Felicitări TNL ! Aveți o direcție de urmat

Andrianos Giannou, TNL

Felicitări Andrianos, felicitări TNL !

Agerpres. PNL: Andrianos Giannou, vicepreședinte TNT - ales președinte al Tineretului Popular European

Cu observația că cineva s-a grăbit să scrie și în loc de TNL a pus TNT ! Hm !

Trebuie să ascultăm.

Trebuie să creăm.

Trebuie să explicăm.

Și trebuie să livrăm.

Este simplu, nu ?

La treabă !

Cineva de la PNL va trebui să dea niște explicații. Nu de alta, dar este vorba despre integritate

Ilfov. Organizația județeană a PNL are un nou președinte. Vorba vine „nou”, este cel care a asigurat interimatul după retragerea lui Marian Petrache, demisionat după ce DNA i-a deschis un dosar penal pentru fapte de corupție. Hubert Thuma a candidat de unul singur și a câștigat „detașat” poziția de președinte al PNL Ilfov. Numai că avem o mare problemă. Hubert Thuma este „fericitul” posesor al unei condamnări penale de 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei în penitenciar și o perioadă de probă de peste 2 ani de zile, obținută în anul 2014 ! Potrivit unei decizii a CCR, persoanele care au fost condamnate penal își pierd integritatea ! Normele interne ale PNL au fost încălcate flagrant în acest caz. În primul rând, Hubert Thuma nu ar mai fi putut fi membru al PNL. Art. 22 punctul 5 din Statutul PNL spun clar:  Persoana condamnată penal definitiv pierde de drept și automat calitatea de membru PNL. Ei bine, se pare că în cazul finului lui Marian Petrache nu se aplică Statutul PNL și nu sunt valabile criteriile de integritate.

Presa s-a sesizat. De la PNL nu văd o reacție. De ce ?

Digi24 are o informație aici.

HotNews scrie aici. Nu îi mai pomenesc pe alții. Căutând după numele „Hubert Thuma” pe Google, am găsit și articole mai vechi, de prin 2012 - 2015, de unde apar niște „fire ascunse” între PNL și PSD, întrețesute în combinații „cooperativiste”.

Omologarea acestei alegeri la Ilfov duce în derizoriu Codul de integritate al PNL și Statutul partidului. Că de încrederea oamenilor, nu mai are rost să vorbim !

Clar, concis, fără populisme. În linia generală a UE

Astăzi, la Bruxelles, președintele Klaus Iohannis a dat „lămuriri” presei privind poziția României la tema Brexit. Nu diferă cu nimic de poziția exprimată de majoritatea statelor membre ale UE care au ales să rămână în interiorul organizației și să participe la evoluția uniunii.

Am tot pomenit poziții ale unor lideri, fie ai UE fie ai unor state cu mare influență. Donald Tusk, președintele Consiliului European, a susținut mereu și mereu „ordinea” problemelor: întâi vorbim despre ieșire cu rezolvarea tuturor problemelor și abia apoi discutăm despre relațiile dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit. Jean-Claude Juncker este foarte stabil în susțineri. Prioritățile sunt cetățenii europeni din Marea Britanie și cei britanici de pe continent, reglementarea angajamentelor financiare, viitorul serviciilor financiare. Angela Merkel nu lasă loc la interpretări: discutăm despre ieșirea Regatului Unit, discutăm despre cetățenii celor două părți, reglăm conturile și abia apoi discutăm despre relațiile dintre Marea Britanie și Uniunea Europeană, cu observația că o țară terță nu poate avea aceleași drepturi sau drepturi mai avantajoase ca o țară membră.

Discursul Angelei Merkel în fața Budestagului a „deranjat” cabinetul May care s-a „revoltat”. Mai ales că Angela Merkel a atras atenția asupra faptului că la Londra unii se îmbată cu iluzii. May a acuzat chiar celelalte 27 state membre ale UE că s-au unit ca să pedepsească Marea Britanie. Hm. Poate ar fi bine ca cineva să informeze insularii că o vorbă din România spune cam așa, în sens peiorativ: ce faci cu mâna ta, se numește lucru manual !

România, după cum afirmă președintele Iohannis are o poziție care nu diferă de cea a oficialilor europeni arătați mai sus.

Pentru mine, cel mai important este să discutăm despre oameni, oamenii sunt cel mai important lucru. Asta înseamnă pentru noi foarte concret românii care trăiesc în Marea Britanie, dar aici putem să-i includem și pe britanicii care trăiesc în România, dar care sunt relativ mai puțini, iar dacă extrapolăm la nivelul Uniunii, atunci vorbim aici despre cetățenii europeni care trăiesc, muncesc în Marea Britanie. Aceste lucruri trebuie lămurite primele. Acești oameni trebuie să știe ce-i așteaptă, sunt milioane de europeni care s-au ghidat după libera circulație, și-au stabilit reședința, și-au căutat și găsit locuri de muncă și trebuie să ținem cont de aceste chestiuni, inclusiv trebuie să mergem și până la pensii și trebuie să negociem aceste lucruri

Ieri am citit niște analize în presa britanică. Problema oamenilor este foarte sensibilă și nu este exclus ca ea să fie mult mai complicată decât o prezintă presa din România (care este de cea mai slabă calitate posibilă !). Nu este vorba doar despre locurile de muncă, este vorba despre drepturi pe care nu le mai pot folosi europenii stabiliți în Marea Britanie dar și britanicii stabiliți pe continent. Briții vorbeau foarte alarmați despre asigurările de sănătate și cele de pensii ! O perioadă de timp, imediat după ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană vor fi aplicate la literă toate prevederile naționale privind circulația persoanelor, bunurilor acestora, serviciile financiare, mărfurile etc. În spatele tuturor acestor probleme sunt oamenii. Cei care astăzi au beneficiul regulilor comune la nivelul Uniunii Europene. Până când Uniunea Europeană nu va încheia acorduri punctuale cu Regatul Unit privind aceste probleme, costurile oamenilor care călătoresc în Marea Britanie vor crește simțitor. Evident, britanicii au partea lor de creștere a costurilor unei călătorii pe continent. Nu știu cât este de exactă factura prezentată ca exemplu privind asigurarea de sănătate privată pentru călătoria pe timp de o săptămână a unui britanic în Franța, de exemplu, dar ei spun că ar costa între 900 și 1200 de lire sterline ! Astăzi, briții beneficiază de sistemul european care permite ca instituția sanitară care a asigurat unui englez asistența medicală să își recupereze cheltuielile din sistemul englez de sănătate racordat la sistemul european.

Un articol care descrie foarte bine o situație catastrofală privind situația continentalilor stabiliți chiar de zeci de ani în Marea Britanie este aici. Birocrație excesivă și cereri absurde pentru o persoană care are zeci de ani în Marea Britanie dacă astăzi, când Brexit-ul schimbă regulile, vrea să își definitiveze rezidența. Culmea, peste o treime din cererile depuse până acum au fost respinse ! Concluzii sunt mai multe. Una dintre ele este că guvernul conservator vrea să îi dea afară din țară pe continentalii europeni iar o alta că guvernul May trăiește într-o lume paralelă față de lumea oamenilor care vor fi afectați grav de Brexit. Lucrurile acestea se știu pe continent. Se știu și în România pentru că printre cei afectați sunt și români.

Trebuie să stabilim foarte clar obligațiile financiare care rezultă din Brexit, cum se pot calcula, cum se pot stinge, fiindcă toată lumea are programe europene în derulare, iar pentru România acestea sunt extrem de importante, sunt banii pentru coeziune, pentru agricultură ș.a.m.d. și trebuie să știm foarte bine pe ce bani putem să contăm și la ce bani avem dreptul

Nota estimativă a CE pomenește de vreo 60 miliarde de euro. Când s-a construit bugetul și s-au aprobat programele UE până în 2020 nebunia Brexit nu era luată în calcul. Acum costă. Costă pentru că până la momentul ieșirii, britanicii sunt la rândul lor beneficiarii programelor europene de coeziune, pentru agricultură, pentru ce au mai aplicat ei. Din presa britanică am aflat de programele pe agricultură care se vor opri, iar cabinetul May nu poate să le mai susțină, programele pe învățământ și cercetare de la care britanicii vor fi excluși, programele de coeziune și dezvoltare rurală despre care și-au dat seama că le au comunitățile cu brexiteri și că vor dispare în viitor. La asta se vor adăuga pierderile care sunt calculate acum de către brexiteri la o limită foarte-foarte scăzută. Treaba lor. La CE se lucrează foarte serios, punctual.

Nu se poate să avem de la început simultan negocieri pentru ieșire și pentru situația de după. Relația dintre UE și Marea Britanie nu poate fi negociată simultan cu ieșirea ordonată, cum spunem noi. (...) Nu sunt de acord să se negocieze sectorial și bilateral. UE 27 trebuie să fie unită, să negocieze pe o singură voce și rezultatul nu poate să fie unul pe bucățele. (...) Toți pentru unul, unul pentru toți și nimic nu este agreat până nu se agreează totul

În timp ce scriam la acest articol am trecut pe la „Independent” unde am găsit un articol nou, o alertă: liderii UE au fost de acord cu liniile de negociere „integral, în unanimitate și în mai puțin de 15 minute”.

Este o veste bună. Pentru noi.

Președintele Iohannis nu a putut scăpa de „Antena 3”. O jurnalistă a acestei televiziuni de propagandă PSD-ist populistă a încercat să bage bățul prin gard, a încercat să provoace scandal, de fapt. Președintele Iohannis a răspuns calm.

Nu suntem tratați ca țară de mâna a doua, dar sigur mai avem mult de lucru până putem spune că ajungem la nucleul Uniunii, dar noi avem această ambiție și cred că avem toate șansele să ajungem acolo.

Când se vor opri cei de la Antena 3 de la a provoca și susține denigrarea României ?

Sursa: Agerpres

Vasile Tofan despre PNL și PD(L) la Suceava. Glumă-glumă dar ...

Vasile Tofan

Văd că discursul vice-președintelui PNL Suceava, Vasile Tofan, fostul primar PDL apoi PNL al Fălticenilor a făcut „istorie”. A fost preluat de presă și prezentat cititorilor. Este promovat și pe Facebook. L-am citit, îmi place, îl promovez și eu.

Cineva a spus că a fost un discurs „a la Constantin Tănase”, înclin să îi dau dreptate numai că generația tânără nu va înțelege.

Recomand lectura cu bună-credință. Că de rea-credință m-am cam săturat. A ! Nu este indicată lectura pentru „talibanii liberali sau democrați” ! Este posibil să aibă ceva necazuri cu „sentimentele”.

„Am participat la multe adunări din astea generale de alegeri din ’90 până acuma şi una dintre întrebările pe care ţi le puneau colegii când îi chemai la o adunare de felul ăsta era: «Domnule, dar de la Bucureşti cine vine?» Şi îi spuneai: «Vine cutare, vine cutare». «Ei, dacă vine şi cutare, vin!» Astăzi, de la Bucureşti nu prea are cine veni, din păcate. A venit domnul Predoiu. Îl salut şi-i spun: «Bine ai venit, dragă Cătălin!» Dragilor, am avut noi (ceea ce se cheamă dreapta asta românească şi Partidul Naţional Liberal) nu ştiu: soarta, ghinionul, neşansa ca, la fiecare sfârşit de episod cu reuşită, să dăm cu oiştea în gard, să terminăm şi partidul, şi liderii – s-o ia unul într-o parte şi unul în alta.

Vă îndemn la un exerciţiu de memorie şi aduceţi-vă aminte de prima izbândă din ’96! Ne chemam CDR. Şi noi făceam parte de-acolo: eram vioara a doua (după PNŢCD – n.r.), dar eram! La sfârşitul episodului, mai-marii noştri de-atunci – recte fostul preşedinte (Emil Constantinescu – n.r.) a spus că l-a învins sistemul şi s-a dus acasă (poate a făcut bine), iar celălalt, fostul prim-ministru Victor Ciorbea, s-a făcut Avocat al Poporului, dar este în slujba Diavolului – a socialiştilor.

Mai mult: să vedeţi că am reuşit să ne strângem iară peste ceva vreme şi în 2004 ne-am spus «Alianţa D.A.». Şi iar am câştigat! Nu-i prea convenea lu’ conu’ Traian ordinea asta: PNL-PD. Ş-atunci ce-a zis? «Ia să vă PDL-esc eu oleacă!» Ne-am PDL-it o bucată dintre noi (printre care şi eu, spăşit vă spun, nu ştiu dacă am făcut bine sau rău), dar la sfârşit conul Traian a zis: «Domn’e, eu, când ies la pensie, mă duc ori pe mare, ori cu nepoţii». Nu s-a ţinut de cuvânt. A înjghebat un partiduleţ cu care mai mult încurcă decât limpezeşte apele politichiei dâmboviţene.

Celălalt (şi, din păcate, e mai dureros), fostul nostru preşedinte de partid de succes, Călin Popescu-Tăriceanu, expert în matrimoniale, ce-a făcut? Şi-a făcut şi el un partiduleţ şi-i slujeşte pe cine? Tot pe socialişti. Halal noroc am avut!

Am mai sunat o dată adunarea şi ne-am spus cum ne-am spus – am fost din nou pe din două; nu ne-am hotărât care din brazdă şi care de pe baltă. Ne-am certat o bucată de vreme; izbânda ne-a fost numai pe jumătate: am ajuns numai la Cotroceni; la Palatul Victoria n-am mai reuşit. Necaz mare!

După ce am câştigat preşedinţia, a rămas partidul fără conducător. Atunci, mai-marii noştri de la Bucureşti s-au adunat în faţa şefului şi au zis: «Jawohl, Herr Präsident! Am înţeles. Domnişoara Alina – am înţeles: fată cuminte, inteligentă, tânără. Noi, falnici bărbaţi, o s-o apărăm – nu cumva să-i fure Liviu sendvişul sau Victoraş să-i copie temele!». Ba mai mult – zice: «Dom’ prezident, dac-o puneţi pe Alina, mergem şi la cumătrie!» Şi am rămas, dragilor, cu cumătria: politică de cumătrie.

După ce s-a-ntâmplat în toamnă, Alina s-a dus acasă, partidul a rămas o bucată de vreme aşa (vorbitorul face un gest din mână sugerând o situaţie neclară – n.r.)… Iară s-au adunat mai-marii noştri de la Bucureşti! Şi au zis: «Băi, fraţilor, ce facem?» «Cum ce facem?» De data asta, la Cotroceni era lumina stinsă. S-au adunat şi a zis unul dintre ei (nici nu mai contează care): «Domnilor, ştiţi voi care e filiala cu cele mai bune rezultate la generale?» Până să răspundă, tot el dă răspunsul: «Sibiul». «Ooo! Mănuşă!» «Ei, dar cine-i preşedinte la Sibiu? Doamna Raluca: fată finuţă, damă de salon… Mănuşă ne vine», zice iar. Au zis ai noştri bărbaţi: «Punem de-o cooperativă şi, dacă dă Dumnezeu şi nu ne umflă DNA-ul până la vară, aia-i!»

Dragilor, mai în glumă, mai în serios, dar asta-i situaţia în care suntem astăzi şi întrecerea asta falsă din decursul timpului între PNL şi PDL a fost ca o întrecere între şchiopi şi între surzi, întrecere în urma căreia era să muţim cu toţii. Şi, ca să nu muţim, cred că a venit vremea să facem ceva. Să nu se supere domnul Predoiu pe mine! Dragilor, nici n-avem şi nici nu mai este vremea liderului providenţial. Singura şansă ca partidul să iasă din situaţia în care e acuma e o mână de 20-30 de bărbaţi cu scaun la cap, care mai vor ceva de la viaţă şi de la PNL, şi să ia lucrurile de la capăt.

(…)

Aici, la Suceava, lucurile stau mai bine decât în restul ţării şi, dragă Doamne, n-o să ne lăudăm noi singuri, dar ăsta e adevărul: cel puţin la alegerile din vară, lucrurile au mers şnur. Oarecum supărat (şi pe bună dreptate avea de ce să fie supărat) Gheorghe Flutur, că la alegerile din toamnă socoteala n-a prea ieşit. Zice: «Domn’e, ce naiba n-am făcut? Am fost locomotivă – am tras». Într-adevăr: în vară, Gheorghe Flutur a fost locomotiva care a dus după dânsul toate vagoanele. Şi în toamnă a fost locomotivă; dar numai că nu a mai fost locomotiva care să tragă; era locomotiva care împingea. Şi împingea din spate două vagoane în care parte dintre călători n-aveau bilet. Şi cei din gară şi de pe peron s-au prins!

Şi, dragilor, o să spuneţi: «Bine-bine: ai tu ceva pe suflet». Poate – cine ştie? Până la urmă, oricum, toţi ajungem nişte foşti. Alegerile ăstea de astăzi, de la noi, de la Suceava, n-au cum să producă nicio surpriză. Nu că nu s-ar putea sau nu e momentul, ci pur şi simplu vin să statueze sau să omologheze o situaţie de fapt (cea care e acum). O fi consensuală, domnule Predoiu? O fi amicală? O fi naturală? Dar liberală – vă spun eu – sigur nu-i! Liberală era dacă oricare din sală spunea: «Păi, astăzi eu vreau să fiu de la cutare până la cutare». E bună şi alegerea asta pe bonuri, aşa cum e făcută acolo (am primit fiecare când am intrat aici) şi trebuie să recunosc: şi eu am scris pe un bileţel, acolo. Nu că n-am vrut să fiu în rând cu lumea, dar nu prea aveau pe cine să pună la cultură, şi atunci am zis: «Candidez eu!» Mulţumesc!”

Surse: PSNews, EvZ, etc.

Macron promite să facă Franța mai activă în UE

Agerpres. Macron promite sancțiuni europene împotriva Poloniei, dacă va fi ales președinte

Agerpres. Polonia consideră 'deplasată' declarația lui Macron în favoarea unor sancțiuni europene împotriva sa

Macron a intrat în linie dreaptă în lupta pentru câștigarea prezidențialelor. Ca atare, atacă zona sensibilă a emoțiilor. Fără a se feri că atacă politica altor țări. Nu s-a sfiit să acuze Polonia și Ungaria. Pentru că cele două țări sunt deja în colimatorul presei europene, sunt criticate pentru comportament antidemocratic, anti-european.

Emmanuel Macron a pus un deget pe rana pieței comune europene.

„Nu poate exista o țară care profită de decalajele fiscale sociale din interiorul Uniunii Europene și care încalcă toate principiile Uniunii”

Decalajele fiscale sociale. Și nu doar ele. Mai este și legislația muncii !

Pe Macron îl deranjează faptul că Polonia „momește” investitorii din state terțe (în cazul de față pe americanii de la Whirlpool) cu „avantajele” ce pot ieși din aceste decalaje fiscale sociale. Unde, evident, Franța este mult peste Polonia !

Dar Polonia nu este doar în atenția lui Macron. Polonia mai are „în spate”, niște acțiuni similare în Germania dar și în alte țări. Este foarte activă în a se interpune între antreprenorii din terțe țări și statele membre ale Uniunii Europene în care aceștia doresc să se implice. Iar comportamentul polonezilor a ajuns să deranjeze. Macron ia taurul de coarne și nu este exclus ca, ajungând președinte al Franței, să provoace noi discuții la Uniunea Europeană privind „problema poloneză”. Rămâne de văzut ce va reuși, dacă va reuși să ajungă președintele Franței, pentru că aceste decalaje fiscale sociale și reglementările privind piața muncii sunt chiar probleme care fac diferența atunci când un antreprenor își face o afacere.

Răspunsul polonez nu s-a lăsat așteptat.

„Nu suntem de acord ca Polonia să fie folosită în felul acesta în campania electorală din Franța”, a declarat purtătorul de cuvânt al guvernului polonez, Rafal Bochenek, pentru agenția națională PAP, în noaptea de joi spre vineri.

Acest gen de afirmații arată că tendințele protecționiste sunt în continuare prezente în UE, tendințe care afectează negativ dezvoltarea pieței libere și merg în mod clar împotriva valorilor europene care trebuie să fie baza construcției UE

Personal, consider că răspunsul polonez este o mostră de ipocrizie. Ar fi fost normal să facă astfel de afirmații dacă Polonia ar fi avut aceleași reglementări privind politica fiscală socială, ar fi fost pe picior de egalitate cu Franța. Dar nu este. Are reglementări care îi crează o poziție favorabilă, într-un fel, Polonia face o concurență neloială.

Macron nu s-a oprit aici. Iar aici nu pot fi decât de acord cu el.

„Nu putem avea o Europă care dezbate la zecimală pe fiecare din subiectele bugetare ale fiecărei țări și care, atunci când există o țară membră a UE care se comportă precum Polonia, sau precum Ungaria, pe subiecte ca Universitatea (Central-Europeană, n.r.) și refugiații, valorile fundamentale, decide să nu facă nimic”

Și pentru a fi și mai clar, Macron vine și cu o precizare privind propunerea lansată de el în campanie de „armonizare fiscală și socială” a Uniunii Europene.

Nu voi urma Europa așa cum este. Am apărat întotdeauna Europa în această campanie, spunând în același timp că vreau o altă Europă, o Europă care apără

 Dacă Macron va câștiga alegerile, dacă va avea un Parlament și un Guvern care să îl sprijine, integrarea europeană va căpăta un plus de acțiune.

Acum, ca să fiu puțin mai rău, Europa este așa cum nu o dorește Macron și datorită Franței !

PNL își termină alegerile interne. Urmează campania pentru Congres

Alegerile la județe și municipii sunt spre sfârșit. Liderii locali au „făcut și desfăcut”, după cum le-a fost puterea. Unii sunt foarte nemulțumiți, alții sunt nemulțumiți, unii sunt mulțumiți. Probleme au fost. Multe. Unele au pus sub semnul întrebării alegerile. Normal. Pentru că în PNL au ajuns să candideze și să câștige „alegerile” persoane care până mai ieri participau la elaborarea strategiilor PSD, ALDE, UNPR, PMP etc. Iar asta nu este normal.

