu pot să fac campanie având o singură temă pentru români. ''Măi, români, Dragnea are dosar; măi, români, Ponta e urmărit; măi, români, Tăriceanu a depus mărturie mincinoasă''. Cine să te voteze? (...) Care e România mea pe care a prezentat-o PNL? România e să-l torn încă o dată pe Dragnea că are dosar? Dar nu e treaba ta. E treaba lui Dragnea, a justiției. (...) Ce a oferit în această campanie dreapta, PNL? Un fel de asistență pentru DNA? Nu are nevoie DNA. Un fel de turnătorie publică, arătând cu degetul către ceilalți? Nu! Care este proiectul, care este viziunea pentru următorii ani? (...) Vorbesc de nevoia unei forțe politice de dreapta, europene, naționale, ziditoareCu o precizare. El vorbește despre existența unei forțe politice de dreapta iar eu spun că trebuie vorbit de existența unei forțe politice liberale. Știu, Crin Antonescu se consideră un conservator, monarhist, religios etc., dar nu toți liberalii sunt ca el. Iar liberalismul, indiferent cum îl iei, este curentul forțelor politice inovatoare, progresiste, opus conservatorismului sau socialismului. Nu sunt de acord cu el aici. Nici nu am fost atunci când era la putere. Poate și de aici s-a născut porcăria „unificării forțelor politice de dreapta”, cu toate tâmpeniile care au însoțit-o având ca efect renunțarea la membrii PNL care au ținut în spate partidul de la reînființare și până astăzi. Este nedrept să vezi cum oameni de mare calitate, membri ai PNL cu vechi state de serviciu în partid - inclusiv cu vechi membri ai PDL care au venit la fuziune în PNL -, sunt dați la o parte pentru a face loc unor persoane care până mai ieri au desconsiderat PNL și pe membrii săi !
Observ, din nefericire, și la actuala conducere interimară a PNL aceeași apetență pentru „unificarea forțelor de dreapta”. Când oare se vor uita acești conducători la membrii PNL ? Când vor înțelege că membrii PNL nu sunt doar o masă de manevră politică ? Când vor renunța la obiceiul PSD, al fostului PDL de a forma „baronii politice” ? Când vor înțelege că PNL trebuie să redevină partidul membrilor săi ? Crin Antonescu nu a înțeles acest lucru și a lăsat neînțelegerea lui moștenire viitorilor conducători ai PNL.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu