Și totuși ... se mișcă ! Apărarea europeană își construiește scheletul.

Parlamentarii europeni sunt reprezentanții popoarelor europene. Organizați pe grupuri politice, reprezintă opțiunile politice ale cetățenilor europeni de oriunde ar fi ei (obligatoriu, statele de care aparțin să fie membre ale UE).

Apărarea comună europeană a făcut un pas important în Parlamentul european. O majoritate lejeră a votat pentru proiectul franco-german care este un pas important în procesul atât de complex al integrării europene. Au votat împotrivă extrema dreaptă, extrema stângă și euroscepticii. Cumva, admiratorii lui Putin și a politicilor Rusiei în Europa. Stânga și dreapta politică a votat pentru !

Agerpres. Europarlamentarii au dat undă verde planului european pentru apărare

„Uniunea noastră nu are dotările necesare pentru a face față uriașelor provocări de securitate. Europa se bazează în continuare, în foarte mare măsură, pe NATO și pe solidaritatea Statelor Unite”, a spus europarlamentarul liberal Urmas Paet, fost ministru de Externe al Estoniei și autorul rezoluției adoptate la Strasbourg.

Problema este reală. Uniunea Europeană nu este pregătită să se apere singură în fața unui agresor. Practic, fără NATO, Uniunea Europeană este ca o piață fără polițiști ! Nu chiar o junglă dar expusă unor agresiuni din afara ei.

Fără emblema NATO, armatele europene nu pot trece granițele statelor vecine, indiferent de motivul pentru care deplasarea se face - de exemplu, intervenția în favoarea unui stat victimă a unei agresiuni ale unui stat terț. Chiar și forțele europene sub emblema NATO trebuie să aștepte aprobarea parlamentelor și a guvernelor statelor pe teritoriul cărora se face tranzitul. Exemplul dat de curând cu deplasarea forțelor americane și germane din Germania în statele baltice pentru a întări dispozitivul de apărare NATO în fața agresiunilor rusești - inclusiv depășirea frontierelor aeriene de către avioane militare ale Rusiei, nu mai spun de „defilarea” unităților militare rusești la frontiera Estoniei sau Letonei -, a arătat că în timp ce Rusia își poate deplasa trupele în 24 de ore de la o garnizoană la alta, forțele NATO au așteptat aproape 80 de zile pentru ca Polonia și Lituania să finalizeze procedurile interne de aprobare a deplasărilor și condițiile în care deplasarea se va face.

„Pe termen lung, americanilor nu le va păsa de securitatea Europei. Rezultatul alegerilor din Statele Unite face ca sporirea capacității eurpene de apărare să devină o problemă de extremă urgență”, a spus și europarlamentarul german Michael Gahler.

„Nu le va păsa” sună catastrofic însă nu este mai puțin adevărat că Președintele ales al SUA, Donald Trump, s-a exprimat destul de clar cu privire la o condiționare a participării SUA la apărarea unui aliat potrivit art. 5 din Tratat în funcție de contribuția acelui aliat la bugetul pentru apărare. Cum statele membre ale UE au contribuții diferite pentru apărare, sub 2%, chiar și Franța, situația devine albastră !

Până acum, Marea Britanie ca membru al UE s-a împotrivit din răsputeri structurării unei forme de apărare a Uniunii Europene. Tot din cauza Marii Britanii nu a funcționat nici unitatea de intervenție rapidă a Uniunii Europene, o brigadă cu sediul în Franța. Acum, după referendumul care va duce la Brexit, Franța și Germania la care s-au alăturat Luxemburg, Olanda, Belgia și se pare că și Italia, vor să treacă la o formă de integrare europeană axată pe securitatea și apărarea comună fără însă a dubla competențele NATO. Iar asta înseamnă că încrederea în SUA nu mai este atât de mare, iar pericolul ca unele state cu „alte interese” să defecteze punând NATO în dificultate este luat în considerare. Se vorbește chiar despre un Schengen militar, tocmai pentru a evita situația stupidă a manevrelor logistice de deplasare a trupelor, ca în exemplul de mai sus. Bine, se poate merge și forțând nota, dar se încearcă evitarea unei astfel de situații.

Agerpres pune și o sinteză a intențiilor proiectului franco-german:

• înființarea unui centru de planificare ce va coordona misiunile de antrenament, 
• detașarea de forțe speciale în situații de criză, 
• cooperarea în vederea dezvoltării unor noi sisteme militare și 
• revizuirea anuală a cheltuielilor pe apărare în blocul european.

Din câte îmi amintesc, Președintele Klaus Iohannis și ministrul apărării, Mihnea Moțoc au atins aceste idei ca fiind de interes pentru România. Anul viitor vom avea pentru apărare în buget 2% din PIB, deja se finalizează contactele de transfer tehnologic cu caracter militar din Germania, Olanda și Franța în aeronautică, naval și transportoare blindate moderne. Oricum, România va participa la dislocarea de forțe militare în Polonia sub comanda SUA, în cadrul batalionului întărit destinat să asigure protecția flancului estic al NATO în fața agresiunilor din ce în ce mai intense ale Rusiei. În România vor fi dislocate o parte din unitățile de aviație ale brigăzii pe care SUA o trimit în Europa/Germania și va primi la brigada NATO pe care o conduce (la Craiova) efective din Polonia, Turcia, Bulgaria.

Înainte de anul 2000, Romano Prodi a avansat ideea unei poliții de frontieră comune. Anul trecut ideea a început să prindă contur iar astăzi avem forțe ale polițiilor de frontieră constituite în structuri europene de intervenție. Au trecut abia 19 ani de atunci. Se pare că termenul de 20 de ani de la idee la începutul realizării este unul normal când este vorba despre uniunile de state.