Ca susținător al liberalismului constat că avem foarte puțin liberalism la personalitățile partidului care ies în media. Se merge, constant, pe „lupta împotriva PSD”. Asta nu este liberalism ! Este o prostie. PNL nu trebuie să lupte împotriva PSD, trebuie „să tragă de urechi” guvernanții PSD și ALDE. Oamenii care susțin PSD nu trebuie să fie țintele „luptei” politice. Sunt cetățeni cu alte opțiuni politice, nu „dușmani”. Alta este treaba cu guvernarea PSD-ALDE, cu liderii PSD și ALDE. Așa zisa luptă trebuie să fie dusă punând împotriva deciziilor politice ale PSD și ALDE soluții liberale. Soluții care au la bază doctrina liberală, nu doar soluții contrare. Dar unde doctrină nu este, nici soluțiile doctrinare nu pot apare. Nu construiești viitorul cu cârpeli.

Este la modă populismul. Exponentul politic este USR. Partidele doctrinare s-au molipsit și vor să ia locul USR-iștilor. Cu orice preț. PSD promovează un populism mai aproape de modelul lui Marine Le Pen din Franța. PNL a ajuns să promoveze un populism foarte apropiat de Macron și USR. Am rămas surprins citind că PNL ar trebui să devină o formațiune politică cu mai multe orientări politice, de la dreapta la stânga. Asta mi-a sunat ca dracu. Nu mai vorbim de liberalism, în acest caz, ci de libertinism. Se continuă, la PNL, promovarea ideii de a atrage din viața „civilă” personalități care au o notorietate în rândul populației pentru a le pune pe funcții politice sau a le pune pe listele de votare pe locurile eligibile. Culmea, după alegeri, una dintre cauzele pierderii electoratului a fost identificată ca fiind părăsirea de către conducere a propriilor valori în goana oarbă după valorile din afară. Obținerea unor voturi cu orice preț a fost mai puternică decât promovarea valorilor liberalismului. Observ că doi dintre candidații la președinția PNL, unul declarat pe propria răspundere, altul declarat prin intermediul „cooperativei”, au tendința de a transforma PNL într-un fel de USR ! Și mai observ că formalismul a devenit o practică curentă. Am „hârtia”, restul nu mai contează. Nu se mai urmărește formarea electoratului liberal, promovarea liberalismului în rândurile cetățenilor (fără o doctrină clară, nici nu mai ai ce promova !), se umblă după „notele” acordate de unii jurnaliști și analiști, note care să fie promovate intens în media. Iar unele grupuri ale societății civile au început să fie curtate, la fel ca în campania la locale și la prezidențiale. O tâmpenie ! Raluca Țurcan afirmă că PNL știe ce a greșit și că știe încotro merge. Nu sunt de acord. O laudă de sine care nu miroase a bine, din moment ce enorm de multe evenimente contrazic cele declarate de președinta interimară.

În timp ce „cooperativele” lucrează la turație maximă, un grup încă restrâns de liberali (indiferent de gruparea politică în care au activat anterior) se chinuie să readucă PNL pe calea liberalismului-conservator. Nu este de tipul „tehnocraților politici”, sau „tehnocraților care se văd politicieni”, ci politicieni care vor să redea societății o formațiune politică liberală, în adevăratul sens al cuvântului, o formațiune care preia opțiunile liberale ale cetățenilor și le transpune în doctrină și în programul de guvernare liberal. Fac această precizare pentru că în PNL se vorbește doar de program de guvernare, de către unii candidați, program de „dreapta”, de parcă termenul „liberal” ar fi de rușine. Un program de dreapta poate fi de la centru la extrema dreaptă, un program liberal are limite pe care și le impune, limite convenite cu societatea civilă. Puterea nu poate să fie absolută, cum o promovează populiștii (de stânga sau de dreapta), ea are limitele bunei guvernări, are limitele bunului simț și ale echilibrului într-o societate în care guvernarea unui partid este dedicată cetățenilor.

Doi dintre candidați, unul cert și unul „pe țeavă”, m-au lămurit. Sunt mai aproape de populismul USR și nu de liberalism. PNL este pentru ei doar rampa de lansare în lumea bună a politicii. Sunt ei ceva dar vor mai mult. Îmi rămâne un singur candidat care vorbește clar și răspicat de liberalism. Cum, de altfel, vorbește de o viață.

Modelul „Brexit” începe să arate ca dracul

Ieri, la Londra, au fost Jean-Claude Juncker și Michel Barnier (negociatorul șef al CE pentru Brexit). O cină de lucru cu Theresa May și alți responsabili britanici pentru Brexit.

Cina „constructivă”, după cum o declară insularii, nu le-a priit, bag seamă. Jean-Claude Juncker și francezul Barnier nu au mers să promită altceva decât se va decide la Consiliul European. Plastică este afirmația comisarului european al Pieței interne și al Industriei, Elzbieta Bienkowska, care a declarat în ziarul german Die Welt că Londra nu poate avea "untul și banii pentru unt". Agerpres.

Juncker și Barnier au mers să testeze „piața”. Trei obiective majore sunt în atenția UE:
1. drepturile cetățenilor europeni după ieșirea Regatului Unit,
2. viitorul serviciilor financiare și
3. factura separării.

Uniunea Europeană oferă Regatului Unit o soluție pentru soarta expaților UE la lucru în Regatul Unit în contrapartidă cu soarta expaților britanici care lucrează în statele membre ale Uniunii Europene. Acordarea, de către Regatul Unit, a dreptului de rezidență permanentă expaților europeni care au trăit legal în ultimii 5 ani în Regat contra unei măsuri similare în statele membre ale UE pentru expații britanici. Este o problemă serioasă pentru că brexit-erii sunt ferm hotărâți să îi dea afară din Marea Britanie pe continentali dacă nu obțin cine știe ce avantaje cu ocazia Brexit.

Foarte dureroasă pentru Marea Britanie va fi problema viitorului serviciilor financiare. Una dintre pozițiile care s-au impus în linia de negociere a UE pentru Brexit o constituie scoaterea de pe lista de negociere a Brexit a serviciilor financiare. Agerpres. Motivarea este de bun simț: „orice acord de liber schimb care ar permite Londrei — cel mai mare centru financiar din Europa — accesul în continuare la piețele europene este condiționat de acceptarea standardelor de reglementare și supraveghere ale Uniunii”. Pentru Regatul Unit situația este inadmisibilă. Pentru Uniunea Europeană este imposibil altfel. Ba, mai mult, o astfel de facilitate este urmată, obligatoriu, de acceptarea de către Marea Britanie a libertăților fundamentale ale UE.

Factura separării va fi dureroasă. Dureroasă rău. Nota de plată calculată de cei de la Bruxelles are o sumă de 60 miliarde euro. Problema ar fi cum ar fi dacă problema ar rămâne în negociere după ieșirea efectivă a Marii Britanii din Uniunea Europeană, dar nu se va ajunge acolo. Iar semnalele că nu va fi așa cum doresc briții avem de peste tot.

Angela Merkel s-a adresat Budestagului și a pronunțat niște decizii. Ale Germaniei dar și ale Uniunii Europene, ale fiecărui stat în parte. Problemele enunțate de Merkel sunt cele pe care fiecare țară membră și le dorește. Agerpres.

O țară terță nu va beneficia de aceleași drepturi sau de drepturi mai avantajoase ca o țară membră

Poate vă gândiți că toate acestea sunt evidente, însă trebuie să o spun clar, din păcate, deoarece am sentimentul că unii din Marea Britanie au încă iluzii

A crede că Marea Britanie ar putea obține avantaje mai mult sau mai puțin echivalente, după ieșirea din UE, cu cele de care beneficiază astăzi "ar fi pierdere de timp"

Discuțiile privind angajamentele financiare ale Marii Britanii față de Uniunea Europeană trebuie să aibă loc la începutul negocierilor privind Brexit-ul. Marea Britanie va trebui să își clarifice modul "în care vede viitoarele relațiile" cu UE înainte ca negocierile privind ieșirea din blocul comunitar să înceapă

Această ordine de desfășurare a lucrurilor este 'ireversibilă'

Fermitatea Angelei Merkel s-a manifestat și față de Donald Trump care visa că va încheia acorduri comerciale separate cu fiecare stat al UE care îi prezintă interes. Am citit undeva că Donald Trump a întrebat-o pe Angela Merkel de 11 ori dacă Germania încheie un acord comercial separat cu SUA. De 11 ori a primit un răspuns negativ. Se pare că Trump a înțeles că SUA va trebui să încheie un acord de liber schimb cu Uniunea Europeană dacă vrea comerț liber. Mai mult, Merkel i-a spus că nici cu Marea Britanie nu poate încheia un acord funcțional cât timp Regatul Unit face parte din Uniunea Europeană. Hm ! Regatul Unit ar înăspri dialogul de ieșire din UE dacă ar face ceva de genul acesta, bașca ar avea probleme la negocierea după ieșirea efectivă a unui acord de liber schimb cu UE.

Ieșirea Marii Britanii din UE este o mare pierdere. Mie îmi displace profund situația. Guvernul de la Londra urmărește, zilnic, starea populației cu privire la Brexit și acțiunile guvernului. Numărul celor care consideră Brexit a urcat, cu câteva procente peste numărul celor care sunt de acord cu Brexit-ul. Pe măsură ce se clarifică problemele generate de Brexit, din ce în ce mai mulți britanici constată că viața lor nu va mai fi la fel. Nu vor muri de foame, să fie clar, dar sunt printre cei mai mari exportatori de produse alimentare în UE.

Brexit-ul are și o parte bună. Arată celorlalte state consecințele și se observă o reținere a scepticilor în a amenința cu ieșirea din UE. Dacă pentru Regatul Unit este atât de „complicat”, cum ar fi pentru o țară mai mică ? Brexit-ul întărește, paradoxal, Uniunea Europeană. Primul tur al alegerilor prezidențiale din Franța este un rezultat al Brexit, în parte. Europenistul Emmanuel Macron are toate șansele să câștige chiar dacă euro-scepticii și anti-europenii care au dat votul la primul tur au acoperit aproximativ 45 - 48% din voturile date !

Agricultorii francezi au primit o informație de atenționare de la comisarul european pentru agricultură, irlandezul Phil Hogan, că dacă vor vota pentru Le Pen, vor pierde sprijinul financiar european de aproximativ 25.000 de euro/fermă, în caz de „Frexit”. Iar mare parte dintre votanții Marinei Le Pen vin din zona rurală !

Se'mpute treaba ! Parlamentul European reclamă că Le Pen l-a fraudat cu aproape 5 mil euro

Știm că are un dosar pentru o găinărie tip „parlamentar” (se practică și la Parlamentul României, ai noștri ca brazii tot încearcă să dezincrimineze „fapta” !), știam că PE reclama că a fost fraudat cu 340.000 euro dar știrea de acum este ceva de speriat. Suma se apropie de aproape 5 milioane euro, cercetările făcute la PE scoțând la iveală mai multe miș-mașuri „Le Peniste”.

Agerpres. Parlamentul European estimează la 5 milioane de euro prejudiciul în scandalul presupuselor angajări fictive făcute de Marine Le Pen

Ce soartă pe francezi !

USF-istul Emmanuel Macron (pentru a-l compara cu tipul de „politician” de pe malul Dâmboviței care îi corespunde, de la USR !), pe persoană fizică, vrea să salveze Franța declarând că acceptă sprijin indiferent din ce parte vine, stânga sau dreapta, după ce a declarat cu multă pasiune în declarații că el propune Franței un viitor fără stânga sau dreapta. Incredibil dar adevărat.

Contracandidata Marine Le Pen se dovedește a fi o posibilă infractoare. Din punct de vedere politic, din punctul de vedere al celui care schimbă destine, este deja, acum urmează a fi și din punctul de vedere al justiției europene și franceze. A prăduit din banul public pentru apropiații ei. Și-a cumpărat fidelitatea celorlalți cu banii europenilor.

„Sora” noastră mai mare ne urmează. Ar fi culmea ca pe 7 mai să fie aleasă Le Pen ! Vom avea „modelul” la îndemână pentru a-l promova pe infractorul Liviu Dragnea la funcțiile executive cele mai înalte în România. Bine, avem și rezerva în persoana inculpatului Călin Anton Popescu Tăriceanu !

Dreapta franceză, republicanii lui Fillon, l-a votat pe accesta deși este în colimatorul justiției franceze pentru găinării de același gen cu ale lui Le Pen. Numai că la el beneficiarii au fost soția și copiii. Vom vedea, dacă presa din Pentagon ne va ține la curent, cât se întinde măgăria la Fillon.

Este evident că politicul a ajuns la nivelul cel mai de jos. Să susții infractorii pentru a conduce o țară, pentru a face legile acelei țări, pentru a lua la întrebări Justiția că nu sancționează infractorii ... îți trebuie multă minte.

Să nu mai aud pe vreunul că spune ceva de o diferență între noi și ceilalți din Uniunea Europeană ! Nu este nici o diferență ! Iar un Parchet al UE pentru combaterea corupției este absolut necesar. Le Pen devine cea mai vizibilă candidată dar să nu uităm că mai sunt. România și-a adus și poate își va mai aduce contribuția la susținerea ideii: Adrian Severin, deja condamnat, Mircea Diaconu în cercetări pentru nefăcute cu „consilierii” etc.

Ce vor face francezii ? Îi vor da votul lui Marine Le Pen știind că are aceste acuzații grave ? Acuzații de corupție ! Din moment ce a primit peste 6 milioane de voturi, constat că unii alegători francezi nu se deosebesc cu nimic de alegătorii din România.

El este inteligentul, ea este înțeleapta

Emmanuel Macron și soția sa, Brigitte Trogneux

Emmanuel Macron este produsul politic al ambiției Brigittei Trogneux, deținătoarea înțelepciunii în acest cuplu.

Mai toți caută înțelesuri ascunse în rezultatul primului tur al alegerilor prezidențiale din Franța. Am lecturat o parte din materialele prezentate de presă. Recunosc, fără umilință, că nu am apelat la jurnaliștii români deși, să nu le fie de deochi, și-au dat cu părerea în presa străină.

De ce a câștigat Macron primul tur ? Unii îl caracterizează ca fiind reprezentantul „generației tinere” care s-a săturat de sistemul politic tradițional. Ca să fiu foarte sincer, afirmația mi se pare de prost gust. Este populistă. Președintele Franței se va supune sistemului politic instaurat cu sute de ani înainte. Nu partidele politice sunt cele care instaurează câte un sistem politic la fiecare alegere, ele doar aplică o formă de politică în interiorul sistemului. Ca atare, Franța este o republică și va rămâne o republică. Are o conducere semi-prezidențială și va rămâne cu o astfel de conducere. Are un Parlament și va avea în continuare un Parlament. Are o Justiție care va funcționa în continuare. Clamata „generație tânără” s-a săturat să mai vadă la conducerea țării unii membri ai partidelor tradiționale, confundând (voit ?!) partidele cu sistemul politic de stat ? Motivațiile sunt stupide când sunt aruncate în media cu caracter general. O afirmație populistă, la rândul ei. Partidele primesc acceptul populației, prin vot, pentru a ajunge la conducerea țării. Așa cum și „generația tânără” a participat la vot susținând pe Emmanuel Macron așa au participat și ceilalți. Nu merge. Victoria lui Macron are alt substrat, unul politic. Eu îndrăznesc să spun că este vorba despre inconsecvența partidelor politice de a merge într-o direcție din moment ce au clamat că merg în acea direcție - și socialiștii și popularii au ținut-o langa-balanga cu independența francezilor în cadrul Uniunii Europene, cu obiectivele lor naționale care nu se apropie de obiectivele altor state membre ale UE etc. Îndrăznesc să cred că francezii s-au săturat de „internaționalismul colonial” adoptat de mai toate partidele politice tradiționale. Îndrăznesc să cred că francezii vor să vadă o Franță performantă în cadrul sistemului mai larg al Uniunii Europene. În special francezii care populează aglomerările urbane și mai ales francezii care sunt parte a administrației europene, nu mai vorbesc despre francezii care lucrează în multinaționale sau cei care au devenit expați fie datorită unor condiții obiective fie datorită unora subiective. Sunt și francezii care au afaceri mai mici dar o deschidere europeană deosebită și nu vor să își piardă sau reducă activitatea.

 Câștigând președinția, Emmanuel Macron va avea nevoie de o susținere parlamentară pentru a forma un guvern. Dacă nu va avea o susținere parlamentară după cum vrea mușchiul lui, va coabita cu un guvern impus de o majoritate parlamentară. Din tot scenariul promovat de globaliști (ei sunt autorii populismelor), rămâne doar victoria persoanei Emmanuel Macron în fața competitorilor săi. O victorie care, cel puțin în accepțiunea mea, este mai mult un rezultat individual decât unul al unui colectiv. Confirmarea sau infirmarea va veni la alegerile parlamentare, când partidul pe care îl conduce se va înfrunta cu organizațiile politice tradiționale care deja au început să analizeze și să identifice cauzele care au dus la insucces.

Până una alta, Franța are un candidat la prezidențiale de genul „uniți salvăm Franța”. Piesa asta politică se joacă și la noi, de anul trecut.

Nu strică deloc să vedem ce spun cei care sunt implicați direct în alegerile din turul al II-a al prezidențialelor.

Republicanii lui Fillon merg pe varianta „răului mai mic”. Nu au o părere bună despre Emmanul Macron însă au o părerea mai mult decât proastă față de Marine Le Pen. Macron nu satisface, prin proiectele lui, ideile politice ale conservatorilor însă există posibilitatea ca la alegerile parlamentare care urmează victoria să fie de partea conservatorilor astfel că ar exista șansa unui control parlamentar asupra proiectelor prezidențiale. Conservatorii germani, cei din CDU, sunt foarte reținuți în a-l felicita pe Macron pentru victoria din primul tur, spre deosebire de social-democrații germani care și-au manifestat încântarea.

Republicanii au lansat un apel, după ce și-au pus cenușă în cap analizând rezultatele primului tur: „Lansăm un apel să votaţi contra lui Marine Le Pen. Absenteismul nu poate fi o alegere” - RFI . Se pare că este varianta câștigătoare propusă de grupul condus de Sarkozy. De fapt, se știe că unii republicani au votat în primul tur cu Macron cum de altfel, se știe că unii republicani au votat cu Marine Le Pen. Recomandarea poate fi doar o treabă inutilă. Există pericolul ca unii republicani să o voteze pe Le Pen, în plus față de cei care deja i-au dat votul în primul tur. Una dintre pozițiile republicanilor a fost șocantă: extremista de dreapta nu ar fi o alegere mai rea decât Macron.

Socialiștii conduși de Benoît Hamon sunt categorici. Îndeamnă la un vot pentru Macron care, de fapt, este o creație a lor ! Doar că în interiorul partidului sunt foarte multe frământări. Fără nici o discuție, susținerea lui Macron împotriva lui Le Pen este absolut necesară.

Radicalii stângii franceze conduși de Jean-Luc Mélenchon, cel care a împărțit cu Marine Le Pen votanții extremelor și simpatiile pentru Vladimir Putin, au de ales între „ultra-naționalista Le Pen” și „globalistul Macron”. Nici unul dintre ei nu oferă radicalilor stângii garanția preluării ca model social de „democrațiilor sud-americane”.

Marine Le Pen are propria fantomă: globalizarea. Marine Le Pen îl declară pe Macron drept „candidatul oligarhiei”, candidatul „orășenilor”, Îl acuză direct că este un incapabil să lupte împotriva islamizării Franței și a terorismului.

Emmanuel Macron are mari șanse să câștige al doilea tur. Ce va face mai departe ? Va ști înțeleapta Brigitte Trogneux să își conducă soțul pe drumul pe care îl deschide peședinția franceză ? Din ce declară ea, a studiat ce au făcut celelalte „prime doamne”. I-a plăcut de Carla Bruni Sarkozy, care „și-a făcut treaba bine”. Viitorul Parlament francez va fi complet diferit de mediul în care el a evoluat. Va avea Brigitte Trogneux acces, în continuare, la informațiile necesare luării deciziilor ? Va fi înlocuită ? Cât din comportamentul lui Macron în viitor va mai fi „corectat” de Brigitte și cât de „sistem” ?

4 ani cu suspendare plus 2 ani cu executare, în alt dosar, fac 6 ani cu executare

Primarul socialist din Deva, Mircia Muntean și-a aflat soarta. ICCJ a decis, în complet de 5 judecători (spaima politicienilor), să îl condamne la 2 ani de închisoare cu executare pentru conducerea autoturismului sub influența alcoolului (peste 1 la mie !). Instanța a respins apelul politicianului și a păstrat sentința dată de instanța de fond în 2016.

Instanța a constatat că mai are o condamnare, de 4 ani cu suspendare pentru abuz în serviciu în 2013, așa le-a contopit. A rezultat 6 ani de executare a pedepselor. La pușcărie cu mafiotul !

La Deva se vor organiza noi alegeri pentru primar. Socialiștii lui Geoană nu mai au cu cine concura. Fost PSD-ist, după condamnarea la 4 ani cu suspendare, Mircia Muntean a trecut la Partidul Social Românesc al lui Mircea Geoană.

Partidele vor trece la campanie.

Mai sunt niște primari condamnați cu suspendare sau cu executare dar în faze superioare ale proceselor așa că sentințe definitive vor mai apare. Alegeri locale, așijderea. Eu îl aștept pe infractorul Liviu Dragnea în al doilea dosar. Să pot anunța ca la Mircia Muntean. Doi ani cu suspendare plus cât i-o dat instanța competentă fac atâția ani cu executare. M-am săturat de infractorul ăsta cocoțat în fruntea statului și devenit un fel de „sultan” al țării.

Liviu Dragnea, are stare civilă definitivă de infractor

ICCJ, în completul de 5 judecători (infractorii din politică îi spun „completul de execuție” !) a decis, definitiv, să îi respingă infractorului Liviu Dragnea contestația la executare, cale extraordinară de atac la sentința de 2 ani închisoare.

Gargara cu pioneze a avocaților infractorului Dragnea a picat. Judecătorii „cei răi” le-a dat cu legea în cap și cu o interpretare corectă a legii.

Fără nici o altă cale de scăpare, infractorul Liviu Dragnea este în perioada de executare a pedepsei de 2 ani la care urmează o perioadă de încercare de 4 ani.

Pentru că mai are un dosar în curs de judecare, infractorul Liviu Dragnea are toate șansele să intre după gratii, în cazul unei noi condamnări. Dar, cum „mare este grădina”, cine știe ce mai are infractorul pus deoparte prin „bunăvoința” cetățenilor „supărați”. Această decizie definitivă este posibil să mai deschidă niște „amintiri”.

La mai mulți ani, infractorule !

Sursa: Agerpres

Franța este între europenism și izolaționism

Emmanuel Macron și Marine Le Pen sunt câștigătorii primului tur. Cei doi realizează, fiecare în parte, o premieră în politica franceză. Macron elimină partidele mari, cele care au condus Franța din 1958 și până în prezent prin alternanță (republicanii și socialiștii), Le Pen ia cel mai mare scor pe care ultra-naționaliștii francezi îl obțin la alegeri. Cum bine observa o publicație franceză, ultra-naționaliștii sunt în creștere constantă de la înființarea Frontului Național. Iar asta spune că a avut condițiile necesare pentru a crește.

RFI oferă destule amănunte cu privire la acest prim tur al prezidențialelor. Inclusiv o revistă a presei. Cu poziții diferite după cum simte fiecare. O să ajung și la unele poziții exprimate în presă.

RFI prezintă și pe cei doi candidați în sinteze scurte ale programelor politice.

Emmanuel Macron este văzut ca un social-liberal. Iar asta este interesant. Centrist, mai degrabă un centru stânga, a detronat atât pe socialiști cât și pe conservatori. I-a scos din preferințele electoratului la aceste prezidențiale. O publicație consideră că Fillon a pierdut ca persoană și nu conservatorii. El, Fillon este problema conservatorilor ! Macron a afirmat în discursul de la finalul zilei că „în mod clar întoarcem o pagină a vieții  politice franceze”. Și-a atins scopul de a scoate, cel puțin la alegerile prezidențiale, partidele mari din schema succesului politic. Vor urma parlamentarele unde situația nu mai este aceeași. Din „petice politice”, de va ajunge președinte, va trebui să încropească o majoritate parlamentară pentru a avea guvernul lui. En Marche !, partidul pe care l-a creat, are o dezvoltare frumoasă. Cu cine se va alia pentru majoritatea parlamentară ?

Macron s-a avut bine și cu Sarkozy (conservatorii), s-a avut bine și cu socialiștii lui Hollande (care de altfel l-a susținut în campanie). Nu degeaba la noi se afirmă (nu fără temei), că Macron este un fel de Nicușor Dan. Cu diferența că Macron a ajuns deja „sus”.

Macron a promis mai mult europenism. Cineva a observat că Macron este omul programelor politice, mai apropiat de stilul ordonat al germanilor decât de stilul abramburit al „sudiștilor”.

RFI a făcut o sinteză a programului lui Macron.

Macron vrea să întărească procedurile antidumping, ‘pentru a lupta contra concurenţei neloiale a unor ţări precum China ori India’. Cere şi o bază de drepturi sociale europene, standarde minime în materie de sănătate, şomaj, salariu minim. Candidatul En Marche ! pledează şi pentru introducerea unui control al investiţiilor străine, pentru a proteja sectoarele strategice.

Se va bate contra abuzurilor ce pot apărea în ceea ce priveşte munca detaşată: ‘trebuie să limităm la un an perioada autorizată pentru un muncitor detaşat în Franţa. Totodată, trebuie redefinite regulile de detaşare la nivel european, pentru a pune un sfârşit formelor concurenţei sociale neloiale’. Emmanuel Macron vrea ca salariaţii să nu mai plătească ei cotizaţia de şomaj ci să existe o asigurare de şomaj universală. Totodată, pledează pentru exonerarea de la plata cotizaţiilor sociale pentru orele lucrate suplimentar .

O scădere a impozitului pe societăţi de la 33,3% la 25%. Pe de altă parte, candidatul de centru a luat în calcul desfiinţarea a 120.000 de posturi de funcţionari în următorii 5 ani. Tot el s-a gândit la renovarea a 1 milion de locuinţe prost izolate, până la fínele manadatului. Iar cei care vor dori să cumpere o maşină nouă, mai puţin poluantă, vor fi ajutaţi cu o primă de o mie de euro, promite Macron. Ïn domeniul securităţii şi apărării, promite construcţia a 15.000 de noi locuri în închisori, recrutarea a 10.000 de noi poliţişti şi jandarmi. Tot el pledează pentru crearea unui buget european, crearea unui corp de 5.000 de vameşi  europeni.

Ïn ceea ce priveşte funcţionarea instituţiilor, Emmanuel Macron vrea să interzică aleşilor şi guvernanţilor să angajeze un membru al familiei. De asemenea, ca aceştia să cumuleze peste trei mandate succesive. Pentru parlamentari, doreşte ca aceştia să nu mai beneficieze de regimul special al pensiilor.  

O lectură în fugă ne arată o struțo-cămilă politică. Socialism, liberalism, populism, conservatorism, naționalism. Toate însă acoperite de apartenența la Uniunea Europeană. Mai mult, prin câteva elemente fundamentale, Emmanuel Macron vrea mai multă integrare europeană. Crearea unui buget european obligă la o politică fiscală europeană. O disciplină financiară europeană. O guvernare europeană. Și pentru a fi și mai european decât toți ceilalți, propune crearea unui corp de 5.000 de vameși europeni ! Citind ieri un chestionar pentru Macron și Le Pen, publicat în Le Figaro, am observat că Macron este favorabil întăririi FRONTEX (Le Pen este împotrivă !), astfel că se obține o idee. Punctele de trecere ale frontierelor naționale vor avea un vameș „european” care va apăra interesele UE. Cumva, vameșul „european” va fi „șeful” punctului de trecere al frontierei. Să nu uităm că taxele vamale sunt surse de venit ale UE ! Numai că în punctele de trecere ale frontierei lucrează mai multe instituții naționale, nu doar fiscul. Toate au obligația de protecție a spațiului Uniunii Europene, de asigurare a securității celorlalte state europene la frontiera statului care organizează punctul de trecere, fără nici un fel de excepție. Vameșul verifică și dă acceptul pentru mărfuri și bunuri, polițistul de frontieră pentru persoane, mijloace de transport și unele bunuri care fac obiectul monopolului de stat, agenții veterinari și fitosanitari protejează spațiul UE odată cu protecția spațiului național împotriva speciilor invazive sau unor „boli” specifice plantelor și animalelor etc. Să fie acesta primul pas către trecerea acestui personal în subordinea Comisiei Europene ? Europa federală ?

Marine Le Pen are un program de șoc. Izolaționism pur și dur.

Dacă va fi aleasă preşedinte, Marine Le Pen vrea să scoată Franţa din Uniunea Europeană. Candidata Frontului Naţional vrea să discute la Bruxelles lansarea negocierilor privind o revenire monetară, legislativă, bugetară şi teritorială a Franţei. La finalul negocierilor, promite organizarea unui referendum asupra ieşirii din Uniunea Europeană.  In caz de eşec, candidata de extremă dreaptă asigură că va părăsi postul de preşedinte.

Marine Le Pen doreşte şi ieşirea din zona euro şi să "găsirea a unei monede naţionale adaptate economiei Franţei". În ianuarie, eurodeputata propunea adoptarea unei "monede naţionale" pentru francezi şi o "monedă comună" pentru a înlocui euro, pentru marile societăţi.

Marine Le Pen vrea reducerea acestui număr la cel mult 10.000 de migranţi anual. Candidata Frontului Naţional doreşte suprimarea ajutorul medical de stat pentru străini.

În domeniul economic, candidatul de extermă dreaptă propune o scădere a cotizaţiilor sociale, taxarea celor care angajează străini, defiscalizarea orelor suplimentare. In materie de securitate, Marine Le Pen vrea expulzarea tuturor străinilor care se află pe celebra fişă S, a criminalilor şi infractorilor straini. Mai promite înăsprirea politicii penale şi crearea a 40.000 de noi locuri în închisori, în cei cinci ani de mandat.

Spuneam mai sus despre chestionarul din Le Figaro. Cine va ajunge la el va observa că Marine Le Pen se află de aceeași parte cu Emmanuel Macron la unele probleme. Bine, Le Pen este mai darnică cu crearea de noi locuri în închisori. Macron promite 15.000 iar Le Pen promite 40.000.

Diferența majoră între cei doi este obiectivul mandatului. Marine Le Pen se concentrează pe ieșirea Franței din Uniunea Europeană. Macron se concentrează pe problemele Franței din punct de vedere economic și participarea la programele Uniunii Europene. Leagă economia Franței mai mult de programele economice ale Uniunii Europene.

Pe o hartă a alegerilor, Macron a câștigat în comunitățile evoluate iar Le Pen în comunitățile rurale, mai puțin evoluate. Ca o caracteristică generală. Nu degeaba Liberation face remarca „dacă lupta politică se transformă într-o confruntare popor-elite, cine mai poate prezice rezultatul ?”.

Totuși există o particularitate, observată de cei de la Le Monde „stânga social-democrată a pierdut votul în favoarea stângii radicale și a social-liberalilor”. De aceea a ajuns Jean-Luc Mélenchon la aproape 20% din opțiunile de vot ale stângii iar Benoît Hamon, candidatul social-democraților francezi la aproape 7%. Emanuel Macron are acum susținerea social-democraților francezi care se vor reuni, o are și pe a republicanilor lui Fillon plus proprii alegători care, evident, în turul 2 se vor înmulți (ca ciupercile după ploaie, doar se știe unde va fi „osul de ros” !).

Hai să nu închei fără o altă observație.

Le Monde face o afirmație la care voi adăuga și eu ceva. Așa vor mușchii mei.

Într-un scrutin marcat de prezența unui mare număr de candidați eurosceptici, dacă nu chiar eurofobi, constatăm că în frunte a ajuns cel care s-a declarat cel mai pro-european.

În turul 2 al prezidențialelor fraceze, Vladimir Putin o va avea doar pe „prietena” Marine Le Pen. Binevoitorul Francois Fillon a pierdut. Pe mâna lui, pe mâna proiectului lui de a recunoaște Rusiei cuceririle teritoriale, dar a pierdut. Macron nu va fi un susținător al manevrelor lui Putin în Europa ! Nu va accepta, ca republicanul Sarkozy, să înarmeze Rusia împotriva statelor membre ale UE și NATO. Sper !

Turcia: nu se schimbă regimul ci sistemul de guvernare

Ambasadorul Turciei la București aduce niște clarificări cu privire la referendumul ce a avut loc pentru schimbarea Constituției.

Agerpres. Ambasadorul Osman Koray Ertaș: După referendumul din Turcia nu se schimbă regimul, ci sistemul de guvernare

Știu că lumea stă cu ochii pe alegerile prezidențiale din Franța. Știu că lumea nu își dorește ca viitorul președinte al Franței să fie „Donald Le Pen”. Știu, dar mai știu că avem un mare interes cu privire la Turcia. Avem un Tratat de Prietenie Veșnică încheiat acum peste 80 de ani, încă în vigoare, suntem parteneri în NATO, Turcia este un partener strategic pentru România și avem foarte multe poziții comune. Dezbaterea cu privire la Turcia nu o consider finalizată. Nu pot fi de acord cu lăsarea problemei în aer. De aceea consider că intervenția ambasadorului Osman Koray Ertaș are o anume însemnătate. De aceea îi acord atenție și îi dau credibilitate. Mai ales după ce am citit părerea unui reputat analist turc cu privire la evenimentele din Turcia (regret că nu mai găsesc articolul !). Referendumul a confirmat necesitatea schimbării Constituției și, mai ales, validează comportamentul de până acum al lui Recep Tayyip Erdogan.

Ambasadorul are grijă să afirme cu fermitate:

Nu se schimbă regimul în țară, ci sistemul de guvernare. Se va trece de la democrație parlamentară la o democrație prezidențială, aceasta este schimbarea de bază. După cum este scris clar în Constituția noastră, țara noastră este un stat democratic secular, un stat de drept. Aceste lucruri nu se schimbă

Nici nu ai cum să îl contrazici. Fie că vorbim de o democrație parlamentară, fie că vorbim de o democrație prezidențială, tot despre democrație este vorba. Dar ... depinde cum va funcționa democrația prezidențială pe care au ales-o turcii. O majoritate foarte mică, de 1 și ceva %, nu este suficientă pentru a garanta absența tulburărilor care vor însoți trecerea de la parlamentarism la prezidențialism. Iar Erdogan nu a dovedit, până acum, că are „milă” față de opoziție ! Dimpotrivă. Comportamentul lui Erdogan duce mai degrabă către alegerea unui regim autocratic din moment ce prezidențialismul turc nu va mai avea nici o opoziție. Președintele poate demite Parlamentul care nu îi convine, numește și demite judecătorii, subordonează toate instituțiile de forță etc. Analistul turc își exprima speranța că după ce a obținut tot ce a dorit, Erdogan va încuraja apariția partidelor de opoziție (opoziția actuală este moale, „leneșă”, incapabilă să se manifeste ca forță de opoziție !) și că va da un model de comportament prezidențial care să promoveze democrația. Pomenind de votul la alegerile prezidențiale, analistul turc arăta că nu este exclus ca Erdogan să piardă alegerile, astfel că de „beneficiile” prezidențialismului să aibă parte un viitor contracandidat.

Din nefericire, unele țări europene au făcut campanie în mod activ pentru 'Nu' la referendum. Este puțin ciudat că unii lideri au făcut campanie pentru o anume orientare. Evident, am luat în considerare opiniile acestor lideri, dar am luat în considerare și opiniile unor state precum SUA, Rusia, China

Ultima afirmație îmi dă de gândit. Între modelele europene și modelele SUA, Rusia și China, Turcia a ales ultima variantă. Erdogan urmează să aibă întâlniri cu fiecare lider al acestor state dar urmează să participe și la summit-ul NATO. Dorința acerbă de „independență” a Turciei față de Uniunea Europeană are un fundament fals. Turcia a cerut aderarea la UE însă a refuzat, mai mereu, să accepte regulile UE. A vrut să fie un membru care să poată face ce vrea el. Faptul că va întrerupe procesul de aderare la Uniunea Europeană va avea un cost. Peste 50% din comerțul Turciei cu străinătatea are ca țintă Uniunea Europeană. Erdogan are de ales. Dar trebuie să știe că produsele turcești nu vor mai intra în UE ca până acum. Iar cei care vor suferi vor fi întreprinzătorii turci care și-au construit afacerile având ca țintă piața Uniunii Europene.

Sunt curios câte schimbări vor apare și, mai ales, ce influență va avea prezidențialismul turcesc asupra relațiilor dintre Turcia și România. Îmi este teamă că multe lucruri vor merge mai prost decât astăzi.

Se schimbă macazul la FMI cu privire la economia modială

Alți lideri, alt nivel de ambiție pe fiecare țară, alte reguli.

FMI a convenit să nu mai combată protecționismul și nici să mai lupte împotriva schimbărilor climatice. SUA au alte priorități.  După SUA s-au luat și alții, mai mari sau mai mărunței dar convinși că sunt în rând cu „lumea bună”.

Comunicatul Comitetului Monetar și Financiar Internațional, forul de conducere al FMI ne spune și ce anume vor face.

„Ne vom abține de la devalorizări concurențiale și nu vom ținti cursurile de schimb în scopuri legate de concurență”

„De asemenea, vom colabora pentru a reduce dezechilibrele globale excesive, prin urmarea unor politici corespunzătoare. Facem eforturi pentru a întări contribuția comerțului la economiile noastre”

În ce ne privește, avem o poziție națională care va trebui acordată cu poziția Uniunii Europene față de această nouă politică a FMI. Este evident că Uniunea Europeană va continua să lupte împotriva schimbărilor climatice. Ca atare, produsele europene vor fi încadrate reglementărilor europene. Produsele și serviciile terților, inclusiv SUA, vor fi acceptate dacă se încadrează în standardele UE.

Până la urmă, Uniunea Europeană este cea mai mare putere economică mondială. Este și una dintre cele mai ademenitoare piețe de desfacere pentru că are populația cea mai bogată.

Sunt curios care va fi răspunsul Comisiei Europene. Este sigur că vom avea un Consiliu European unde se va stabili o linie politică comună ce va fi supusă aprobării Parlamentului European și pe care Comisia Europeană o va pune în operă.

Este evident că protecționismul unor terți va primi protecționismul UE. Comerțul liber va avea de suferit.

Sursa: Agerpres

Zilele, orele cu „pupini” politici la „f ...” inculpatului Tăriceanu

ALDE și-a ales noua conducere. Normal, candidând singur, s-a impus inculpatul Călin Anton Popescu Tăriceanu. Ce naiba !

Au apărut în media și mesajele „pupinilor” politici. Nu putea lipsi Kelemen Hunor și UDMR. Dacă astea sunt valorile în care liderii UDMR cred, atunci este mai bine să îi eviți. Pe lângă campaniile agresive de impunere a „valorilor” autonomiei teritoriale prin încălcarea unității și suveranității statului român, membrii UDMR propun și noile „valori” ale autoritarismului și luptei împotriva Justiției.

Agerpres ne dă o parte din discursul lui Hunor transmis video la Congresul ALDE.

Pentru un partid recent înființat, de aproximativ un an, scorul obținut la alegerile locale și parlamentare a fost unul remarcabil. În ce privește relația dintre ALDE și UDMR, aceasta poate fi caracterizată printr-un singur cuvânt: parteneriat. Călin Popescu-Tăriceanu a fost un om al dialogului, a fost alături de noi, atât în calitate de deputat, dar și mai târziu când a deținut funcția de ministru și nu în ultimul rând în calitate de premier. Domnia sa a fost un partener corect, a fost și a rămas un om deschis care a înțeles problemele din societatea românească și a căutat rezolvare, soluții la aceste probleme. Indiferent unde ne-am aflat, la guvernare sau în opoziție, acest parteneriat a rămas unul extrem de solid, pot să vă spun fără nicio exagerare. Între noi s-a creat o relație corectă, bazată pe sinceritate, având în vedere o viziune comună a modului de percepție a libertății, democrației, statului de drept. (...) Deși nu ne situăm în aceeași zonă politică, inclusiv în contextul european aparținem unor familii politice diferite, valorile care ne leagă sunt mult mai importante decât aspectele care ne despart

După cum constatăm, în repetate rânduri, când există derapaje vizibile, derapaje profunde avem obligația și responsabilitatea de a ne întoarce la drumul statului de drept. Această relație de parteneriat pe care am construit-o alături de Călin Popescu-Tăriceanu și dumneavoastră, stimați membri, reprezintă și pentru noi o valoare, reprezintă un etalon. (...) Vă doresc sincer (...) să vă păstrați stilul curajos și direct de a face politică. Această strategie care, de foarte multe ori, nu dă roade imediat, nu aduce creșterea popularității partidului, dar este extrem de importantă pentru a păstra, pentru a întări valorile fundamentale ale statului de drept. România, societatea românească au nevoie de valorile și viziunile pe care ALDE le reprezintă

Un alt „pupin” politic nu s-a lăsat mai prejos. Ex-președintele Emil Constantinescu, mereu în „goană” după câte o sinecură, „pupinește” și el pe unde simte că există un pix „care poate”.

Am hotărât să vin după ce am citit proiectele de rezoluție. Acestea răspund cel mai bine nevoii societății românești aflată într-o criză morală. Trebuie să revenim la sensurile politicii profunde, care nu înseamnă doar drepturi, ci responsabilitate. Politica e menită să-i unească pe oameni, nu să-i dezbine.

Am citit rezoluțiile și mi se par un demers intelectual nou. M-am gândit că aveți o mare responsabilitate. Modul în care s-a format partidul dvs. trimite le istoria statului românesc, când liberalii și conservatorii au contribuit la integrarea statului român. Necesitatea acestui partid o văd legată de istoria recentă.

Călin Popescu-Tăriceanu a fost un om, apoi a devenit un lider care a participat la toate construcţiile democratice, într-un moment în care România era încă dominată de fosta nomenclatură comunistă şi de fosta securitate, până în 1996. De fiecare dată, în tulburările Partidului Naţional Liberal, când a fost împărţit în fracţiuni, el a fost de partea bună

Călin Popescu-Tăriceanu a fost şi în guvernul pe care l-am format, a fost ministrul Economiei, care a gândit primele privatizări adevarate în România, care au rămas şi până astăzi de succes

Avem nevoie de lideri adevărați. La o conjucție a vieții mele și a istoriei i-am cunoscut pe Ronald Reagan, pe Margaret Thatcher, pe Helmuth Kohl, pe Gorbaciov. Acești oameni aveau o viziune asupra lumii

Avem astfel de lideri în România? Puțini, iar unul e aici în sală. Este datoria mea să vorbesc despre el. Tăriceanu a devenit un lider care a participat la toate construcțiile democratice, în momente când România era dominată de fosta Securitate, până în 1996. De fiecare dată, în tulburările din PNL, el a fost de partea bună, corectă

Tăriceanu reprezintă singura speranță pentru un adevărat Partid Național Liberal!

Jenant !

Surse: Agerpres, Mediafax, Facebook

Au solicitat azil în România iar acum vor să plece, ilegal, în vest

Poliția de frontieră a reținut 111 solicitanți de azil în România la încercarea de ieșire frauduloasă din țară pe le frontiera cu Ungaria.

A se reține statutul lor: solicitanți de azil !

La verificări a rezultat că sunt 76 cetăţeni irakieni, 15 cetăţeni sirieni, 9 cetăţeni iranieni, 8 cetațeni afgani, 2 cetăţeni indieni şi un cetăţean pakistanez, cu vârste cuprinse între 2 şi 53 de ani.

Li s-a deschis dosar de urmărire penală pentru tentativa de trecere frauduloasă a frontierei de stat iar șoferului, un român de 40 de ani, i s-a deschis dosar penal pentru complicitate. Normal, finalitatea este expulzarea în țara de care aparține fiecare.

Este foarte bine că au fost reținuți de polițiștii de frontieră români și nu maghiari !

Documentele de transport prezentate de șofer „spuneau” că are piese auto pe care urmează să le livreze în Austria. Ba, mai mult, șoferul a declarat că nu știe cum au ajuns imigranții în camion !

Vrem în Schengen ? Atunci trebuie să arătăm că putem să asigurăm securitatea statelor din Spațiul Schengen la frontiera română. Altfel, vom rămâne mereu pe alături.

Borussia Dortmund față'n față cu „stilul rusesc” al afacerilor la bursă

Mediafax preia o informație de la publicația germană Bild.

Un rus, Serghei W (28 ani), care trăiește în Baden-Württemberg, a fost arestat pentru 20 de capete de acuzare pentru tentativă de crimă cu folosirea unui dispozitiv exploziv.

Interesantă este însă evoluția cazului. O bancă informează poliția cu privire la o tranzacție „suspectă” făcută la bursă din holul hotelului în care era cazată echipa Burussiei Dortmunt. Serghei W a cumpărat 15.000 de acțiuni ale Borussiei Dortmunt în valoare de 78.000 euro. Evaluarea făcută de poliția federală a fost șocantă. Dacă valoarea acțiunilor Borussiei ar fi scăzut semnificativ, cumpărătorul ar fi putut specula achiziția și ar fi obținut un profit de 3,9 milioane euro !

Scăderea semnificativă a acțiunilor Borussiei Dortmunt s-ar fi putut produce doar în cazul unei „catastrofe” la echipă. Moartea/rănirea jucătorilor ar fi o astfel de catastrofă. Serghei W nu a avut rețineri. Avea nevoie de morți și a încercat să provoace catastrofa. Nu a reușit, din fericire. Cercetările poliției federale continuă, inițierea exploziilor din camera de hotel este una din piste.

Este sinistră situația. Culmea, în inima Germaniei un rus vrea să ucidă jucătorii unei echipe de fotbal de top pentru a câștiga din speculații la bursă ! Nu au fost de ajuns imigrații islamiști radicalizați, au apărut și rușii ahtiați după câștiguri mari prin metode criminale.

Mentalitate rusească. Totul trebuie să fie mare, să fie grandios, să umple „hambarele” dintr-o lovitură.

SAIP, sistemul francez de alertă: „Nu există niciun incident”

Sursa imaginii, lemonde.fr

Ieri, la Paris, are loc un atac terorist. Clar. Un polițist mort, alții doi răniți. Momentul ales de terorist a coincis (ale naibii coincidențe !), cu momentul ultimei confruntări electorale între candidații la prezidențialele din Franța.

RFI notează, sub „acoperișul” anecdotei, că aplicația SAIP pentru smarphones, telefoane mobile, creată de guvern pentru alertarea populației în caz de suspiciune de atentat nu a funcționat aseară din moment ce pe ecranele telefoanelor mobile apărea mesajul liniștitor: „Nu există niciun incident”. Inclusiv în zona Champs-Elysées ! Să cred că Sebastian Ghiță cu firmele lui au fost la originea aplicației ?

Tot sub „acoperișul” anecdotei, publicația observă că la câteva ore după atac hashtag-ul #BellesChoses (#LucruriFrumoase) s-a impus cu postări despre lucruri frumoase din toată lumea pentru a distrage atenția publicului de la evenimentul tragic. Oare, de ce ? Cine sunt cei care au postat ? În fine ...

Să reținem și faptul că teroristul este un cetățean francez: Abu Yousif al-Belgiki. Denumirea dată de Statul Islamic și confirmată belgieni. Un al doilea personaj implicat, semnalat de belgieni francezilor, s-a predat poliției belgiene la Anvers. Agerpres.

Presa franceză tratează evenimentul. Marine Le Pen cere restabilirea controalelor la frontiere și expulzarea străinilor aflați în atenția serviciilor de informații. Numai că Marine Le Pen nu ține cont de faptul că autorul era cetățean ... francez. Iar majoritatea atacurilor teroriste din Franța au fost comise de cetățenii francezi, unii cu domiciliul în Belgia (?!), chiar dacă ei sunt imigranți sau urmași ai imigranților din Maroc, Algeria sau mai știu eu de pe unde.

Ceva nu merge în Franța și Belgia. Nu merge pentru că se încearcă să se împace și capra și varza. Franța acceptă statutul de fost stat colonial cu „responsabilități” față de fostele colonii. Iar din fostele colonii i-au venit imigranții care astăzi sunt cei ce asigură resursa umană pentru acte teroriste. Fie ei direct, fie prin urmașii lor. Motivările diferitelor organizații „umanitare” că au fost marginalizați, că statul nu le-a asigurat integrarea sunt odioase. Aceste organizații sunt parte ale mixt-ului care duce la acțiunile teroriste. Aceste organizații sunt cele care sprijină imigrația, susțin imigranții și le motivează acțiunile împotriva statului. Ieri a fost o acțiune împotriva statului francez, atacul s-a săvârșit direct asupra unui polițist, reprezentant al autorității publice.

Nu lipsa controlului la frontierele interne Schengen este problema Franței. Politica țării față de imigrație este cauza. Politica țării față de „societatea civilă” implicată în amplificarea imigrației este tot o cauză. Prețul este plătit de oamenii nevinovați.

Actualizare. Agerpres.

Teroristul francez se numea Karim Cheurfi, avea 39 de ani iar lângă el a fost găsit un mesaj pro-Daesh scris de mână iar în mașina cu care a venit avea un Coran.

Denumirea dată de Daesh - Abu Yousif al-Belgiki -, o fi „numele de război”.

Surprinzător, Rusia a fost de acord cu o rezoluție a Consiliului de Securitate privind Coreea de Nord

Este surprinzătoare poziția Rusiei în Consiliul de Securitate al ONU.

Cu două zile în urmă, Agerpres informa că purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că Rusia respinge ideea de sancțiuni împotriva Coreei de Nord, acestea fiind considerate ca inutile.

Astăzi, Agerpres informează că la Consiliul de Securitate al ONU s-a adoptat o rezoluție de condamnare a recentului tir cu rachetă al Coreei de Nord și al testelor nucleare ale acestei țări și amenință cu sancțiuni dacă toate acestea nu vor înceta.

Cele 15 țări membre ale Consiliului de Securitate condamnă în unanimitate 'comportamentul profund destabilizator' al Phenianului și îi cer să 'nu mai întreprindă alte teste nucleare'.

„Activitățile ilegale de rachete nucleare și balistice ale Coreii de Nord au dus la escaladarea considerabilă a tensiunilor în regiune și dincolo de ea”

De asemenea, Consiliul de Securitate amenință că va lua 'mai multe măsuri importante, inclusiv sancțiuni', pentru a obține ca Phenianul să-și abandoneze programele de înarmare, interzise de ONU.

Trebuie observat faptul că Rusia s-a trezit, la un moment dat singură în fața tuturor celorlalți membri ai Consiliului de Securitate. China semnând pentru proiectul de rezoluție de condamnare a Coreei de Nord. Agerpres spune că s-a ajuns la un compromis. Rusia a obținut „necesitatea unei soluții prin dialog” înainte de aplicarea măsurilor sancționatorii.

Ca de obicei, Rusia minte de îngheață apele. Uită foarte repede ce a făcut și dă vina pe alții. Reprezentantul Rusiei la CS, Piotr Ililciov a declarat (probabil fără să roșească) că Rusia nu a vrut să blocheze o rezoluție a CS de sancționare, vinovații fiind americanii care „au oprit discuțiile într-un mod abrupt”. Trebuie să ai o mare doză de nesimțire să faci astfel de „piruete” în fața tuturor celor cu care ești în dialog și care ți-au atras atenția că ai luat-o razna.

Între timp, Rușii declară că au terminat niște aplicații și au trimis forțe militare suplimentare la frontiera cu Coreea de Nord. Forțe, nu glumă ! China a masat și ea niște forțe la frontiera cu Coreea de Nord ba, mai mult, și-a deplasat în nordul țării una dintre unitățile cu  rachete balistice cu rază lungă de acțiune (între 10000 și 15000 km !), cu încărcături nucleare multiple. SUA aduce în zonă toate unitățile Flotei a 7-a, cu tot ce au ele în dotare. Și au !

Japonia solicită ca măsurile diplomatice să primeze în relațiile cu Coreea de Nord. La fel speră și Coreea de Sud. SUA sunt pornite să obțină soluții prin dialog și dacă nu sunt posibile să fie adoptate sancțiunile economice ce se impun. Propaganda Coreei de Nord că are capacitatea de a distruge SUA nu are acoperire. Toți „competitorii” știu asta. De aceea s-a acceptat varianta „dialogului” cerută de Rusia, se vor accepta sancțiunile internaționale și izolarea Coreei de Nord pentru a-i bloca programele nucleare. Fiind „ținta” propagandei lui Kim Jong-Un, SUA nu se sfiesc să arate că sunt gata și pentru eventuale acțiuni militare de prevenire sau ripostă.

Să observăm cum China se adaptează rapid la orice situație. Rusia lui Putin însă, se comportă precum Coreea lui Kim Jong-Un.

Rusia și Iranul insistă să blocheze acuzațiile OIAC la adresa Siriei privind atacul chimic

Agerpres și Pagina de Rusia.

Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) a ajuns la un rezultat comunicat pe data de 19 aprilie: analizele efectuate asupra victimelor din localitatea siriană Khan Shaykhun, prin prelevarea a 11 probe, confirmă folosirea gazului de luptă sarin sau a unui gaz asemănător.

Medicii din Turcia care au tratat victime din Khan Shaykhun și experții britanici care i-au asistat, au confirmat și ei, anterior, folosirea acestui tip de gaz împotriva populației civile.

Șeful Departamentului Ministerului rus de Externe privind neproliferarea și controlul armelor, Mihail Ulianov, a contracarat prezentând poze cu copii care nu au pupilele îngustate ci lărgite, aceasta fiind dovada lor că nu a fost gaz sarin. Interesant, apoi se contrazice când afirmă că acele cratere ale bombelor de aviație, prezentate ca probe, ar fi niște cratere provocate de rebelii din Khan Shaykhun cu niște muniție la care au adăugat niște substanțe chimice.

Este evident că Rusia profită de toate mijloacele pentru a-l scoate pe Assad de sub inculpare. Chiar dacă probele prezentate de OIAC sunt disponibile și celorlalte state care au reprezentanți la OIAC. Chiar dacă în Turcia sunt 3 persoane decedate ca urmare a folosirii gazului sarin - autopsiile au confirmat cauza morții -, chiar dacă celelalte persoane aflate în Turcia au fost și încă mai sunt tratate pentru eliminarea intoxicării cu sarin, chiar dacă există înregistrarea atacului aerian al aeronavelor siriene asupra localității Khan Shaykhun, chiar dacă imediat după atac au rezultat probele intoxicării și uciderii populației civile, în special a copiilor, cu gazul de luptă.

Grotescul situației apare la propunerea Rusiei ca OIAC să adopte o declarație redactată de Rusia și Iran, să fie înlocuită echipa care a analizat situația și care ar trebui să meargă la fața locului pentru a analiza și probele din teren cu o echipă agreată de Rusia și Iran etc.

Să vedem care va fi evoluția. Astăzi, OIAC va lua o decizie. Va avea Rusia câștig de cauză ?

Ce mi se pare stupid, este și anunțul Agerpres că la ONU a fost numit tot un rus ca adjunct al secretarului general ONU pentru menținerea păcii, în persoana lui Alexandr Zuev. Politica este o curvă, cum se spune, dar acum este vorba despre o politică care nu mai are rațiune. De aceea ONU pierde din credibilitate.

Băsescienii sunt la ora „judecății”. Încă o condamnare cu recuperare a prejudiciului

Gheorghe Ștefan (Pinalti) - PDL

Se mai încheie un proces. Gheorghe Ștefan a mai luat 3 ani cu executare. Sentința este definitivă. A fost primar al municipiului Piatra Neamț, a fost vicepreședinte al PDL ... era mare și tare !

Are o condamnare de 6 ani închisoare în dosarul „Microsoft”, acum fiind în penitenciar. Cu acești 3 ani, ajunge la 9 ani de închisoare. Vor cere avocații contopirea pedepselor ? Cum vor motiva ?

În dosarul „Microsoft”, actele de corupție au privit și finanțarea partidului la putere, PDL. Băsescu tuna și fulgera pe atunci împotriva „corupției” ! Corupția din PSD, desigur ! Lumea aplauda ca la circ iar fruntașii PDL prăduiau. La greu. Acum se întorc la stat banii iar „fruntașii PDL” se duc la închisoare.

În acest dosar al lui Gheorghe Ștefan apare și acuzația față de Vasile Blaga, care ar fi primit 700.000 de euro pentru finanțarea partidului.

„Potrivit acestei înțelegeri, Gheorghe Ștefan a determinat persoanele cu putere de decizie de la nivelul ministerelor de resort să numească la conducerea unei companii naționale din domeniul energiei o anumită persoană. Respectiva persoană a fost dispusă să contribuie — indirect — la finanțarea partidului cu sume de bani, prin atribuirea preferențială a unor contracte de achiziție publică către diverse societăți indicate.

Concret, prin încheierea de contracte de către respectiva companie națională — prin licitații trucate — cu firma deținută de omul de afaceri Berdilă Horațiu Bruno, acesta din urmă a transferat din contractele respective o anumită sumă de bani la partid, reprezentând un procent prestabilit din valoarea contractelor.

În paralel, Gheorghe Ștefan i-a promis omului de afaceri că va interveni la directorul companiei, astfel încât firma sa să câștige licitațiile publice organizate, iar în schimb a pretins și a primit un procentaj cuprins între 10 și 25% din valoarea fiecărui contract astfel încheiat, primind pentru sine și pentru PDL suma totală de aproximativ 10.000.000 lei (circa 2.350.000 euro), din care 700.000 euro au ajuns la Vasile Blaga.

Procurorii mai susțin că o serie de firme care aveau comportament de tip fantomă erau folosite de Gheorghe Ștefan și Vasile Blaga pentru a scoate bani din companii naționale pentru PDL”.

Știrea o dă Agerpres.

Gheorghe Ștefan a recunoscut vina. A încheiat cu procurorii un acord pentru recunoașterea vinovăției și, evident, procurorii s-au asigurat cu probele necesare pentru a nu le fi răsturnat dosarul în fața instanței. De aceea sunt curios cum vor evolua treburile după această condamnare. Pentru că și Vasile Blaga are un dosar unde nu își recunoaște vinovăția. Au procurorii suficiente probe pentru a termina și dosarul cu Vasile Blaga ? A dat Gheorghe Ștefan suficiente indicații pentru ca probele să poată fi descoperite ? Vom afla. Oricum, băsescienii fac dovada că au fost la fel de corupți ca năstăsienii. Vorba aia, sângele apă, nu se face !

Brexit-ul ne arată o Mare Britanie în dilemă. Mare dilemă

Ce se întâmplă în Uniunea Europeană și în vecinătatea ei este de interes pentru noi. Un interes imediat. Ce se întâmplă în alte părți ale lumii, reprezintă un interes dacă ne afectează o relație economică sau afectează pe unul dintre partenerii noștri. Un partener afectat de o situație conflictuală în cealaltă parte a lumii se va concentra pentru soluționarea acelei situații iar relațiile noastre vor intra în amorțire. Cămașa este mai aproape de corp ca haina !

Cu Regatul Unit avem o relație specială. Este bine să știm cât mai mult despre ea pentru că nu este doar o relație generată ca urmare a apartenenței noastre și a lor la Uniunea Europeană și NATO. Nu este vorba doar de migrația muncitorilor români în Marea Britanie - acolo sunt studenți români, acolo sunt oameni de afaceri români, acolo sunt medici români și personal medical de susținere, acolo sunt oameni de știință români etc. Este vorba de mult mai mult. Este vorba despre o relație specială a noastră, a românilor, cu englezii. O relație care a făcut ca britanicii să vină în România ca parte a migrației forței de muncă în interiorul Uniunii Europene însă au venit și britanici care au ales să rămână în România, țară pe care ei o consideră a doua lor casă. Mai puțini decât românii plecați în Regatul Unit însă suficienți să poată fi dați ca exemplu.

Relația specială ar trebui văzută și în interiorul NATO. Mai peste tot unde acționează forțele militare sub drapelul ONU sau al NATO, românii sunt în „echipă” cu americanii și englezii. Iar o astfel de relație crează legături extrem de puternice.

Limba engleză a devenit cea mai vorbită limbă străină de către români. Am ajuns la situații jenante, pentru noi, când se introduc proiecte de legi în Parlament ce conțin termeni în limba engleză, când termenii folosiți în limba română sunt explicați de autori după conținutul lor din dicționarul limbii engleze. Am ajuns în situația jenantă în care executivul și legislativul impun, prin lege, o struțo-cămilă lingvistică, romgleza.

Brexit-ul  ne interesează enorm de mult. Va avea consecințe pe care astăzi nu le putem evalua corect pentru că nu știm cum se va termina procesul de negociere. Oricum, din punct de vedere al relației econnomice, avem garanția că nu vom fi foarte afectați. Comerțul nostru cu Regatul Unit este foarte slab. Suntem prea departe sau produsele lor nu mai ajung până în România ?

Voi scrie mereu despre Regatul Unit preluând ce scrie presa. Nu „presa” din România. Ci presa aia care merită numele.

RFI. Alegerile anticipate nu rezolvă enigma Brexitului (The Times)

Presa britanică de unde face selecția RFI este ne arată că gestul politic al premierului Theresa May a luat cumva prin surprindere. Evident, funcție de orientarea politică a redacțiilor, părerile sunt de la laude la critici.

Bombă politică sau nu, alegerile anticipate mai mult complică Brexit-ul decât îl simplifică. Mandatul puternic pe care îl vede Evening Standard este doar o iluzie. Mandatul pe care este posibil să îl obțină conservatorii prin câștigarea alegerilor anticipate nu modifică cu nimic determinarea Comisiei Europene să apere interesele de orice natură ale celorlalte state europene rămase în Uniune. Nu Uniunea Europeană este ținta alegerilor anticipate ci Scoția, Irlanda de Nord, opozanții Brexit-ului din Marea Britanie, liderii diferitelor domenii de activitate care reclamă pierderile pe care Marea Britanie le va suferi în urma Brexit-ului: învățământ, cercetare științifică, industria aero-spațială, finanțele, industria farmaceutică, construcțiile etc. În fața lor May va avea un cuvânt mai greu de spus dacă va câștiga alegerile ! Și Tsipras s-a lăudat că referendumul grec i-a dat „puteri” suplimentare pentru negocierea datoriei Greciei cu Uniunea Europeană. Așa puteri i-a dat că a trecut la executarea tuturor condiționărilor creditorilor și la respectarea reglementărilor Uniunii cu privire la administrarea finanțelor publice. Văd că briții au și ei momente de pierdere a lucidității.

Imediat după anul 2000, la o discuție liberă cu colegii și prietenii germani, am întrebat cum vor rezolva problema „Anglia”, cârcotașă și în opoziție cu toate inițiativele de întărire a Uniunii Europene. Germanii, hâtri, au spus că „trebuie scos dopul și insula se va scufunda singură”. Înclin să cred că momentul a venit. Brexit-ul este o procedură de scoatere a dopului de către britanici, fără ajutorul germanilor sau al altor competitori continentali. La noi, o astfel de situație ar fi tradusă prin „tăierea crengii pe care stăm”, din răzbunare față de copac.

The Guardian, ostil Brexit, o acuză pe Theresa May că prin alegerile anticipate „dă o lovitură de stat”. Acuza este și mai dură prin formularea „Theresa May folosește democrația pentru a o ucide mai bine” ! The Guardian prezice amplificarea diviziunilor din Regatul Unit ceea ce poate avea ca rezultat în viitor spargerea Regatului ! Deși nu este cazul, totuși, nu pot să nu observ că și Erdogan s-a folosit de democrație pentru a obține puteri mai mari într-o Turcie care părăsește democrația pentru a trece la autocrație. Metoda este deja comună tuturor democrațiilor la un moment dat !

Nu vreau să văd totul în „negrul” prezentat de presa britanică. Consider că undeva, într-un colțișor ascuns din guvernul britanic, există și variante care să salveze viitorul. Cu sau fără rămânerea în Uniunea Europeană. Există varianta ca Regatul Unit să rămână în piața unică europeană,  cu pierderile de rigoare, desigur, dar nu ruptă total de piața unică așa cum proclamă naționaliștii. Pentru că, să fie clar, Regatul Unit este dependent de piața unică europeană, majoritatea comerțului se face cu Germania, Olanda, Belgia etc. iar o ieșire completă ar duce la instituirea regimului vamal și a reglementărilor de protecție a producătorilor europeni în fața producătorilor britanici deveniți „terță țară” ! Marea Britanie va umbla în viitor să obțină cote mai mari de export a produselor sale pe piața UE !

Ce vor face laburiștii și liberal-democrații dacă vor putea forma ei guvernul după anticipate ? Vor ieși din UE, vor face un nou referendum pentru rămânerea în UE, vor alege ca Regatul Unit să se alăture Elveției și Norvegiei ? Naiba știe. Acum este mare balamuc pe insulă.